Showing posts with label teatru. Show all posts
Showing posts with label teatru. Show all posts

Wednesday, February 27, 2013

Marchizul de Sade (piesa de teatru)

Trecuse ceva timp de la ultima piesa de teatru vazuta (live), am mai prins cateva pe la TV la care m-am oprit si e de luat in seama si initiativa lui Bendeac de a readuce teatrul pe televizor, incepand din martie, pe antena1. Am incercat la mai multe dar programul nu-mi mai permite orisicand, asa ca duminica seara, desi obosit dupa o saptamana si vremea care te impingea sa stai in casa, am fost la Odeon pentru a vedea interpretarea "Marchizului de Sade". 

Wednesday, May 16, 2012

Film: Undeva la Palilula

Profanul de mine nu cunoaste opera lui Silviu Purcarete. Sunt convins ca este una dintre valorile Romaniei cu care trebuie sa ne mandrim si in plan international. In cel mai scurt timp vreau sa ajung la una din piesele de teatru regizate. Pentru ca teatrul este cel care l-a facut cunoscut, iar filmul "Undeva la Palilula" este debutul cinematografic. A creeat un boom media cand a fost lansat saptamanile trecute si din prezentarea sa pare a fi unul din filmele de ne-ratat. Marti am apucat si eu sa-l vad alaturi din inca cinci persoane prezente in sala. 

Nu vreau sa spun ca am fost dezamagit, pentru ca a avut momente in care nu am sesizat trecerea timpului. Dar cred ca ma asteptam la altceva. Poate cinema-ul este un domeniu nu chiar atat de apropriat teatrului precum multi ar dori. O distributie net-superioara multor actori de "prima mana" din filmele actuale romanesti, multi pentru prima oara pe pelicula (evident ca din teatru i-a ales). Efecte speciale deosebite  si un decor fantezist. O localitate imaginara (si nu prea) din Oltenia unde un tanar doctor este repartizat sa lucreze undeva prin anii 60. Acolo gaseste alta lume, neasteptata, cu personaje, intamplari si fobii care zaceau probabil in mintea regizorului de la inceputul vietii si nu a reusit sa le exprime pana acum. Cred ca a venit cam tarziu, in anii 90 ar fi fost altceva. Au fost cateva secvente pe care nu le consideram la locul lor, dar, totul e o chestiune de gust. Pana la urma cinematografia romaneasca are nevoie si de "rateuri" mari. Astept "Domnisoara Cristina", o adaptare dupa povestea cu acelasi nume de Mircea Eliade. O gura de  aer (sper) din invazia asta de filme "comuniste". 

Recomand vizionarea sa, mai ales ca pot sa gresesc.

Saturday, February 18, 2012

Blifat (piesa de teatru)

La fel de bine s-ar fi putut numi si "in casa asta", o sintagma atat de des auzita in cotidianul post-revolutie (nu stiu cum era inainte) in foarte multe familii. O cronica actuala si destul de aproape de realitatea zilelor noastre, a unei familii din clasa "de mijloc" care o ducea mai bine pe vremea lui Ceausescu, pe vremea cand libertatea, alegerea, vointa nu erau in vocabular si viata si societatea stateau intr-un letargic confort. O comedie amara, care reflecta realitatea in care ne zbatem cu totii, adevarul pe care refuzam sa-l vedem si solutii care ne sunt la indemana dar le ignoram, nedorind a ne parasi asa zisa zona de confort, speriati de perspective. As rade daca nu as sti ca e adevarat, as rade daca nu m-as regasi in personaje (doar din solidaritatea pe care o am pentru ceilalti "colegi de societate"). Cumva ajungem la vorba  aia, ca ne meritam soarta. 

Dupa experienta mai putin reusita cu Micul Print, a fost o gura de aer. O scena asemanatoare cu Dogville-ul si dinamismul de care sunt atat de atasat a facut ca timpul sa treaca pe nesimtite. Cu siguranta una din piesele care trebuiesc blifate pe anul acesta. 

Ca un fapt amuzant, probabil o sursa de inspiratie pentru aceasta piesa a fost si doamna casiera a teatrului Odeon. Cu o atitudine total neprietenoasa care ar face orice trainer de vanzari sa se lase de job, cand am fost sa iau bieltele pentru Micul Print, a tinut (nu doar mie, si are si o voce "placuta") sa injure sistemul si in special guvernul Boc. Nu am tacut nici eu, avand un dialog interesant cu dansa, pe cat mi-a permis timpul. S-a intamplat ca nu mai e Boc Prim Ministru si o sa ma duc la un specatcol zilele astea numai pentru a avea placerea  de a mai intretine cateva cuvinte cu respectiva. 

Saturday, December 17, 2011

Mai mergem pe la teatru?

Tin minte ca in anii '90, cand eram mic, am vazut mai toate spectacolele care erau la Ion Creanga si Tandarica. Si mai tin minte cumva ca reuseau sa ma tina in suspans anumite scene. Imi amintesc in special decorul unei piese (piesa in sine nu mai stiu cum se numea), care era foarte dinamic.

La un moment dat, am fost la un spectacol de opereta, Marco Polo daca nu ma insel, care s-a tinut la Teatrul National. Si era asa frig incat am fost nevoit sa plecam pana la jumatatea spectacolului. A fost o perioada destul de intunecata pentru teatrul bucurestean dupa cum si presa si dezbaterile de la televizor relatau aceste lucruri. Dupa 2002 situatia a inceput totusi sa se schimbe. Am vazut cu ochii mei cum sala era din ce in ce mai plina la tetrul de comedie, unde obisnuiam sa merg regulat si intr-o stagiune cred ca am vazut toate reprezentatiile. Marian Ralea, George Mihaita, Varu' Sandel si Tudor Chirila, persoane cu adevarat talentate ce trebuiesc urmarite neaparat pe scena. 

Sunt anumite spectacole pentru care trebuie sa-ti iei bilet cu cateva luni inainte pentru a prinde un loc. Si faptul ca Radu Beligan, Victor Rebengiuc si multi altii de talia lor inca activeaza face ca orice spectacol sa fie ceva senzational. 

Cu toate ca anul acesta am avut o activitate "culturala" mai intensa decat in trecut, singura piesa de teatru la care am ajuns a fost Absolut. Ceva extraordinar, depsre care am scris si un articol.

De putin timp tot se face ca am drum prin Militari, pe Uverturii, unde, intamplator sau nu, se afla unul dintre salile teatrului Masca (eu stiam ca e ala din Bucurestii Noi, acum nu stiu daca mai e acolo sau are mai multe sali). Acolo, pe gardul teatrului (care arata destul de modern), cuplurile sunt invitate sa agate cate un lacat, ca un juramant al dragostei ferecate intre cei doi. Gest extraordinar de altfel...

De asemenea, am observat ca in ultimi ani teatrul Masca s-a implicat in mai multe campanii mai putin conventionale, sustinand spectacole in tot felul de locuri inedite (metrou, baruri, parcuri). De asemenea, ei, impreuna cu Blogal Initiative au inceput o campanie ce ar trebui sa popularizeze mersul la teatru. Mentionez ca acest articol este primul meu articol pe care il scriu in urma unei campanii Blogal Initiative (in draft mai exista cateva, cred ca multe au si expirat).

In ideea in care  probabil dupa anul nou o sa ajung la un spectacol de la Masca (oricare ar fi el) si cu siguranta voi trece cat mai multe piese de teatru in "to do list-ul" de anul viitor, sunt convins ca nu voi fi singur. Invit cititorii sa-mi recomande ceva ce poate nu ar trebui sa ratez.




Tuesday, July 5, 2011

Absolut (piesa de teatru)

Aseara am fost la o piesa de teatru, "Absolut", o adaptare moderna dupa "Ivan Turbinca" a lui Ion Creanga, o piesa in care joaca doar Marcel Iures, in regia lui Alexandru Dabija. Stiam de teatrul Act ca fiind un teatru mai putin conventional, e si aproape de casa dar nu m-am sinchisist sa merg pana acum.

Pot spune (si o voi repeta) ca Marcel Iures este unul dintre cei mai grozavi actori ai lumii. Faptul ca a jucat la Hollywood este doar o confirmare. Mai resprect si faptul ca, desi ar putea juca oriunde in lumea asta, atat teatru cat si film, alege in continuare o scena improvizata dintr-un subsol cu o sala de o capacitate restransa, nici aia plina. Arta e arta, iar Marcel este in slujba ei. 

Mai cred eu, ca lui i-a placut mai mult piesa decat ne-a placut noua, spectatorilor. Lumea nu stie, poate il considera doar comedie, dar el si-a imitat pur si simplu confratii olteni (e din Bailesti de loc). Cum ar zice in State- "Real game, no gimmicks".

Ultima piesa pe care am vazut-o sa fi fost prin 2007, tot cu el, la sala Izvor a teatrului Buleandra. 

Recomand actorul, teatrul si piesa in sine.