TED: Monika Bulaj: The hidden light of Afghanistan

Poate apreciem si noi altfel ceea ce avem raportandu-ne la altii. In alta ordine de idei am stat ceva pana sa gasesc o prezentare pe care sa o pun pe blog. Nu stiu de ce Afganistanul (ca si celalalte tari turce din fostul URSS) este un loc pe care as vrea sa-l vizitez in viata asta.

Am fost la un curs de prim ajutor

Sa se faca azi cam trei saptamani de cand am fost la un curs de prim ajutor organizat de asociatia REACT in parteneriat cu SMURD. Nu mai stiu cum am ajuns mai demult pe site-ul salvez.ro, m-am inscris pentru a participa si... a trecut ceva timp. Am uitat de toata treaba asta dar ei se pare ca nu, pentru ca am primit un email in care eram invitat. Probabil ca toate astea intra in protectia muncii, si sunt sigur ca e o lege care obliga angajatorii cat si scolile si profesorii sa organizeze astfel de cursuri. Eu nu-mi aduc aminte sa fi facut in scoala generala sau liceu (asa cum vedem in filmele americane) dar sper ca lucrurile s-au schimbat in prezent. Exista situatii de care ne ferim dar la un moment dat viata omului poate depinde de un mic gest pe care il poti intreprinde. Si e foarte important sa ai atitudinea necesara. Pe site-ul lor se gasesc multe filmulete care prezinta situatiile posibile si cum trebuie reactionat. Recomand vizionarea lor dar si prezenta fizica la un curs daca este oportunitate. Sunt mai multe module pentru mai multe situatii cu diferite grade de interventie, cel la care am participat fiind cel de resuscitare in caz de stop cardio-respirator (CPR-ul americanilor) si cel cu manevra Heilmich (cand te ineci). De asemenea am observat ca ei organizeaza gratuit aceste cursursi in cadrul companiilor deci merita verificat.

In alta ordine de idei foarte multe domnisoare, semn ca femeile sunt mai constiente. Cursul a fost predat de un ofiter SMURD. Iar de aici fac paralela cu respectul pe care-l oferim autoritatii. Chiar daca armata e printre primele locuri cand apar pe la televizor tot felul de sondaje despre institutiile in care populatia are incredere, nu cred ca-i este oferita respectul de care are si avem nevoie. Am vazut Wrestlemania anul acesta, unde trupele speciale au fost invitate si au oferit si un show aviatic. Iar soldatii erau aplaudati, erau primiti ca niste adevarati eroi (cu toate ca aia prezenti acolo erau niste pustani). Mandria patriotica (nu nationalista) lipseste si poate pe buna dreptate cand vedem ce fel de oameni au ajuns sa traga fraiele. Dar refuzam sa-i vedem si pe cei de buna credinta, care sunt si au grija de bunul mers al lucrurilor. Smurdul cu siguranta are respectul meu.

Film: Undeva la Palilula

Profanul de mine nu cunoaste opera lui Silviu Purcarete. Sunt convins ca este una dintre valorile Romaniei cu care trebuie sa ne mandrim si in plan international. In cel mai scurt timp vreau sa ajung la una din piesele de teatru regizate. Pentru ca teatrul este cel care l-a facut cunoscut, iar filmul "Undeva la Palilula" este debutul cinematografic. A creeat un boom media cand a fost lansat saptamanile trecute si din prezentarea sa pare a fi unul din filmele de ne-ratat. Marti am apucat si eu sa-l vad alaturi din inca cinci persoane prezente in sala. 

Nu vreau sa spun ca am fost dezamagit, pentru ca a avut momente in care nu am sesizat trecerea timpului. Dar cred ca ma asteptam la altceva. Poate cinema-ul este un domeniu nu chiar atat de apropriat teatrului precum multi ar dori. O distributie net-superioara multor actori de "prima mana" din filmele actuale romanesti, multi pentru prima oara pe pelicula (evident ca din teatru i-a ales). Efecte speciale deosebite  si un decor fantezist. O localitate imaginara (si nu prea) din Oltenia unde un tanar doctor este repartizat sa lucreze undeva prin anii 60. Acolo gaseste alta lume, neasteptata, cu personaje, intamplari si fobii care zaceau probabil in mintea regizorului de la inceputul vietii si nu a reusit sa le exprime pana acum. Cred ca a venit cam tarziu, in anii 90 ar fi fost altceva. Au fost cateva secvente pe care nu le consideram la locul lor, dar, totul e o chestiune de gust. Pana la urma cinematografia romaneasca are nevoie si de "rateuri" mari. Astept "Domnisoara Cristina", o adaptare dupa povestea cu acelasi nume de Mircea Eliade. O gura de  aer (sper) din invazia asta de filme "comuniste". 

Recomand vizionarea sa, mai ales ca pot sa gresesc.

O solutie la problema manualelor scolare

Inca de pe vremea mea (intr-un univers indepartat), exista o problema pe care cei care decid viitorul educatiei au hotarat sa o pastreze. Manualele scolare. Nu consider admisibil ca in 2012, intr-o tara cu pretentiile noastre, copii sa invete dupa manuale vechi. Si nu vechimea lor fizica e problema, ci continutul. "Unul dintre obiectivele Romaniei este sa adere la Uniunea Europeana!". Iti dai seama ca ala de clasa a IV-a din comuna X din Deal (a se intelege o localitate din, cel mai probabil, Moldova fara acces la apa curenta, electricitate si alte boierisme moderne), care si asa are in jurul sau probabil numai surse de informatie, se gandeste si el sa deschida odata una din cartile pe care le-a carat degeaba pe tot parcursul anului si sa citeasca fix asta. Ca sa nu mai spunem de cine stie ce alte minuni mai gasim pe acolo.

Exista solutii? Eu m-am gandit la una: tabletele/e-readere.

Nu o sa dau linkuri, dar un manual costa intre 10 si 20 ron. Ori cel putin 5 materii pe semestru/10 pe an se cheltuie cel putin 200 de ron/elev de catre parinti sau scoala (in cazul celor care le primesc de acolo). Inmultit cu opt ani (asa, minimul) vine cam 1600 ron. Minimul. Dar sunt convins ca e mult mai mult.

Cand zici tableta nu te gandesti doar la iPad care costa 2000 de ron. Sunt foarte multe tablete, de productie autohtona spre exemplu (nu dau linkuri) care functioneaza excelent, cu sistem Android, port USB si toate cele necesare, iar pretul lor nu depaseste 600 ron. De asemenea, e-readerele, cele cu cerneala electronica, ale caror baterie uiti sa o mai incarci plus x alte beneficii nu depasesc nici ele suma asta de 600 ron. 

Nu stiu cati elevi sunt, am auzit ca ar fi undeva la 200 de mii. Iar producatorii autohtoni ar putea in doar cateva luni veni cu un device asemanator tabletei strict pentru asa ceva. Manualele sa fie incarcate pe suport electronic de genul asa. Adio calculatoare (pe care oricum foarte putini stiu sa le foloseasca), adio manuale rupte si cu informatii gresite, adio bataie de cap. Pe langa manuale, ma gandesc cat de interactiva ar putea deveni lectia? Visul oricarui profesor care vrea ca elevii sai sa plece cu ceva mai mult. Iar tableta asta o poti tine lejer patru ani, ca sa nu merg pana acolo unde spun ca nici opt ani nu e asa de mult.

Nu e o idee utopica, ar putea fi pusa in aplicare chiar din septembrie. Ar lasa multi borfasi saraci, ce-i drept, dar parca nu-mi pare asa rau. 

Cateva cuvinte despre...

Pasiune. Si putini sunt cei cu adevarat pasionati de ceea ce fac. Pentru ca pasiunea e acel lucru care nu dispare niciodata, de care nu te plictisesti vorbind nici la 80 de ani dupa ce ai vorbit timp de 60 noapte zi; pasiunea este lucrul acela care te tine noaptea treaz pentru ca te gandesti cum sa-l imbunatatesti, ca e vorba de muzica, film, literatura, programare, afaceri, gatit sau orice al domeniu. Pasiunea este cararea pe care o urmezi, este lucrul pe care-l regreti (laitmotivul blogului) daca nu l-ai facut/continuat, care te face sa te certi cu persoanele din jur, cu cei la care tii, implicit ajungi sa-i termini si pe ei cel putin psihic. Pasiunea e cea care te ambitioneaza, te incapataneaza sa te, vorba aia, pisi contra vantului. Cum ar fi fost lumea fara oamenii cu adevarat pasionati si dedicati pasiunii? Vorbim aici de Steve Jobs, vorbim aici de medicii care au gasit modalitatea de a invinge boala, vorbim aici de scriitori care au indurat foamea. Exemplele pot continua la nesfarsit...

Am fost la Bizcamp acum doua saptamani. Nu am rezistat pana la final. Poate si pentru ca actiunile de acest gen nu sunt adresate celor de varsta mea. Totusi observ schimbarea (in bine sper) pe care o am de anul trecut si pana acum. Observam si in trecut (defapt am observat de cand ma stiu) anumite lucruri, cum ar fi superficialitatea cu care trateaza anumite subiecte oamenii. Merg pana acolo unde spun ca vine din mediocritate. Cu totii vrem sa fim mai buni, dar nu suntem, cel putin acum. Trebuie sa constientizam lucrurl acesta. Sunt convins ca intentiile sunt bune dar vointa se loveste undeva de un zid, care tine cred de educatia primita (aici nu ma refer la a fi badaran sau nepoliticos). Am observat cat de coplesiti sunt cateodata organizatorii. Am observat si speekerii care nu sunt facuti pentru asta. Sunt convins ca au cunostinte, si unii au chiar si succes in domeniul in care activeaza. Dar totusi, vreau sa nu ma mai simt confortabil, vream sa iez din zona de confort in care ma adancesc tot mai mult. Vreau, dupa cum a spus un coach intr-un workshop de anul trecut, ca dupa ce ies de la o conventie de genul acesta sa-mi fie capul plin de intrebari. Adi Despot, un om de succes care ar fi avut ce sa impartaseasca tinerilor, s-a vazut ca nu era chiar confortabil in scaunul acela. A plimbat-o mult, poate sa fi fost si ora matinala de vina. Si totusi, cand a venit momentul sa vorbeasca despre muzica sa, despre ultimul album, despre dezamagirea cu care a fost primit, despre munca depusa in el, atunci a vorbit cu pasiune. Atunci am simtit ca ii face placere, ca e stapan pe dialog, ca nu e stanjenit de nimic pentru ca e "his thing" si nimeni nu i-o poate lua. 

Nu am vrut deloc sa fiu rautacios, dar ar trebui sa ne punem un pic un set de intrebari. Si intrebari pe bune, pe care le stim doar noi si doar noi putem cauta raspunsul, pentru ca, nu este unul valabil acceptat pentru toti. Mi s-a parut amuzant Mihai Sturzu (de la AnimalX - HiQ -gluma pe care cei care au fost acolo o inteleg-) cand a zis ca in Romania nu e diversitate in educatie, si ca un om care are o aptitudine e fortat sa o faca numai pe aia. Eu cred ca toata lumea se plange ca lucrurile se intampla exact pe dos. Dar asta cu educatia e pentru alt post. Mi-au placut mult cei de la 10 lucruri.


PS: Am o serie de articole carora nu le-am dat publish in ultimele saptamani, nu sunt sigur de ce. Saptamana asta recuperez.

Romanii au talent 2

Ma bucur ca favorit este Krem, pe care o sa-l si votez. El chiar are talent. Este un actor de exceptie (pe care il vad in urmatorii 10 ani la Hollywood) si face si muzica rap cum nu fac prea multi la noi. A castigat si o editie de "battle of da dome" deci poate sa te faca daca vrea :P Am avut o serie de evenimente cu el si pot spune ca e un baiat deosebit. 

Alaturi de el numerosi altii. Spre deosebire de anul trecut, parca sunt mai seriosi. Si Mihai Petre parca a mai lucrat la imaginea sa. Totusi nu am rabdare sa urmaresc. Ma plictiseste instant emisiunea. 

 Mult succes tuturor!