Tin minte ca in anii '90, cand eram mic, am vazut mai toate spectacolele care erau la Ion Creanga si Tandarica. Si mai tin minte cumva ca reuseau sa ma tina in suspans anumite scene. Imi amintesc in special decorul unei piese (piesa in sine nu mai stiu cum se numea), care era foarte dinamic.
La un moment dat, am fost la un spectacol de opereta, Marco Polo daca nu ma insel, care s-a tinut la Teatrul National. Si era asa frig incat am fost nevoit sa plecam pana la jumatatea spectacolului. A fost o perioada destul de intunecata pentru teatrul bucurestean dupa cum si presa si dezbaterile de la televizor relatau aceste lucruri. Dupa 2002 situatia a inceput totusi sa se schimbe. Am vazut cu ochii mei cum sala era din ce in ce mai plina la tetrul de comedie, unde obisnuiam sa merg regulat si intr-o stagiune cred ca am vazut toate reprezentatiile. Marian Ralea, George Mihaita, Varu' Sandel si Tudor Chirila, persoane cu adevarat talentate ce trebuiesc urmarite neaparat pe scena.
Sunt anumite spectacole pentru care trebuie sa-ti iei bilet cu cateva luni inainte pentru a prinde un loc. Si faptul ca Radu Beligan, Victor Rebengiuc si multi altii de talia lor inca activeaza face ca orice spectacol sa fie ceva senzational.
Cu toate ca anul acesta am avut o activitate "culturala" mai intensa decat in trecut, singura piesa de teatru la care am ajuns a fost Absolut. Ceva extraordinar, depsre care am scris si un articol.
De putin timp tot se face ca am drum prin Militari, pe Uverturii, unde, intamplator sau nu, se afla unul dintre salile teatrului Masca (eu stiam ca e ala din Bucurestii Noi, acum nu stiu daca mai e acolo sau are mai multe sali). Acolo, pe gardul teatrului (care arata destul de modern), cuplurile sunt invitate sa agate cate un lacat, ca un juramant al dragostei ferecate intre cei doi. Gest extraordinar de altfel...
De asemenea, am observat ca in ultimi ani teatrul Masca s-a implicat in mai multe campanii mai putin conventionale, sustinand spectacole in tot felul de locuri inedite (metrou, baruri, parcuri). De asemenea, ei, impreuna cu Blogal Initiative au inceput o campanie ce ar trebui sa popularizeze mersul la teatru. Mentionez ca acest articol este primul meu articol pe care il scriu in urma unei campanii Blogal Initiative (in draft mai exista cateva, cred ca multe au si expirat).
In ideea in care probabil dupa anul nou o sa ajung la un spectacol de la Masca (oricare ar fi el) si cu siguranta voi trece cat mai multe piese de teatru in "to do list-ul" de anul viitor, sunt convins ca nu voi fi singur. Invit cititorii sa-mi recomande ceva ce poate nu ar trebui sa ratez.
De putin timp tot se face ca am drum prin Militari, pe Uverturii, unde, intamplator sau nu, se afla unul dintre salile teatrului Masca (eu stiam ca e ala din Bucurestii Noi, acum nu stiu daca mai e acolo sau are mai multe sali). Acolo, pe gardul teatrului (care arata destul de modern), cuplurile sunt invitate sa agate cate un lacat, ca un juramant al dragostei ferecate intre cei doi. Gest extraordinar de altfel...
De asemenea, am observat ca in ultimi ani teatrul Masca s-a implicat in mai multe campanii mai putin conventionale, sustinand spectacole in tot felul de locuri inedite (metrou, baruri, parcuri). De asemenea, ei, impreuna cu Blogal Initiative au inceput o campanie ce ar trebui sa popularizeze mersul la teatru. Mentionez ca acest articol este primul meu articol pe care il scriu in urma unei campanii Blogal Initiative (in draft mai exista cateva, cred ca multe au si expirat).
In ideea in care probabil dupa anul nou o sa ajung la un spectacol de la Masca (oricare ar fi el) si cu siguranta voi trece cat mai multe piese de teatru in "to do list-ul" de anul viitor, sunt convins ca nu voi fi singur. Invit cititorii sa-mi recomande ceva ce poate nu ar trebui sa ratez.
