Un articol pe zi (1)

E luna iulie și e luna mea. Aveam de mult în cap să incerc un experiment de genul ăsta și cred că l-am amânat prea mult. Asa că, pentru luna iulie 2016, am de gând să scriu un articol în fiecare zi. Începând cu ăsta, binențeles. Am să pun in paranteză numărul lor pentru o centralizare.

Am să și "trișez". Am, cred că, peste 15 articole bune care au rămas in draft de-a lungul timpului. E o ocazie perfectă să iasă la lumina; păreri despre filme, muzică, ce scriu eu pe blog in general. A, și un articol pe zi dar nu doar aici, pe TheEmLog. Dupa cum știi, mai am două proiecte in online: www.lupulcrestin.ro, site despre dezvoltare personală în spiritul creștin-ortodox alaturi de Dorel Lăcatuș, si www.home-recording.ro primul site despre inregistrări audio de acasă (ulterior au mai apărut două, dar tot al meu e cel mai tare) unde ofer spre download si un ebook unde acopăr cam tot ce inseamnă introducere în acest domeniu. De asemenea, am prieteni cu site-uri care asteaptă de ceva timp un material de la mine. Mai e si proiectul interesant www.moviesformysoul.com, site unde scriu despre filme dar în limba engleză.

Și că tot vorbim de limbă, poate ai observat, poate nu, dar de acum voi încerca să scriu cu diacritice. E pentru prima oară pe blog; mai am scăpări dar cred că e momentul să mă deprind și cu asta. E momentul să incepem să facem lucrurile corect, și să incepem cu lucrurile mici. 

https://unsplash.com/@alejandroescamilla

Un NU categoric privind violenta impotriva copiilor

Violence begets violence este titlul ultimului album al celor de la Jedi Mind. De asemenea, este o sintagma cu care sunt 100% de acord (violenta naste violenta). Cu toate ca impulsul omului este sa raspunda tot cu violenta la violenta, nu acesta este raspunsul. Avem si in religie acest lucru pe care reusim sa-l ignoram. De asemenea si toate studiile si experimentele stiintifice au demostrat ca un om violent nu reactioneaza altfel daca este tratat tot cu violenta. Pedepsele aspre nu fac decat sa inrautateasca situatia (putem sa ne dam seama de acest lucru si din statisticile privind inchisorile din Statele Unite si celelalte tari care au pedepse aspre precum cele cu moartea sau inchisoare pe viata in maxima securitate -deja aia nu mai e viata).

O reclama buna de la Vodafone

O sa incep sa fac mici schimbari constand in felul in care si a ceea ce comunic pe blog. Cum activitatea mea din ultma jumatate de an s-a invartit mai mult in zona media, desi orbitam de ceva timp in jurul ei, si cum blogul asta e inca personal, pot sa-mi exprim anumite pareri pe care le-am tinut pentru mine. 

Lasati in urma de Cosmote cu minunatele reclame cu fluturele si Aurora Borealis si nici pe departe de simpatici ca cei doi "muci"-cum ii numesc eu- de la Orange, Milildge si Doig, Vodafone a avut cateva incercari interesante de campanii care au avut sau nu impactul dorit. Astea le au ei in statistici dar cu siguranta sunt pe locul trei in preferintele oameilor. 

Adam Smith spunea "Pentru profit și nu din altruism, ne asigură, brutarul, măcelarul sau berarul, cina necesară". Deci trebuie sa reusim separat pentru a ne fi bine impreuna. O lectie pentru viitor. 

Alexandru Mironov ca voce, un personaj interesant ce si-a pus amprenta in copilaria noastra (si care face niste emisiuni foarte interesante pe Digi World pentru cine prinde) transmite un sentiment de autenticitate si de credibilitate, sentiment care nu mi-a mai fost trezit pana acum, cel putin de o reclama la Vodafone. 

Sigur, nu folosesc Vodafone, am in continuare o parere proasta despre acest serviciu (intre timp am fost dezamagit si de celalalte doua, nu e problema) si nu sunt chiar atat de sigur ca toate lucrurile merg ca in reclama. Nu am prieteni care se uita la meciuri pe tableta in timp ce merg cu masina (la volan sau nu), cei care schiaza nu cred ca au respectiva aplicatie instalata si cu siguranta se vor gandi de doua ori (indiferent de veniturile pe care le au) in momentul in care-si vor face un abonament la internet 4g -multi inca nu stiu despre ce e vorba. Si e inca departe de a functiona macar la jumatate de cum este prezentat.

Dar de la mine au o nota mare, curata, daca nu pentru campanie macar pentru acest clip.  

Blogal Initiative si Campionatul National de Blogging

Nu intamplator am asteptat atat pana sa scriu articolul asta. Erau in draft cateva notite dar intamplarea face sa fie si o campanie zilele astea, deci uite un prilej excelent. 

Blogal Initiative este, dupa cum spune si pe site, o initiativa 2.0 care vrea sa puna umarul la dezvoltarea blogosferei. In special pentru bloggeri noi sau mai mici, la inceput de drum, care nu au legaturi sau acces la agentii si campanii. Initiativa a pornit de la Chinezu, si tin sa-l felicit pentru toata treaba.

Am participat la mai multe campanii, nu am castigat niciodata premiul I, dau au fost mici atentii pe ici pe colo. Iar expunerea si legaturile de care am avut parte nu stiu daca le-as fi avut cu alta ocazie. Daca ai un blog, si esti convins ca va fi ceva constant, asta e instrumentul care trebuie sa te intereseze. Cred ca toate organizatiile, mici si mari, vor colabora cu aceasta "initiativa", iar in urmatorul an se va face un salt impresionant. Deja campaniile sunt din ce in ce mai multe, cu premii din ce in ce mai atractive. 

Campionatul National de Blogging este ultima isprava de la Blogal Initiative. Toate articolele bloggerilor inscris sunt contorizate si puse intr-un clasament. Probabil formula ideala pentru a crea acel mic avant de care avem cateodata nevoie pentru a scrie, a fi mai atenti si mai eficienti pe blog. O competitie de care e nevoie. Acum este in perioada de beta-testing, de unde si campania asta. De la 1 noiembrie va incepe "oficial" campionatul, cand toate punctele vor fi resetate (si de cand, sper, campionatul va avea si un logo si widget-uri si alte minuni).

O idee buna. Toate articolele vor fi contorizate cu cate 1 punct, iar cele care participa la campanii (si sunt validate, adica sunt citite, adica esti sigur ca le citeste cineva) cate 5 puncte, respectiv 2 pentru articolele uterioare din acceeasi campanie. Nu stiu daca va fi determinant, dar e sigur un element de care voi tine cont cand voi primi pe mail fiecare campanie. 

Inca odata, salut aceasta initiaitva. Tin sa le multumesc pentru oportunitatile de care am parte. 

Stationeaza pe dreapta

Circul cu metroul de cand am intrat la liceu. De la mine de la Victoriei pana la Dristor. Pana atunci nu era mijlocul meu preferat de transport in comun (oricum mai mult pe jos mergeam, ca si acum). Ba chiar pot spune ca aveam o teama anume, ca ma incurcam intre statii (ce sa-i faci) si alte chestii. Lucrurile s-au schimbat din 2001 cand a devenit si este si in prezent mijlocul de transport preferat. Rapid si eficient, are statii in mai toate zonele unde am treaba. Si cum eram la liceu si invatam dimineata, era o chestie normala sa intarzii si sa ma grabesc mai mereu. Si ma enerva la culme cand se punea lumea pe scarile rulante care sunt destul de late pentru doua persoane dar care stationau. Nu de putine ori am avut impulsul de a-i impinge. Si nu de putine ori am strigat "Stationati pe dreapta!".Am preferat sa urc sau sa cobor pe scarile normale (mai ales la Unirea cand traversezi prin pasaj pentru a schimba magistrala). Lucrurile au avansat cand au aparut si mall-urile si centrele comerciale care folosesc scari rulante (pana in 2000 nu prea existau).

Se pare ca nu sunt singurul. Exista si o campanie. Am vazut prima oara stickerele ( abtibilduri ?) lipite pe scarile rulante. Si pe la sfarsitul lunii trecute am vazut si o actiune a initiatorilor acestei campanii, chiar la Unirea, cand o echipa ce se distingea prin tricourile galbene cu inscriptia "Stationati pe dreapta" actiona imediat ce o persoana statea pe partea stanga. In fuga, ii ruga sa se dea la o parte pentru a urca. Poate e un pic cam dur, dar cred ca e eficient. E o chestiune care tine pana la urma de civilizatie dar care nu poate fi pusa in carca lipsei de educatie pentru ca nu a existat (nu mai sper de mult ca lucrurile sa vina de la sine). Mai multe despre campanie pe pagina de FACEBOOK. Acolo te poti inscrie si ca voluntar. Poate urmatoarea actiune sa fie chiar intr-un centru comericial. Am facut calculul si se pierd cam trei minute pana ajungi la ultimul etaj din magazinul Unirii daca stai dupa altii. Si asta e partea care nu-mi convine, a sta dupa altii. Trei minute sus, trei minute jos, trei minute la metrou, trei minute dincolo poti pierde si 20 de minute intr-o zi din cauza indolentei altor persoane, ceea ce nu e ok. Timpul e pretios. N-as spune ca bani, dar inseamna timp pierdut care nu e bun pentru nimeni. Si asa o ardem aiurea. Asa ca, stationeaza pe dreapta!

Kony 2012

O alta initiativa extraordinara de care am aflat de curand (si a carui filmulet de pe youtube are cea mai mare crestere ever), care ridica totusi cateva semne de intrebare. 

Traim in lumea "facebook", o lume care este destul de aparenta. Cum le spun si celor cu care intru in discutie, consider facebook-ul ca un sistem destul de comunist, care pe de-o parte iti ofera o putere de neimaginat dar care mult mai usor te trage in jos. Baietii astia vor sa incerce prin intermediul acestor servicii sa ne aduca la cunostinta persoana lui Joseph Kony, un conducator al unei armate de rebeli din Uganda (care s-a extins si in tarile invecinate) care rapesc copii si-i transforma in "soldati" (aici cu sensul de masinarii de ucis si mutilat) pe baieti, iar fetele rapite alimenteaza piata prostitutiei (sunt convins ca foarte multe ajung in Europa). Tipul asta probabil are sustinerea multor interlopi de pe batranul continent, interlopi care ar plati ceva pentru ca lucrurile sa ramana asa cum sunt. Probabil are legaturi si cu drogurile, diamantele si ce se mai comercializeaza pe piata ilegala din centrul continentului negru. Ca el probabil sunt multi. Ce il face pe el deosebit fata de alti dictatori? Probabil ca nu lupta pentru vreo cauza (mai toti sau ascuns sub vreo cauza absurda, cretina sau de orice fel) ci doar pentru a ramane in conducerea "sectei" pe care a creat-o. De 26 de ani face cam ce vrea iar marile puteri, cum ne-au obisnuit, daca nu le este amenintata securitatea nationala sau (mai ales) sa aiba interes economic, ar putea la fel de bine sa nu existe problema (conceptia mea e ca datoria unui om civilizat si cu o situatie cat de cat stabila sa intervina in favoarea celor mai putin favorizati de soarta - din aceasta cauza am sustinut si interventia militarilor romani in Afganistan si Irak). 

Aparent comunitatea a facut suficiente presiuni iar statul american prin Barak Obama a dispus de detasarea a 100 de militari pentru ajutorul "logistic" armatei Ugandeze in prinderea si aducerea in fata justitiei a "rebelului" (nu din aceeasi categorie cu James Dean sau Bob Dylan) Joseph Kony. Lucru destul de periculos sa oferi informatii si sa pregatesti soldati dintr-o tara Africana (n-as vrea sa fiu incadrat la pesoanale cu prejudecati, desi am destule), judecand dupa actiunile asemanatoare (vezi Bin-Laden in anii '80). Oare dupa Kony o sa vina altcineva sa-i ia locul? (pana la urma lasa o "aramata" cat de cat organizata cu peste 300000 de membrii care nu o sa stie in ce directie sa o apuce, asta fiind singurul lor mod de viata). Iar un om de "armata" adevarat avand o pregatire cat de cat americana poate fi si mai periculos. Doar pun niste intrebari, nu sunt absurd. Dar este un joc periculos care trebuie atent supravegheat.

Ei vor sa-i ofere lui Kony acelasi grad de notorietate de care se bucura si un actor. Sa imprime fata sa in mintea tuturor persoanelor. O initiativa buna, demna de laudat intr-un final. Sper ca si la noi sa fie un exercitiu asemanator in data stabilita in documentar, cand vor sa umple toti peretii de afise precum cel din articol. Mai multe informatii se gasesc AICI pe pagina de facebook a comunitatii. Mult succes!

Mai mergem pe la teatru?

Tin minte ca in anii '90, cand eram mic, am vazut mai toate spectacolele care erau la Ion Creanga si Tandarica. Si mai tin minte cumva ca reuseau sa ma tina in suspans anumite scene. Imi amintesc in special decorul unei piese (piesa in sine nu mai stiu cum se numea), care era foarte dinamic.

La un moment dat, am fost la un spectacol de opereta, Marco Polo daca nu ma insel, care s-a tinut la Teatrul National. Si era asa frig incat am fost nevoit sa plecam pana la jumatatea spectacolului. A fost o perioada destul de intunecata pentru teatrul bucurestean dupa cum si presa si dezbaterile de la televizor relatau aceste lucruri. Dupa 2002 situatia a inceput totusi sa se schimbe. Am vazut cu ochii mei cum sala era din ce in ce mai plina la tetrul de comedie, unde obisnuiam sa merg regulat si intr-o stagiune cred ca am vazut toate reprezentatiile. Marian Ralea, George Mihaita, Varu' Sandel si Tudor Chirila, persoane cu adevarat talentate ce trebuiesc urmarite neaparat pe scena. 

Sunt anumite spectacole pentru care trebuie sa-ti iei bilet cu cateva luni inainte pentru a prinde un loc. Si faptul ca Radu Beligan, Victor Rebengiuc si multi altii de talia lor inca activeaza face ca orice spectacol sa fie ceva senzational. 

Cu toate ca anul acesta am avut o activitate "culturala" mai intensa decat in trecut, singura piesa de teatru la care am ajuns a fost Absolut. Ceva extraordinar, depsre care am scris si un articol.

De putin timp tot se face ca am drum prin Militari, pe Uverturii, unde, intamplator sau nu, se afla unul dintre salile teatrului Masca (eu stiam ca e ala din Bucurestii Noi, acum nu stiu daca mai e acolo sau are mai multe sali). Acolo, pe gardul teatrului (care arata destul de modern), cuplurile sunt invitate sa agate cate un lacat, ca un juramant al dragostei ferecate intre cei doi. Gest extraordinar de altfel...

De asemenea, am observat ca in ultimi ani teatrul Masca s-a implicat in mai multe campanii mai putin conventionale, sustinand spectacole in tot felul de locuri inedite (metrou, baruri, parcuri). De asemenea, ei, impreuna cu Blogal Initiative au inceput o campanie ce ar trebui sa popularizeze mersul la teatru. Mentionez ca acest articol este primul meu articol pe care il scriu in urma unei campanii Blogal Initiative (in draft mai exista cateva, cred ca multe au si expirat).

In ideea in care  probabil dupa anul nou o sa ajung la un spectacol de la Masca (oricare ar fi el) si cu siguranta voi trece cat mai multe piese de teatru in "to do list-ul" de anul viitor, sunt convins ca nu voi fi singur. Invit cititorii sa-mi recomande ceva ce poate nu ar trebui sa ratez.