Marchizul de Sade (piesa de teatru)

Trecuse ceva timp de la ultima piesa de teatru vazuta (live), am mai prins cateva pe la TV la care m-am oprit si e de luat in seama si initiativa lui Bendeac de a readuce teatrul pe televizor, incepand din martie, pe antena1. Am incercat la mai multe dar programul nu-mi mai permite orisicand, asa ca duminica seara, desi obosit dupa o saptamana si vremea care te impingea sa stai in casa, am fost la Odeon pentru a vedea interpretarea "Marchizului de Sade". 

Kapitalism - reteta noastra secreta (film documentar)

via (cred ca) Romania TV, care au introdus in ultima vreme o serie de secvente in reportajele lor legate de politicieni corupti. In regia lui Alexandru Solomon, responsabil si de Marele jaf comunist si de alte documentare cu un puternic impact social, filmul prezinta o parte din viata mogulilor, a oamenilor cu cele mai puternice afaceri din Romania si cum au ajuns ei sa puna mana pe asemenea afaceri.

Comedie Fantastica (film)

Avand in vedere ca e un film din 1975, vreau sa semnalez in primul rand ca aici am auzit un "scratch". E undeva prin film o voce de pe un vinil iar inginerii de sunet, pentru a produce un sunet "fantastic" au screciuit un pasaj vocal. Asta, teoretic, atribuie primul scratch romanilor, precum multe altele, nerecunoscute. Bineinteles ca probabil multi au "zgariat" discul inainte de Grand Wizard Theodore, dar el ramane, pe buna dreptate, creatorul.

Dredd - film (2012)

Primul film vazut pe anul 2013. Adevarul e ca nu ajung intodeauna la Cinema. Si se face ca ratez cate patru-cinci filme pe care vreau sa le vad, cel putin in fiecare luna. Primul Judge Dredd, cu Stallone, Asante si Diane Lane il am pe caseta VHS (caseta video mai exact, uite cum m-am trezit ca mi-am pus in dictionar termeni  “tehnici”). L-am cumparat cand am fost in Franta, prin ‘97. Se vede alb-negru, dupa cum bine stim de sistemul francezilor care emiteau in nu stiu ce secam si astea din restul lumii erau palm sau ceva asemanator. As putea sa ma interesez exact dar as pierde ceva timp pe care vreau sa-l dedic terminarii articolului :).

Pe banii parintilor

Pe banii parintilor este o emisiune prezentata de Ernest, emisiune ce nu sunt sigur ca se mai produce in prezent dar tot prind la tv redifuzari. Alaturi de aceasta, mai putem adauga "ochii din umbra", "tradati in dragoste" si alte cateva emisiuni asemanatoare ce am putea (doar cu indulgenta) sa le incadram in categoria reality-show. Este o regie, are un scenariu si un regizor care stie clar unde e locul fiecaruia si ce trebuie sa faca. O pacaleala nu prea scumpa (ce misto am reusit sa fentez cuvantul "ieftin") si pe alocuri dezgustatoare.

Upside down (film)

Poate avea mai multe traduceri, dar o sa ma rezum la titlul original. Ar fi putit fi numit foarte bine si "Another Earth" dar a mai fost unul anul tecut. O poveste, caci asta este si cine nu o vede astfel s-ar putea sa ramana dezamagit. O lume imaginara, fantezista dar foarte bine realizata, o oglinda, o inhipuire. 

O surpriza placuta de care nu am auzis sa fie promovata in vre-un fel pe la Cinema sau TV, unul dintre acele filme de care te impiedici dar iti lasa o impresie placuta. Adam, un baiat din... "lumea de jos" se indragosteste de Eden (excelenta alegere de nume), dragostea interzisa, fata din "lumea de sus", iar printr-un accident se face ca cei doi raman despartiti zece ani. Amnezia suferita in timpul accidentului o face pe ea sa nu-si aminteasca de el, primul om din viata. 

Dar dragostea invinge, si literalmente rastoarna lumea cu susul in jos si invers. Incerc sa fiu cat mai ambiguu pentru a te determina sa vezi filmul asta. Dar nu uita, e o poveste. 

Videocracy

La recomandarea unui prieten m-am pus aseara la acest documentar din 2009 despre televiziunea din Italia, implicit cea de can-can (cat tot se vorbeste de episodul "betigasul din urechea Ioanei", betigas pe care apropo, inca nu l-am vazut, doar am auzit discutandu-se despre el sau si mai recent, staborul in direct cu Guta si amanta).

Pentru cine nu stie, Silvio Berlusconi, fost Prim-Ministru al Italie (si posibil viitor) si-a cladit averea in domeniul televiziunii. Detine mai toate posturile principale din tara sa si este probabil cel mai autentic mogul media dintre toate exemplele pe care ti le poate da cineva.

Documentarul (destul de mediocru de altfel) nu spune toate ne-spusele; ceea ce mi-a atras atentia si asupra careua am reflectat a fost altceva: cat de mici sunt Dan Diaconescu, Lazarius, Happy-Hour si restul emisiunilor de acest tip comparandu-le cu cele de acolo. Dan Voiculescu pare pistol cu apa si inca nu au fost inchisi suficient de multi simpatizanti ai unei tabere sau ale alteia, asa cum se intampla acolo. Romania inca pare o tara libera (amarata, dar cu o anume libertate, pe care multi sunt dispusi sa o de-a la schimb). Si asta se intampla de mai bine de 30 de ani, pe cand noi de abia facem 10 de cand am pasit intr-ale showbiz-ului "retard". Ce or fi simtit oamenii aia care au crescut cu asa ceva, asa cum simtim si crestem noi acum?

Nu mai tin minte exact in ce context si cine a raspuns, dar a facut-o excelent, cand un jurnalist a zis ca are copii de hranit si de aceea se preteaza la anumite injosiri morale. "Si ce-i dai sa manance, cacat?" 

Zilele astea circula o petitie semnata de mai multe vedete autohtone, petitie ce militeaza pentru prezenta bunului-simt la TV. E mult prea evidennt si in acelasi timp ambiguu acest demers pentru a-i vedea o finalitate. Totusi, se pot lua masuri. Mentionez reactia lui Dan Negru care nu a semnat-o si a venit cu un contra-argument, solid, "populist" dar mai putin ipocrit. 

O reclama buna de la Vodafone

O sa incep sa fac mici schimbari constand in felul in care si a ceea ce comunic pe blog. Cum activitatea mea din ultma jumatate de an s-a invartit mai mult in zona media, desi orbitam de ceva timp in jurul ei, si cum blogul asta e inca personal, pot sa-mi exprim anumite pareri pe care le-am tinut pentru mine. 

Lasati in urma de Cosmote cu minunatele reclame cu fluturele si Aurora Borealis si nici pe departe de simpatici ca cei doi "muci"-cum ii numesc eu- de la Orange, Milildge si Doig, Vodafone a avut cateva incercari interesante de campanii care au avut sau nu impactul dorit. Astea le au ei in statistici dar cu siguranta sunt pe locul trei in preferintele oameilor. 

Adam Smith spunea "Pentru profit și nu din altruism, ne asigură, brutarul, măcelarul sau berarul, cina necesară". Deci trebuie sa reusim separat pentru a ne fi bine impreuna. O lectie pentru viitor. 

Alexandru Mironov ca voce, un personaj interesant ce si-a pus amprenta in copilaria noastra (si care face niste emisiuni foarte interesante pe Digi World pentru cine prinde) transmite un sentiment de autenticitate si de credibilitate, sentiment care nu mi-a mai fost trezit pana acum, cel putin de o reclama la Vodafone. 

Sigur, nu folosesc Vodafone, am in continuare o parere proasta despre acest serviciu (intre timp am fost dezamagit si de celalalte doua, nu e problema) si nu sunt chiar atat de sigur ca toate lucrurile merg ca in reclama. Nu am prieteni care se uita la meciuri pe tableta in timp ce merg cu masina (la volan sau nu), cei care schiaza nu cred ca au respectiva aplicatie instalata si cu siguranta se vor gandi de doua ori (indiferent de veniturile pe care le au) in momentul in care-si vor face un abonament la internet 4g -multi inca nu stiu despre ce e vorba. Si e inca departe de a functiona macar la jumatate de cum este prezentat.

Dar de la mine au o nota mare, curata, daca nu pentru campanie macar pentru acest clip.  

Doua ecrane, o necesitate

Folosesc doua ecrane (nu folosesc termenul de monitoare pentru ca, in domeniul meu, cel legat de studiouri si inregistrari audio, prin "monitoare" se intelege ca e vorba de boxele dintr-un studio de inregistrari, boxe cu specificatii diferite fata de boxele normale, de auditie - mai multe pe www.home-recording.ro ). Acum patru ani aveam un display simplu, patrat, lcd, pe care il detineam de ceva timp deja. Ma uitam la un serial si nu stiu ce m-a mancat sa umblu prin spate si a cazut si s-a spart. A fost nasol ca a doua zi de dimineata urma sa am clienti si a trebuit sa imprumut de la un vecin. Tot aparuse moda cu doua ecrane (cum vedeam in general in studiourile de afara) asa ca am hotarat ca terbuie sa am si eu doua, mai ales ca si placa video imi permitea. Aveam 500 ron pentru un ecran dar nu stiu cum am ajuns in Carrefour si am gasit la banii astia doua LG-uri patrate la 17 inci. Le-am luat pe loc si a fost o achizitie extrem de buna. Si uita asa am stat pana saptamana trecuta.

Nu am simitit nevoia de un monitor nou in tot acest timp. Am lucrat foarte mult pe laptop dar de ceva timp imi placea faptul ca aveam la dispozitie o extensie, e foarte eficient in workflow, iar cand mai deschizi un proiect legat de muzica sau video acolo chiar vezi diferenta. Si totusi saptamana trecuta mi s-a pus pata si mi-am luat si eu un wide screen Samsung de 22 de inci LED si fullHD. 

Si de aici o noua perspectiva asupra lucrurilor. Mi-a dat din nou placerea de a sta la calculator. Probabil ca o sa mai tina un pic, mai ales ca am pastrat unul dintre cele doua vechi alaturi. Si ma gandesc, ca tot am iesire hdmi pe placa video, sa-mi pun asa de show trei ecrane. Nu am loc pe birou sa le tin in permanenta, dar e una din arogantele pe care trebuie sa le fac :).

Si totusi, cat de necesar a devenit acest lucru? De a avea doua ecrane? Am vazut din ce in ce mai multi oameni, si in birouri, lucrand contabilitate, resurse umane, marketing si toate domeniile dintr-o organizatie.