Film: Warrior (14)

Un film cu bătaie, așa cum ne plăcea când eram mici. Si un film care-ți pune un pic mintea la contributțe, așa cum ne place acum. Cu un an inainte a mai ieșit un film, The Fighter, pe care l-am văzut si chiar am si inceract sa-i fac o prezentare. Cum nu am mai apucat să o public, o să profit acum și o să-i aloc cateva cuvinte, deoarece îi are ca protagoniști pe Mark Wahlberg și Christian Bale, doi frați boxeori, unul dintre ei fost campion ajuns mare junky, iar cel mic incercând să-i calce pe urme. Totul este filmat pentru o televiziune în cadrul unui documentar despre cum fostele glorii ajung dependente de droguri. Un film remarcabil, care meria urmarit.

Am avut un deja-vu, fiindcă in Warrior este tot povestea a doi frați, unul mai apropiat de tatăl interpretat de Nick Nolte, care i-a fost și antrenor in copilărie, avand o cariera extraordinara ca și campion la lupte libere (wrestlingul ca disciplină sportivă, ce avem noi luptele greco-romane, cu foart foarte mici diferențe - protecția la urechi spre exemplu). Fiind totusi alcoolic, a reușit să-și despartă familia, nevasta plecând cu unul dintre copii. Revenit dupa mulți ani, reiau antrenamentele pentru un concurs de lupte in sistem piramida ce avea ca premiu 5 milioane de dolari, concurs la care s-a inscris și celălalt frate, intre timp cu doi copii, profesor de chimie la un liceu. O poveste destul de americană despre dorința de a avea grijă de ai tai și a-ți ține promisiunile facute chiar dacă asta ar insemna o paralizie (atât la propriu cât și la figurat). De asmenea ies în evidență calitățile de luptător ale lui Tom Hardy, Bronson ne fiind un simplu exercițiu. Sunt interesante filmările de la antrenamentele sale.  Aparent, în Bronson chiar a fost un exercițiu și a trebuit să invețe totul de la zero. Tatuajele sunt ale sale, ale actorului.

(nu știu de ce am așa multe articole nepublicate; probabil pentru faptul că nu am intodeauna chef si timp și am nevoie de ele în momente ca acesta)

Film - Cloverfield (10)

Nu mai pun imagine și nici trailer, pentru că e destul de posibil să nu fi văzut filmul. Ți-l recomand. Am încercat să spun câteva cuvinte fără să intru în detaliile care-l fac spectaculos.

CLOVERFIELD

Film - Closer to the moon (9)

Nu, le am aici în drafturi. Am fost plecat și o tură pe la mare.
O capodoperă a lui Nae Caranfil (ca și restul de până acum). Doar că, la ăsta trebuie să-i acorzi mai multă răbdare. A zis și el într-un interviu că final-cut-ul a fost al studiourilor, nu al său.

CLOSER TO THE MOON 

Ziua Independeței 2 (4)

Mi s-a părut corect să scriu despre filmul ăsta azi, pe 4 iulie, Ziua Independeței (e vorba de Statele Unite ale Americii). Eram sigur că am scris despre primul film, l-am căutat si aici si pe alte bloguri și unde mai tin eu în drafturi și nimic. Pentru că, nu prea are rost sa vorbim acum de partea a II-a, lansată recent, la fix 20 de ani de la prima. E greu in 2016 să mai surprinzi, să mai lași lumea cu gura căscată un sequal despre extratereștrii. Și cu toate astea, tot am ramas plăcut impresionat de ce reprezenta Sfera (și aici ma voi opri, go see the movie). A, și nici nu se cheamă măcar asa. Numele complet e Indepndece Day: Resurgence.

Primul film în schimb, a avut un asemenea impact, încât și acum, dacă-l prind la televizor, las tot și mă uit la el. Probabil că era și vârsta (l-am văzut pe ăsta al doilea tot acolo unde l-am văzut si pe primul, numai ca acum se cheamă CinemaPro iar inainte era Luceafărul; cum nu erau Malluri, fiecare cinematograf avea specificul lor pe filme, astfel ca nu ar fi rulat un asemenea film la Luceafărul, de obicei erau la Patria blockbuster-urile) și normal că esti impresionat de efecte speciale si extratereștrii. Și cu toate astea, era ceva mai mult decât un film despre o invazie. Era vorba si despre lupa noastră, de supravietuire a speciei. Ulterior, am aflat de pe internet că scena în care tipul inserează un virus în sistemul de operare al navei extraterestre mai era precedată de o secvență în care spunea și cum o va face. Tăindu-se la montaj, rămane un mister, totuși prea putin important (presupunând ca toata lumea a văzut filmul ăsta, mai spun spoilere).

A mai fost un film mare și pentru că a avut buget și explozii, și bombe si actori, dar a fost construit inspirațional, astfel că, deși și regizorul mai are la activ filme asemanătoare, discursul președintelui e unul memorabil, cu un impact pe care nu l-am resimțit în alte filme. A, si Will Smith are farmecul său.

Cum e vorba, they don't make them like they used to. Tagline: I'm not jewish! - Nobody's perfect.

Virtutea nesperata a ignorantei (Birdman) - film 2014

Intamplator (sau nu -dam noi o alta conotatie cuvantului) cand m-am pus eu la filmul asta pe Prima TV era difuzat Batman Returns, productia din 1992 ce il are in rolul principal pe Michael Keaton, serie Batman la care face referire personajul eroului din Birdman. Am fost (sunt) un fan al serie Batman, am crescut cu primul film (cred ca il stiu pe de rost, in traducerea Irinei Nistor) si pentru mine Michael Keaton a ramas un actor de referinta. M-am bucurat teribil cand i-am vazut vigurozitatea in Robocop si ma bucura teribil succesul si tot buzz-ul creat in jurul sau datorita acestui film (Birdman that is). 

Sunt convins ca am mai scris despre un alt film al lui Inarritu dar nu gasesc linkul aici pe blog (na reclama ce-mi fac). Daca nu ai vazut alte filme ti le recomand cu caldura. Sper doar sa prinzi momentul oportun cand le vizionezi pentru ca nu sunt chiar filmele de vazut seara cu prietena/prietenii la o bere sau alte nebunii de genul asta. Trebuiesc aprofundate pentru a surprinde cat mai mult din mesaj. Filmul asta se invarte in jurul personajului tip "Keaton" si parca si eclipseaza prezenta lui Edward Norton (tot mai fad in ultimul timp), Galifianakis (am dat copy-paste la nume) care se descurca excelent, frumoasa Naomi Watts (care nu mi s-a parut asa frumoasa in filmul asta) si un Daniel Craig la sfarsit (trebuie sa te uiti ca sa nu-l stric eu). Sunt unele voci care-l fac pe Keaton urmatorul James Bond. 

jOBS (film 2013)

Cine o fi spus (sau mi-a ramas asa intiparit in minte) ca Ashton Kutcher (imdb spelling chek for that) e un actor de duzina. Poate filmele cretine in care a jucat (in afara de Butterfly effect). Nici serialele (punk'd, two and a half men) sau relatiile (Demi Moore) nu l-au ajutat prea mult. 

Avem nevoie de modele, avem nevoie de repere. Fiecare a avut pe cineva: majoritatea conducatorilor militari l-au avut pe Alexandru, Alexandru l-a avut pe Ahile (pe cine o fi avut Ahile ca model, asta nu mai stiu). Steve Jobs posibil sa fi fost foarte influentat de gandirea si geniul lui Einstein. Posibil; Bob Dylan mai degraba. Am mai discutat despre Jobs aici si aici.
Ba chiar m-am trezit zilele trecute ca urmaream cuvantarea pe care a tinut-o absolventilor de la Stanford in 2005 (inainte de a revolutiona cu adevarat lumea, prin introducerea iPhone-ului si a tabletelor).

The internship (film)

Clasicul "cel mai bun film de pe anul asta". Noroc ca e ianuarie. Si totusi l-am savurat mult mai mult ca pe altele. O comedie despre care am auzit in treacat (ele au farmec mai mult cand le vezi cu prietenii) dar m-am decis sa ma opresc aseara asupra ei. 

Talk about product placement, tot filmul este despre Google si cat de mult vrei sa fii Google; genericul de sfarsit face toti banii. Am mai discutat despre google si o sa mai discutam si cu alte ocazii, insa acum ne vom opri doar la film. Caci, tot despre faimosul (la inceput doar) motor de cautare ce reprezinta si un ideael, un mod de viata (mai bun) la care aspiram si il luam ca model in special atunci cand suntem la pamant. Este vorba despre vise si motivarea pe care o ai in a le indeplini. 

Este vorba despre a fi mai bun (in ceea ce faci). Pentru ca pana la urma Google (si repet, tot ce inseamna, acum, nu mai e doar un motor de cautare) ne-a schimbat viata prin serviciile pe care le ofera; dar pana la urma ofera doar servicii ce vin in folosul oamenilor, iar noi suntem oameni.

Te invit sa urmaresti cu prima ocazie o comedie savuroasa despre doi agenti (exceptionali) de vanzari care raman fara slujbe (de fapt raman fara compania la care lucrau); comedie in stilul binecunoscut, cu multe aparitii surpriza. O poveste cu oameni despre oameni. E mai complicat, dar si mai frumos. 

Four brothers (film 2005)

Cand spun ca televizorul nu e prietenul meu, pai nu e. Pe acelasi digifilm intr-una din serile trecute ruleaza si filmul asta. Nu ca nu aveam o gramada de lucruri de facut (stai linistit, tot le dau de cap) dar asta e cam un clasic pe care nu cred ca l-am revazut in ultimii doi ani (daca nu ai sesizat cat de repede a trecut timpul, four brothers are cam 10 ani).

Actiune cat cuprinde, in momentul in care cei patru frati Mercer (doi albi, doi negri) revin in orasul unde au cerscut pentru a "investiga" moartea mamei adoptive, o persoana foarte apreciata de comunitatea locala si care ii infiase pe cei patru copii "problema" pe care nimeni nu prea ii vrea.
Odata ajunsi se pun pe "rupt de capatani" in stanga si in dreapta, punand in alerta aproape tot orasul. Odata inceputa investigatia, iese la iveala o poveste mult mai complexa decat o batranica impuscata din greseala in timpul unui jaf de supermarket. Nu te doare capul prea rau la film, are multe arme, batai, mafioti. Nu ar fi rau sa putem proceda si noi cateodata asa pentru a afla adevarul. 

Big Fish (film)

Un regal magistral, cum s-ar spune in rime. O serie de actori remarcabili (Danny DeVito, Steve Buscemi, Marion Cotilliard, Albert Finney, Ewan McGregor) iau parte la o aventura fantastica a unui fiu ce incearca sa afle mai multe despre viata tatalui sau aflat pe moarte. 

Adevarul e ca tot la televizor am vazut filmul, chiar pe Digi Film. Cu toate ca sunt multi actori cunoscuti nu auzisem de el. Cred ca stii genul. O fantezie plasata intr-un prezent si un trecut usor paralel cu realitatea, in regia lui Tim Burton, dar nu mi-am dat seama pana sa fi vazut pe imdb (era oare Johhny Depp prea ocupat?), pentru ca e un film prea luminat si prea "real" in acelasi timp pentru gusturile regizorului. Cumva epoca paralela e similara cu cea din Down with love, film tot cu Ewan McGregor in rolul principal. A facut doua filme asemanatoare in acelasi an. Cu alta ocazie, o sa povestesc despre cum reusesc britanicii astia din zone precum Scotia sau Tara Galilor sa fie distribuiti in filme la nivel mondial. 

Ca e o fabulatie sau nu, povestea urmareste "peripetiile" personajului, plecat de tanar dintr-un mic orasel rural, in care era "pestele mare dintr-o balta mica". Un soi de Forrest Gump, suficient de senil, dar care se descurca cu succes in orice intreprindea. A cucerit o parte din lume. 

Si uite asa in loc sa-mi fac treburile am stat in fata televizorului. Clar nu e prietenul meu, dar in seara asta nu mi-a parut rau. 

Filminute

In primul rand puteam sa jur ca am mai scris despre asta pe blog. Si totusi cautarea a dat alt rezultat. Probabil ca am avut intentia, ori am scris in alta parte. Putin important, poate ca e mai bine ca il descoperi acum. Filminute este un festival de film online si dupa cum spune si numele, principalul criteriu de selectie este ca filmul sa aiba sub un minut.

Comedie Fantastica (film)

Avand in vedere ca e un film din 1975, vreau sa semnalez in primul rand ca aici am auzit un "scratch". E undeva prin film o voce de pe un vinil iar inginerii de sunet, pentru a produce un sunet "fantastic" au screciuit un pasaj vocal. Asta, teoretic, atribuie primul scratch romanilor, precum multe altele, nerecunoscute. Bineinteles ca probabil multi au "zgariat" discul inainte de Grand Wizard Theodore, dar el ramane, pe buna dreptate, creatorul.

Dredd - film (2012)

Primul film vazut pe anul 2013. Adevarul e ca nu ajung intodeauna la Cinema. Si se face ca ratez cate patru-cinci filme pe care vreau sa le vad, cel putin in fiecare luna. Primul Judge Dredd, cu Stallone, Asante si Diane Lane il am pe caseta VHS (caseta video mai exact, uite cum m-am trezit ca mi-am pus in dictionar termeni  “tehnici”). L-am cumparat cand am fost in Franta, prin ‘97. Se vede alb-negru, dupa cum bine stim de sistemul francezilor care emiteau in nu stiu ce secam si astea din restul lumii erau palm sau ceva asemanator. As putea sa ma interesez exact dar as pierde ceva timp pe care vreau sa-l dedic terminarii articolului :).

Upside down (film)

Poate avea mai multe traduceri, dar o sa ma rezum la titlul original. Ar fi putit fi numit foarte bine si "Another Earth" dar a mai fost unul anul tecut. O poveste, caci asta este si cine nu o vede astfel s-ar putea sa ramana dezamagit. O lume imaginara, fantezista dar foarte bine realizata, o oglinda, o inhipuire. 

O surpriza placuta de care nu am auzis sa fie promovata in vre-un fel pe la Cinema sau TV, unul dintre acele filme de care te impiedici dar iti lasa o impresie placuta. Adam, un baiat din... "lumea de jos" se indragosteste de Eden (excelenta alegere de nume), dragostea interzisa, fata din "lumea de sus", iar printr-un accident se face ca cei doi raman despartiti zece ani. Amnezia suferita in timpul accidentului o face pe ea sa nu-si aminteasca de el, primul om din viata. 

Dar dragostea invinge, si literalmente rastoarna lumea cu susul in jos si invers. Incerc sa fiu cat mai ambiguu pentru a te determina sa vezi filmul asta. Dar nu uita, e o poveste. 

Film: Battleship

Anuntat cu mare tam-tam, filmul de anul asta cel mai reprezentativ din categoria "omenirea lupta impotriva invaziei extraterestre". Battleship a reusit sa ma bine-dispuna cel mai mult de la Ziua Independentei incoace. Bazat pe jocul de la Hasboro -ce lipsa de imaginatie- (avioane pentru noi romanii, le mai jucam pe la scoala la sfarsitul caietelor), e vorba de niste distrugatoare din Marina Americana care au surpriza si onoarea de a apara planeta impotriva extraterestrilor, care au venit aici la un apel de-al nostru.  Cred ca este si debutul cinematografic al binecunoscutei cantarete Rihanna (cea  pe care o elogiaza pe la nunti Adi Minune si Salam intr-un mod nu tocmai heterosexual). Nu e o miscare care surprinde pe cineva, 

Imi plac filmele de genu' pentru ca nu-mi pun mintea prea mult la contributie, pentru ca e actiune cat cuprinde si ma ales ca apar si extraterestrii propriu-zis in film. Nu-mi place sa povestesc filme, oricum trailerul spune mai tot, asa ca ma opresc aici. Rihanna totusi se scrie cu doi "n", aviz celor care pun cuvintele pe panoul de la Patria. Recomand vizionarea!

Film: Archangel

Un film de televiziune structurat pe trei episoade a cate 45 de minute, dupa un roman (de fictiune), unde un profesor american (Daniel Craig, englezul cu moaca de rusnac) urmareste, in urma unei informatii primite, firul care ar trebui sa duca la un jurnal secret tinut de Stalin. Ceea ce urmeaza sa descopere nu este nici pe departe un caiet cu memoriile dictatorului, ci chiar unul dintre copiii (se zvoneste ca ar fi mai multi in realitate) sai, urmas care ar putea fi cheia intoarcerii la bolsevism al unei Rusii democrate sarace (lipit-pamantului, cum e expresia).

Mi-a placut pentru ca a fost un film autentic, in care personajul, dupa ce a dormit intr-o pozitie incomoda, nu sare direct in actiune (vezi filmele cu Bourne), ci se sclifoseste de durere (ai dormit vreodata pe un scaun mai mult de 10 minute?).

Un film in care se pune accent pe adevarata fata (as in face) a lui Stalin, cea de criminal mai atroce decat Hitler, Pol Pot sau alti dictatori. Nu stiu cum se intampla de istoria a facut sa ni-l prezinte altfel decat in realitate. Documentarele despre al II-lea razboi mondial ne arata doar Germania, si prea putin rusii si atrocitatile pe care le-au facut. De-a lungul timpului am avut onoarea de a sta de vorba cu oameni care au trait in acea perioada, oameni care erau copii pe vremea ocupatie. Nemtii prima oara, dupa care sovieticii. Si era diferenta de la cer la pamant. 

Poate pe alocuri in neconcordanta cu anumite date (nu neaparat cele reale, istorice, ci in film: un exemplu ar  fi timpul trecut, odata prezentandu-ni-se o chestie din 1988, acelasi personaj disparand cu mult inainte ulterior), A, si Archangel vine de o localitate de prin Siberia.

.

Film: Puncture

Inspirat dupa un caz real, al unui avocat genial si dedicat dar cu o problema foarte mare - drogurile - care-i aduc si sfarsitul la o varsta prea frageda. Ultima parte a vietii si-a dedicat-o unei cauze: lupta cu sistemul de sanatate american (de parca doar al nostru ar avea probleme) care nu vrea sa accepte o inovatie in domeniul acelor de la seringi: aparent exista si in realitate o inventie care face acele sa fie de unica folosinta, evitand astfel, conform filmului, peste 800000 de accidente anuale din spitale, accidente in urma carora multe persoane se imbolnavesc de hepatita, SIDA si alte boli transmisibile astfel, rezultand in multe cazuri  decese (filmul incepand chiar cu un astfel de caz). Un proces ce urma sa dureze ani de zile, un razboi aproape imposibil de castigat pentru o firma mica de avocatura precum a celor doi asociati, un David vs. Goliath. Si poate tocmai din aceasta cauza este folosita expresia, pentru a sublinia faptul ca cel mic are sanse de izbanta impotriva uriasului, uriasul fiind zecile de avocati si milioanele de dolari disponibili doar pentru a-si pastra sistemul coruptia dinauntru.

Rolul este interpretat de Chris Evans, contribuind probabil si asemanarea fizica intre cei doi. Poate  fi vazut mai mult ca un documentar si ca un semnal de alarma. Solutii exista, trebuie identificate si dusa lupta pentru implementarea lor. 

Film: Melancholia

Sau asa numita apocalipsa a lui Lars von Trier. Mentionez ca nu sunt un fan al autorului, desi am apreciat mult comedia sa din 2007 "Seful sefului" vazuta la cinematorgraf, la momentul respectiv, din lipsa de altceva. Am mai incercat sa urmaresc un film, Antichirst, dar era un subiect prea teribil pentru momentul in care ma uitam.

Nu cred ca se astepta cineva la un sfarsit de lume grandios, in care povestea se concentreaza pe un personaj care ar incerca sa opreasca intr-un fel inevitabilul, sau macar sa salveze o parte a omenirii. Urmareste povestea a doua surori ce se confrunta cu problemele din familie. Partea a II-a mi s-a parut ceva mai dinamica, filmul in sine reusind sa plictiseasca destul de multa lume. 

Paralel cu aceste evenimente, se intampla si un fenomen astronomic nemaiintalnit, o planeta (Melancholia - descoperita recent) care va trece la o distanta foarte mica de Terra, sustinuta pe de-o parte de teoria coliziunii si implicit a disparitiei planetei noastre, iar de cealalta parte de entuziastii care sunt convinsi ca totul va decurge ca un spectacol la care trebuie sa asisti (pare destul de convingator rolul personajului interpretat de  Kiefer Sutherland, sotul unei dintre surori).

Filmul are o imagine de final extraordinara, imagine care, recunosc, ma bantuie de cand l-am vazut. Executie deosebita, cu o distributie de exceptie (din vedere cunoastem toti actorii), recomand rabdarea necesara vizionarii sale.

Film: The notebook

Au trecut vremurile cand nu erai pregatit pentru un final grandios, pregatit inca de la inceputul filmului. Cred ca s-au terminat candva intre "Suspecti de serviciu" si "Al VI-lea simt". 

"The notebook" a reusit sa fie unul dintre acele filme de referinta, care sunt citate in alte filme -in special comedii. Un film de dragoste, care are toate ingredientele unuia care ar trebui sa fie adorat de fete si urat de baieti (si genul asta de comportament cred ca s-a terminat tot cam pe la inceputurile anilor 2000). 

Un baiat linistit de la tara fara un viitor prea prosper se indragosteste de o fata din inalta societate venita la resedinta din provincie pe perioada verii. Unele lucruri nu se incadreaza in standardele anumitor persoane si vietile lor iau o intorsatura cel putin interesanta. 


Recomand cu caldura filmul. 

Film: Colombiana

Am inceput aparent bine anul. Pe cat de mult imi place sa ma uit la film, pe atat de ocupat am fost, ne avand timpul necesar, de unde si mai putine experiente asemanatoare impartasite aici. Am mai prins cateva pe la televizor (nici unul cap-coada) dar nu se pun.

Colombiana ar fi trebuit sa fie o capodopera marca Luc Besson. Poate o Nikita moderna, americanca. Sau la asta m-am asteptat (nu e regizat de el).

E un film interesant pentru o duminica lenesa, precum Rambo, care nu-ti pune mintea la contributie cine stie ce. Pe alocuri incearca sa trezeasca sentimente de compasiune pentru o asasina platita care extermina cam tot ce-i sta in cale si nu ezita pentru a-si atinge scopul (sa omoare intreg cartelul -in frunte cu cel care-l conduce- care i-a asasinat parintii - tatal fost partener in afacerile cu droguri).

Mi-ar fi placut sa spun mai multe....

Film: Green Zone

Cine stie de cand zacea in calculator. Aseara, cand nu a mers netul a fost cam singura optiune. Cand eram mai mic am fost la "Thin Red Line" la cinematograf. Stiu doar ca nu mi-a placut filmul ala de nicio culoare si ca, de atunci, mi-am creat o repulsie fata de filmele de razboi. Repulsie ne-justificata, deoarece m-am uitat cu interes la "The hurt locker" si il reumaresc cu aceeasi intensitate cand il nimeresc pe la televizor. 

Green Zone cred ca am vrut sa-l vad la cinema, nu mai tin minte (si Matt Damon asta joaca in asa multe filme cateodata) si trateaza subiectul "Arme de distrugere in masa", arme pe care Natiunile Unite le-au folosit ca pretext de inlaturare de la putere a dictatorului Saddam Husein (poate prima caramida inlaturata din  zidul dictatorilor din orientul apropriat si indepartat, ce cade incet incet). Subiectul este mult prea amplu, si nu as dori sa dezvolt. Dar tin sa-mi exprim parerea. 

Nu multi sunt cei care au considerat razboiul din Irak (anii 2000) o invazie a americanilor. Petrol si ce alte averi au gasit acolo. Din punct de vedere economic o situatie destul de normala. Ce au cautat romanii? Oameni ca Saddam Hussein nu au ce cauta in conducerea oricarei forme de asociatii, mai ales in fruntea unei tari. Pentru libertatea irakienilor, pentru puterea de a decide ce vor sa faca. Un moment pentru cei care au pierit, din ambele tabere.


In alta ordine de idei, responsabil de regie este Paul Greengrass (care a mai colaborat cu Damon pentru seriile "Bourne"). Avem un film dinamic ce reuseste sa te acapareze si sa te tina in suspans pana la final (eu l-am pus sa adorm la el dar nu am apucat). Subliniaza poate mai bine ca in orice alt film lupta interna dintre agentiile americane, un razboi mai mic pe frontul unui razboi mai mare.

Stau sa ma intreb, cat de importante mai sunt toate informatiile precum cele din film odata ce s-a terminat tot "balciul"?