Cateva cuvinte despre...

Pasiune. Si putini sunt cei cu adevarat pasionati de ceea ce fac. Pentru ca pasiunea e acel lucru care nu dispare niciodata, de care nu te plictisesti vorbind nici la 80 de ani dupa ce ai vorbit timp de 60 noapte zi; pasiunea este lucrul acela care te tine noaptea treaz pentru ca te gandesti cum sa-l imbunatatesti, ca e vorba de muzica, film, literatura, programare, afaceri, gatit sau orice al domeniu. Pasiunea este cararea pe care o urmezi, este lucrul pe care-l regreti (laitmotivul blogului) daca nu l-ai facut/continuat, care te face sa te certi cu persoanele din jur, cu cei la care tii, implicit ajungi sa-i termini si pe ei cel putin psihic. Pasiunea e cea care te ambitioneaza, te incapataneaza sa te, vorba aia, pisi contra vantului. Cum ar fi fost lumea fara oamenii cu adevarat pasionati si dedicati pasiunii? Vorbim aici de Steve Jobs, vorbim aici de medicii care au gasit modalitatea de a invinge boala, vorbim aici de scriitori care au indurat foamea. Exemplele pot continua la nesfarsit...

Am fost la Bizcamp acum doua saptamani. Nu am rezistat pana la final. Poate si pentru ca actiunile de acest gen nu sunt adresate celor de varsta mea. Totusi observ schimbarea (in bine sper) pe care o am de anul trecut si pana acum. Observam si in trecut (defapt am observat de cand ma stiu) anumite lucruri, cum ar fi superficialitatea cu care trateaza anumite subiecte oamenii. Merg pana acolo unde spun ca vine din mediocritate. Cu totii vrem sa fim mai buni, dar nu suntem, cel putin acum. Trebuie sa constientizam lucrurl acesta. Sunt convins ca intentiile sunt bune dar vointa se loveste undeva de un zid, care tine cred de educatia primita (aici nu ma refer la a fi badaran sau nepoliticos). Am observat cat de coplesiti sunt cateodata organizatorii. Am observat si speekerii care nu sunt facuti pentru asta. Sunt convins ca au cunostinte, si unii au chiar si succes in domeniul in care activeaza. Dar totusi, vreau sa nu ma mai simt confortabil, vream sa iez din zona de confort in care ma adancesc tot mai mult. Vreau, dupa cum a spus un coach intr-un workshop de anul trecut, ca dupa ce ies de la o conventie de genul acesta sa-mi fie capul plin de intrebari. Adi Despot, un om de succes care ar fi avut ce sa impartaseasca tinerilor, s-a vazut ca nu era chiar confortabil in scaunul acela. A plimbat-o mult, poate sa fi fost si ora matinala de vina. Si totusi, cand a venit momentul sa vorbeasca despre muzica sa, despre ultimul album, despre dezamagirea cu care a fost primit, despre munca depusa in el, atunci a vorbit cu pasiune. Atunci am simtit ca ii face placere, ca e stapan pe dialog, ca nu e stanjenit de nimic pentru ca e "his thing" si nimeni nu i-o poate lua. 

Nu am vrut deloc sa fiu rautacios, dar ar trebui sa ne punem un pic un set de intrebari. Si intrebari pe bune, pe care le stim doar noi si doar noi putem cauta raspunsul, pentru ca, nu este unul valabil acceptat pentru toti. Mi s-a parut amuzant Mihai Sturzu (de la AnimalX - HiQ -gluma pe care cei care au fost acolo o inteleg-) cand a zis ca in Romania nu e diversitate in educatie, si ca un om care are o aptitudine e fortat sa o faca numai pe aia. Eu cred ca toata lumea se plange ca lucrurile se intampla exact pe dos. Dar asta cu educatia e pentru alt post. Mi-au placut mult cei de la 10 lucruri.


PS: Am o serie de articole carora nu le-am dat publish in ultimele saptamani, nu sunt sigur de ce. Saptamana asta recuperez.

TED: Drew Dudley: Everyday leadership

Leadership-ul asta e un termen destul de modern ce a intrat in vocabularul nostru (asa cum l-am auzit eu) nu de foarte mult timp. El se refera la oranizarea fiecarui om si incercarea sa de a oferi ce e mai bun din el. Inconjurat de atata informatie pare din ce in ce mai greu sa reusesti, uneori chiar coplesitor, iar asta te trage de multe ori inapoi. Ori, leadership-ul asta nu se refera la a conduce companii, tari sau campanii militare, ci a pune piciorul in prag si a te face pe tine propria autoritate. Sau cel putin asa il vad eu. Cu totii chiar avem un impact asupra altora, si chiar nu ne dam seama de cat de mult putem influenta. Mai ales in domeniul muzicii, de unde pot da n exemple concludente. Trebuie sa constientizam lucrul acesta si sa fim usor prudenti, pentru ca nu am vrea sa transmitem mesajul gresit, si nu am vrea sa creem o imagine diferita a ceea ce suntem (cu toate ca altii pe asta se bazeaza). 
Un exemplu mai concludent dedus de la acest filmulet, cu toate ca e fictiv, ar fi relatia dintre Kareem Said si Lemuel Idzik din probabil cel mai tare serial din toate timpurile, Oz (o sa fie cat de curand un articol). O simpla discutie petrecuta cu mult timp determina actiunile celuilalt din viitor, actiuni ce pot avea urmari nu tocmai placute.

Hillary Clinton - Secrete de leadership

Sunt unul dintre utilizatorii transportului in comun din Bucuresti. Nu coduc auto (inca) asa ca de 25 de ani tot folosesc metroul, tramvaiul, troleibuzul si autobuzul. Cardul de calatorii il am inca din 2008 de cand l-au introdus si mi se pare destul de eficient. Partea proasta e ca sistemul nu e chiar bine pus la punct si, nu de putine ori, esti nevoit sa astepti in statii si trafic cu orele. Muzica nu e o alternativa (nu am mereu stare necesara sa ascult cand merg pe strada). Asa ca, asteptand odata troleibuzul, m-am hotarat sa cumpar Capital impreuna cu o carte "Hillary Clinton - Secrete de leadership" (din cate tonete cu ziare care au toate minunile am nimerit la cea mai saracacioasa). Un mare plus pentru ziarul Capital, cat si pentru toate ziarele/revistele care dau cate o carte, un film, ceva extra (cum am mai scris despre cea cu Steve Jobs)

Leadershipul este o chestiune complicata. Nu este tot una cu cea de a fi sef/manager (Seth Godin a avut zilele trecute un articol destul de "la obiect"). Cu siguranta Hillary Clinton, fosta prima doamna a Statelor Unite, senatoare si membra a congresului american este un leader. Pentru femei in primul rand. Un exemplu de urmat, atat in cariera cat si in viata personala. 

Despre carte, o lectura usoara (cam doua zile in timp ce astepti si mergi cu autobuzul) scrisa de o anume Rebecca Shambaugh, care a interactionat candva cu Hillary, si este mai mult data ca exemplu.Aplica o serie de reguli raportate la Hillary. M-a amuzat faptul ca este scrisa pentru femei, gasind in fiecare pagina indemnuri de genul "fi mai buna","trebuie sa fii determinata","nu te lasa abatuta" :)

Repet o idee. Avem nevoie de lucruri pozitive in viata. Stresul si grijile nu-mi sunt necunoscute. Dar am observat o chestie (acum nu vorbesc din carti, ci din propie experienta): daca lasi un gand negativ sa-ti invadeze mintea, si te tot gandesti la ele nu le vei rezolva. Trebuie sa-ti eliberezi constiinta si sa te apuci sa gasesti solutia. Cateodata vine de la sine. Chiar acum citeam cartea pdf pe care o primesti pe mail cand te abonezi la newsletterul lui Robin Sharma, un alt speaker motivational ce va sustine la Bucuresti, imrepuna cu Sir Richard Branson - miliardarul Virgin, o conferinta la inceputul anului viitor (e aproape 400 euro un loc). 

Ciudata setea de lectura pe care o am zilele astea... N-ar fi rau sa ma tina, sa zicem, cam 75 de ani starting NOW!

TED- Steve Jobs: How to live before you die + cartea

Saptamana trecuta am luat Ziarul Financiar impreun ca cu " iLeadership pentru o noua generatie ", o carte aparuta la editura Publica (aia care au carti interesante dar cam scumpe si te plictisesti pana te hotarasti pe  care sa o iei asa ca nu mai iei nimic) la pretul de 16 ron (afacere). 

Cartea este scrisa de un anumit J.Elliot, care ar fi lucrat cu Steve pe parcursul a mai multor ani. Nu spune nimic iesit din comun, doar confirmand personalitatea puternica a lui Steve. Atat de puternica, incat poti sa te imbogatesti in urma unei carti in care relatezi o intalnire cu el. 

O persoana atat de influenta, incat fara el ar fi fost alta lume acum (sa amintim de iPhone, iPad, mac-ul in sine si poate cel mai important, iTunes-ul si mai noul iCloud- practic a monetizat intr-un fel pirateria).

Ce am sustras din carte ca fiind cel mai important, este faptul ca Steve este in primul rand un consumator al produselor pe care le creeaza. Sa nu uitam asta in ceea ce facem, sa ne pastram entuziasmul.

Recomand lectura (e consistenta dar usoara). Este un exemplu la care ne putem raporta. Cand vina vorba de dezamagiri si depresii, Steve pare a fi cel care le-a luat cel mai "in piept". Si le-a facut fata. Si nu, nu a procedat asa cum "zice la manual". 

In 2009 a tinut o prelegere absolventillor universitatii Stanford din Statele Unite. Acolo isi relateaza singur povestea, cat se poate de corect. In caz ca nu ati vazut-o, va invit sa o faceti.