Eminem - The Marshall Mathers LP 2

Pornim de la premisa ca Eminem este cel mai bun rapper. Stiu, nu exista cel mai bun, sunt foarte multi care fac foarte bine ceea ce fac in toate domeniile iar o ierarhie, corect politic, nu se poate face. Si totusi o sa trec peste asta si o sa afirm ca Eminem este cel mai bun rapper din toate timpurile. O sa argumentez asta doar prin faptul ca: 1 nu e bine sa faci battle cu el, toti care s-au incumetat au plecat cu coada intre picioare 2 are intodeauna vorbele la el -mai multe dume nu o sa auzi la nimeni si 3 doar mentionez skill-ul verbal (lirica, flow, dictie etc). Aceste trei elemente definesc un rapper (emcee de Hip Hop) iar el se pricepe indiscutabil la toate. Daca mai pui si faptul ca de peste 10 ani se afla in primele locuri ale topurilor de muzica comerciale, nu putine fiind piesele de-a dreptul ciudate si malefice care au ajuns in mainstream (si dupa cate imi aduc aminte si singurele de acest gen) plus un film de exceptie (8mile) care a influentat o generatie intreaga de artisti si a adus curentul de battle in tari precum Romania, fac din Eminem artistul nr.1

Sunt o baba comunista (cartea)

In primul rand vreau sa mentionez faptul ca sunt mega-enervat. Incepusem mai bine de jumatate de articol de pe mobil aseara si nu stiu acum ce am facut pentru ca mi-a dat si publish la post si, cel mai important, nu a salvat nimic din textul initial. O sa reiau si poate o sa iasa chiar mai bine dar tot e usor frustrant! 

Filminute

In primul rand puteam sa jur ca am mai scris despre asta pe blog. Si totusi cautarea a dat alt rezultat. Probabil ca am avut intentia, ori am scris in alta parte. Putin important, poate ca e mai bine ca il descoperi acum. Filminute este un festival de film online si dupa cum spune si numele, principalul criteriu de selectie este ca filmul sa aiba sub un minut.

Despre deschiderea anului universitar

S-a intamplat ca in ultimii trei ani sa am parte de evenimente deosebite, executate ca la carte, cu programul stabilit si respectat cu strictete, atunci cand vine vorba de deschiderea anului scolar. Se prea poate, nu o sa ma opresc in a elogia Universitatea Lumina.

De cand am terminat liceul si pana am luat licenta (anul acesta; a durat ceva, dar nu am stat intre timp) am fost student pe la mai multe facultati din cadrul mai multor universitati din Bucuresti (si din tara da acolo chiar ca doar m-am inscris). Nu ma vedeam dar iata-ma in ziua de azi la masterat chiar la Politehnica.

Experimentul social al lui Sorin Oprescu

Trebuie sa lamurim inca de la inceput anumite lucruri. Ele ar fi: mi-e frica de caini. Mi-e si mai frica de haitele de caini eurocomunitari (maidanezi) pe care le gasim mai la tot pasul in capitala. Prietenii mei stiu lucrul asta, stiu ca ocolesc si un kilometru pe jos daca e vorba de un caine. Nu m-a muscat vreunul pana acum, doar m-au fugarit; dar am fugarit si eu cativa la randul meu pentru ca asa se intampla in momentele de ... spaima. Nu de putine ori mi-a venit sa iau o arma si sa "fac legea"; m-am mai gandit sa le dau si otrava... dar m-am rezumat doar la ganduri. Nu e normal si nu e corect ceea ce se intampla.

Un NU categoric privind violenta impotriva copiilor

Violence begets violence este titlul ultimului album al celor de la Jedi Mind. De asemenea, este o sintagma cu care sunt 100% de acord (violenta naste violenta). Cu toate ca impulsul omului este sa raspunda tot cu violenta la violenta, nu acesta este raspunsul. Avem si in religie acest lucru pe care reusim sa-l ignoram. De asemenea si toate studiile si experimentele stiintifice au demostrat ca un om violent nu reactioneaza altfel daca este tratat tot cu violenta. Pedepsele aspre nu fac decat sa inrautateasca situatia (putem sa ne dam seama de acest lucru si din statisticile privind inchisorile din Statele Unite si celelalte tari care au pedepse aspre precum cele cu moartea sau inchisoare pe viata in maxima securitate -deja aia nu mai e viata).

Despre anumite beneficii pe care le ai fiind membru

Omul are nevoie sa apartina unui grup social. Incepem la scoala, facultate, servici etc. Pe langa toate acestea, care vin cumva obligatoriu in cursul vietii, avem posibilitatea de a opta. Putem sa ne indreptam spre ceea ce ne dorim. Se spune ca un individ este suma persoanelor care il inconjoara, ca si caracteristici. De aceea, pentru a atinge un statut social cat mai inalt indivizii isi schimba obiceiurile. Unii uita de unde au plecat, nici nu mai baga in seama vechile cunostinte. Altii o iau progresiv, natural, si ajung prin munca acolo unde le este locul. 

Moldovenii s-au nascut

Ar fi fost o varianta a titlului articolului, "Multumesc Zdob si Zdub". M-am gandit sa-i zic asa pentru ca, pe langa toate mizeriile de pe posturile de muzica romanesti, mai intalnesti si piesele lor, in special asta ultima, Moldovenii s-au nascut, un elogiu permanent a natiunii lor. Acum nu stiu in ce masura se considera ei romani, basarabeni sau rusi, nu am urmarit, dar eu ii consider o trupa romaneasca.  De asemenea, Zdob si Zdub au un loc in Hall of fame-ul personal, fiind fan inca de la primul single. Cateodata, se vede si se aude cand o trupa este mare. De la imaginea pe care si-o promoveaza, clipurile facute,  albume si concerte. Printre putinele proiecte ce au avut un final fericit, desi sunt sigur ca momentele de amaraciune aparute pe parcurs au fost mai intense decat ale "celorlalti".

Marchizul de Sade (piesa de teatru)

Trecuse ceva timp de la ultima piesa de teatru vazuta (live), am mai prins cateva pe la TV la care m-am oprit si e de luat in seama si initiativa lui Bendeac de a readuce teatrul pe televizor, incepand din martie, pe antena1. Am incercat la mai multe dar programul nu-mi mai permite orisicand, asa ca duminica seara, desi obosit dupa o saptamana si vremea care te impingea sa stai in casa, am fost la Odeon pentru a vedea interpretarea "Marchizului de Sade". 

Kapitalism - reteta noastra secreta (film documentar)

via (cred ca) Romania TV, care au introdus in ultima vreme o serie de secvente in reportajele lor legate de politicieni corupti. In regia lui Alexandru Solomon, responsabil si de Marele jaf comunist si de alte documentare cu un puternic impact social, filmul prezinta o parte din viata mogulilor, a oamenilor cu cele mai puternice afaceri din Romania si cum au ajuns ei sa puna mana pe asemenea afaceri.

Comedie Fantastica (film)

Avand in vedere ca e un film din 1975, vreau sa semnalez in primul rand ca aici am auzit un "scratch". E undeva prin film o voce de pe un vinil iar inginerii de sunet, pentru a produce un sunet "fantastic" au screciuit un pasaj vocal. Asta, teoretic, atribuie primul scratch romanilor, precum multe altele, nerecunoscute. Bineinteles ca probabil multi au "zgariat" discul inainte de Grand Wizard Theodore, dar el ramane, pe buna dreptate, creatorul.

Dredd - film (2012)

Primul film vazut pe anul 2013. Adevarul e ca nu ajung intodeauna la Cinema. Si se face ca ratez cate patru-cinci filme pe care vreau sa le vad, cel putin in fiecare luna. Primul Judge Dredd, cu Stallone, Asante si Diane Lane il am pe caseta VHS (caseta video mai exact, uite cum m-am trezit ca mi-am pus in dictionar termeni  “tehnici”). L-am cumparat cand am fost in Franta, prin ‘97. Se vede alb-negru, dupa cum bine stim de sistemul francezilor care emiteau in nu stiu ce secam si astea din restul lumii erau palm sau ceva asemanator. As putea sa ma interesez exact dar as pierde ceva timp pe care vreau sa-l dedic terminarii articolului :).

Pe banii parintilor

Pe banii parintilor este o emisiune prezentata de Ernest, emisiune ce nu sunt sigur ca se mai produce in prezent dar tot prind la tv redifuzari. Alaturi de aceasta, mai putem adauga "ochii din umbra", "tradati in dragoste" si alte cateva emisiuni asemanatoare ce am putea (doar cu indulgenta) sa le incadram in categoria reality-show. Este o regie, are un scenariu si un regizor care stie clar unde e locul fiecaruia si ce trebuie sa faca. O pacaleala nu prea scumpa (ce misto am reusit sa fentez cuvantul "ieftin") si pe alocuri dezgustatoare.

Upside down (film)

Poate avea mai multe traduceri, dar o sa ma rezum la titlul original. Ar fi putit fi numit foarte bine si "Another Earth" dar a mai fost unul anul tecut. O poveste, caci asta este si cine nu o vede astfel s-ar putea sa ramana dezamagit. O lume imaginara, fantezista dar foarte bine realizata, o oglinda, o inhipuire. 

O surpriza placuta de care nu am auzis sa fie promovata in vre-un fel pe la Cinema sau TV, unul dintre acele filme de care te impiedici dar iti lasa o impresie placuta. Adam, un baiat din... "lumea de jos" se indragosteste de Eden (excelenta alegere de nume), dragostea interzisa, fata din "lumea de sus", iar printr-un accident se face ca cei doi raman despartiti zece ani. Amnezia suferita in timpul accidentului o face pe ea sa nu-si aminteasca de el, primul om din viata. 

Dar dragostea invinge, si literalmente rastoarna lumea cu susul in jos si invers. Incerc sa fiu cat mai ambiguu pentru a te determina sa vezi filmul asta. Dar nu uita, e o poveste. 

Videocracy

La recomandarea unui prieten m-am pus aseara la acest documentar din 2009 despre televiziunea din Italia, implicit cea de can-can (cat tot se vorbeste de episodul "betigasul din urechea Ioanei", betigas pe care apropo, inca nu l-am vazut, doar am auzit discutandu-se despre el sau si mai recent, staborul in direct cu Guta si amanta).

Pentru cine nu stie, Silvio Berlusconi, fost Prim-Ministru al Italie (si posibil viitor) si-a cladit averea in domeniul televiziunii. Detine mai toate posturile principale din tara sa si este probabil cel mai autentic mogul media dintre toate exemplele pe care ti le poate da cineva.

Documentarul (destul de mediocru de altfel) nu spune toate ne-spusele; ceea ce mi-a atras atentia si asupra careua am reflectat a fost altceva: cat de mici sunt Dan Diaconescu, Lazarius, Happy-Hour si restul emisiunilor de acest tip comparandu-le cu cele de acolo. Dan Voiculescu pare pistol cu apa si inca nu au fost inchisi suficient de multi simpatizanti ai unei tabere sau ale alteia, asa cum se intampla acolo. Romania inca pare o tara libera (amarata, dar cu o anume libertate, pe care multi sunt dispusi sa o de-a la schimb). Si asta se intampla de mai bine de 30 de ani, pe cand noi de abia facem 10 de cand am pasit intr-ale showbiz-ului "retard". Ce or fi simtit oamenii aia care au crescut cu asa ceva, asa cum simtim si crestem noi acum?

Nu mai tin minte exact in ce context si cine a raspuns, dar a facut-o excelent, cand un jurnalist a zis ca are copii de hranit si de aceea se preteaza la anumite injosiri morale. "Si ce-i dai sa manance, cacat?" 

Zilele astea circula o petitie semnata de mai multe vedete autohtone, petitie ce militeaza pentru prezenta bunului-simt la TV. E mult prea evidennt si in acelasi timp ambiguu acest demers pentru a-i vedea o finalitate. Totusi, se pot lua masuri. Mentionez reactia lui Dan Negru care nu a semnat-o si a venit cu un contra-argument, solid, "populist" dar mai putin ipocrit. 

O reclama buna de la Vodafone

O sa incep sa fac mici schimbari constand in felul in care si a ceea ce comunic pe blog. Cum activitatea mea din ultma jumatate de an s-a invartit mai mult in zona media, desi orbitam de ceva timp in jurul ei, si cum blogul asta e inca personal, pot sa-mi exprim anumite pareri pe care le-am tinut pentru mine. 

Lasati in urma de Cosmote cu minunatele reclame cu fluturele si Aurora Borealis si nici pe departe de simpatici ca cei doi "muci"-cum ii numesc eu- de la Orange, Milildge si Doig, Vodafone a avut cateva incercari interesante de campanii care au avut sau nu impactul dorit. Astea le au ei in statistici dar cu siguranta sunt pe locul trei in preferintele oameilor. 

Adam Smith spunea "Pentru profit și nu din altruism, ne asigură, brutarul, măcelarul sau berarul, cina necesară". Deci trebuie sa reusim separat pentru a ne fi bine impreuna. O lectie pentru viitor. 

Alexandru Mironov ca voce, un personaj interesant ce si-a pus amprenta in copilaria noastra (si care face niste emisiuni foarte interesante pe Digi World pentru cine prinde) transmite un sentiment de autenticitate si de credibilitate, sentiment care nu mi-a mai fost trezit pana acum, cel putin de o reclama la Vodafone. 

Sigur, nu folosesc Vodafone, am in continuare o parere proasta despre acest serviciu (intre timp am fost dezamagit si de celalalte doua, nu e problema) si nu sunt chiar atat de sigur ca toate lucrurile merg ca in reclama. Nu am prieteni care se uita la meciuri pe tableta in timp ce merg cu masina (la volan sau nu), cei care schiaza nu cred ca au respectiva aplicatie instalata si cu siguranta se vor gandi de doua ori (indiferent de veniturile pe care le au) in momentul in care-si vor face un abonament la internet 4g -multi inca nu stiu despre ce e vorba. Si e inca departe de a functiona macar la jumatate de cum este prezentat.

Dar de la mine au o nota mare, curata, daca nu pentru campanie macar pentru acest clip.  

Doua ecrane, o necesitate

Folosesc doua ecrane (nu folosesc termenul de monitoare pentru ca, in domeniul meu, cel legat de studiouri si inregistrari audio, prin "monitoare" se intelege ca e vorba de boxele dintr-un studio de inregistrari, boxe cu specificatii diferite fata de boxele normale, de auditie - mai multe pe www.home-recording.ro ). Acum patru ani aveam un display simplu, patrat, lcd, pe care il detineam de ceva timp deja. Ma uitam la un serial si nu stiu ce m-a mancat sa umblu prin spate si a cazut si s-a spart. A fost nasol ca a doua zi de dimineata urma sa am clienti si a trebuit sa imprumut de la un vecin. Tot aparuse moda cu doua ecrane (cum vedeam in general in studiourile de afara) asa ca am hotarat ca terbuie sa am si eu doua, mai ales ca si placa video imi permitea. Aveam 500 ron pentru un ecran dar nu stiu cum am ajuns in Carrefour si am gasit la banii astia doua LG-uri patrate la 17 inci. Le-am luat pe loc si a fost o achizitie extrem de buna. Si uita asa am stat pana saptamana trecuta.

Nu am simitit nevoia de un monitor nou in tot acest timp. Am lucrat foarte mult pe laptop dar de ceva timp imi placea faptul ca aveam la dispozitie o extensie, e foarte eficient in workflow, iar cand mai deschizi un proiect legat de muzica sau video acolo chiar vezi diferenta. Si totusi saptamana trecuta mi s-a pus pata si mi-am luat si eu un wide screen Samsung de 22 de inci LED si fullHD. 

Si de aici o noua perspectiva asupra lucrurilor. Mi-a dat din nou placerea de a sta la calculator. Probabil ca o sa mai tina un pic, mai ales ca am pastrat unul dintre cele doua vechi alaturi. Si ma gandesc, ca tot am iesire hdmi pe placa video, sa-mi pun asa de show trei ecrane. Nu am loc pe birou sa le tin in permanenta, dar e una din arogantele pe care trebuie sa le fac :).

Si totusi, cat de necesar a devenit acest lucru? De a avea doua ecrane? Am vazut din ce in ce mai multi oameni, si in birouri, lucrand contabilitate, resurse umane, marketing si toate domeniile dintr-o organizatie.

Mi-ar placea ca lucrurile sa fi fost mai simple

Candva saptamana trecuta, inainte sa ma culc, ma uitam si eu ca omul la televizor. Am nimerit pe ProTv unde era Hancock si am zis ca e un film excelent pe care sa adormi. Numai ca, la 12 noaptea fix (fix si ceva, trei minute mai exact) a intrat pe statie un anunt cum ca abonatii de la Dolce nu mai au acces la posturile MediaPro. Citisem despre situatia asta dar nu am realizat ca se facuse deja 3 ianuarie (iti vine sa crezi ca s-a dus deja o saptamana din anul asta?). Si daca tot mi-a scos Pro-ul si mi-a bagat HBO unde oricum eram abonat, nu am o reducere?

Asa ca am mai butonat pret de cateva minute dupa care, am cautat cealalta telecomanda si am inchis televizorul. De aici si rostul articolului de azi. Nu stiu cum se face ca in loc ca lucrurile sa fie mai simple, sunt cat se poate de complicate. Daca-mi spuneai acum 15 ani ca o sa am doua telecomenzi cred ca m-ar fi bufnit rasul. Ceva nu e normal aici si singurii care se bucura sunt, cred, aia care tin telecomanda in punga legata cu un elastic de bani (nu prea am mai vazut dar cred ca mai sunt nostalgici). De unde si subtila trimitere din reclama cu "cumpatatii" unde individul inventeaza ca ambele "telecomande" sa functioneze cu aceleasi baterii :)

Pe langa faptul ca ai doua telecomenzi, nici macar posturile nu sunt in ordine, si oricum se schimba la un interval de timp, cand isi schimba grila de programe. In loc sa apesi "1" pe telcomanda, trebuie sa faci o combinatie de "141". Nu stiu exact cum sunt numerotate si nici prea multa tragere de inima sa le invat nu am. Toate detalii in plus nu-si au rostul. E ok cand poti sa vezi ce film ruleaza pe banda albastra, dar de foarte multe ori nu corespunde. Plus ca nu am folosit niciodata functiile care sunt in meniul satelitului. Sunt oare multi utilizatori care o fac?

Si pe langa asta, mai e o chestie. Ca nu e doar un serviciu, ci sunt doua. Digi si Dolce (eu le am pe amandoua). Si de ce? La un moment dat era pentru meciuri. Nu stiu cum, dar au resit sa distruga si aceasta mica placere a omului obisnuit, de a pune botu' la meciurile din campionatul intern. In 2007 eram consternat de faptul ca a reusit Kanal D sa ia drepturile de difuzare a meciurilor. Dar nu-mi dadeam seama ca eu prindeam Kanal D si ca era un post national. Un an mai tarziu a fost si mai nasoala treaba, de cand cu meciurile pe GSPTV, post pe care nu-l prindeam iar RCS-ul nu era prezent prin zona in care locuiam. Si uite asa mergeam prin Colentina, Berceni, Titan, doar ca sa vad meciurile care se desfasurau la stadion, la o distanta mai mica de mine :). 

Cam de atunci mi-am pierdut interesul pentru meciurile televizate (si cred eu ca nu sunt singurul). De asemenea si faptul ca majoritatea filmelor sunt editate (in special scenele de violenta) si mult rahat pe care multe televiziuni il mananca, au facut din televizor un simplu obiect de mobila pe care-l mai pun in functiune ca sa-mi tina de urat. Nici prin gand nu-mi trece sa dau cateva zeci de milioane vechi pe unul LED sau ceva modern. E frumos, se vede bine, e elegant, plus toate functiile alea sunt coplesitoare. Dar pentru ce?

Ceva nu e in regula cu ce se intampla si mi-ar place sa fie mai simplu.

PS: de diseara revine pro-ul! Na belea :)