luni, 13 iunie 2016

Am fost la un escape room pentru prima oara (The Void)

La invitatie unui prieten, pe care nu-l mai vazusem de ceva timp si impreuna ne promiteam reciproc sa ne vedem in cel mai scurt timp, am ajuns pentru prima oara la un Escape Room. Surpriza a fost  sa constat ca am facut echipa de patru insi, cu inca un prieten deci era o atmosfera familiara.

Acum, eu am tot auzit de aceste Escape-Room-uri, eram curios, dar se pare ca nu suficient incat sa incerc unul. Piata s-a dezvoltat foarte mult, cel putin in Bucuresti, in fiecare zi auzind de noi si noi escape-uri deschizandu-se. Probabil ca si natura business-ului implica multe schimbari asa ca presupun ca la un interval de timp, trebuie sa-ti schimbi questul si de multe ori si numele.



The Void (asa se cheama) este probabil cel mai nou escape room din Bucuresti. Binenteles ca nu prea am ce sa spun despre el fara sa-i stric magia; poate doar faptul ca l-as mai face odata :) dar sa treaca un pic de timp, ca mai uit. Situat in centrul capitalei, este un cadou sau un mod ideal de a intari lucrul in echipa; fiecare lucreaza si-si da silinta pentru a "evada" toata echipa. Emotie, tensiune, suspans. Daca esti individualist, pierzi. Pot spune ca a fost cea mai intensa ora din ultima vreme (atat a durat)-respectiv nici n-am simtit cand a trecut.

Nu stiu care e recordul, daca e bine sau nu, noi am terminat fix la 59:59. True story. Check out the website.


miercuri, 8 iunie 2016

Bucharest technology week 2016

A fost un weekend plin de evenimente in Bucuresti, evenimente anuale ce se desfasoara cam in acelasi timp la inceputul verii. Sunt perioade frumoase si incerc si eu sa ajung la cat mai multe, cat mai variate. Am sa spun de cele la care nu am ajuns, si-mi pare un pic rau:

InfoMatrix, concurs international de informatica si robotica, unde copii de gimnaziu vin din intreaga lume cu proiectele lor. Viitorul de acolo se triaza si daca as fi director la o companie mai mare m-as orienta catre actiunile de genul asta. Imi este apropiat si pentru ca e organizat de grupul din care face parte liceul meu. Acum 10 ani am gazduit unul dintre participanti, pe Alvaro, si am dezvoltat o prietenie ce tine pana in ziua de azi (partea buna a internetului).

Bucharest Hey Day: concerte tribut rock in aer liber la Izvor. Era frumos sa fi baut si pe acolo o bere si sa fi ascultat ceva muzica rock. La un moment dat, sambata, stateam in curte si auzeam ceva muzica live (eu stau pe la Romana). Nu cred ca era de la Izvor, totusi e cam mare distanta. Asta inseamna ca a mai fost ceva interesant si mai aproape, de care n-am stiut. 

East European Comic-Con; de asta nu-mi pare asa rau; am fost anul trecut, am stat pe Tronul de Fier (nu e un wc-u mai special ;) ) si mi-am luat ceva benzi desenate. Stresul si vremurile m-au facut sa nu mai fiu asa interesat de aceste lucruri desi posed o colectie interesanta de comics-uri (eroul meu preferat ramane Spawn) si action-figure (omuleti, mai pe intelesul nostru). Daca viata ar fi fost mai linistita pentru mine in copilarie poate cu siguranta una dintre alternative era sa am sau sa fiu in bussiness-ul asta, eventual cu un stand pe acolo. Cu urmatoarea ocazie poate :)



BTW. De ceva timp ma tot suna o fata de la nu mai stiu ce companie ca sa ma intrebe de acreditare la un eventiment legat de tehnologie. Probabil ca adresa mea era in baza lor de date cand ma ocupam mai mult de chestiuni de genul acesta. Cum am programul destul de incarcat am zis pas, stiind ca foarte greu voi putea ajunge. Cu toate astea am primit pe mail codul de acces (nici acum nu mi-e clar daca a incercat sa-mi vanda intrarea sau doar sa confirm participarea) si duminica, fiind si aproape de mine (la Ateneu) am zis sa dau o tura. Si, fiindca mi-a si placut, am considerat ca macar cateva cuvinte pe blog despre eveniment, pentru ca si merita.

Pe badge scria marketer si mi-am adus aminte ca am mai fost acum cativa ani la Romexpo. Acum, chestiunile astea cu tehnologiile si inovatiile ma pasioneaza, desi sunt un tip destul de a-tehnic (tarziu am invatat sa schimb un bec). Viitorul face parte acum din realitatea noastra si ar trebui sa-l imbratisam cat mai repede. Ce inseamna pentru mine viitor? Era filmul cu Stallone, Demolition Man, unde am vazut si mi-a ramas intiparit faptul ca "telefoanele" in viitorul proiectat atunci se faceau video. Avem azi Skype, si nu doar asta conteaza. Conteaza si unde si cand il avem; avem laptop, desktop (mai folosesti?), tableta, mobil, televizor. Wireless mai peste tot (cel putin in Romania stam bine la capitolul conexiuni internet).

Directiile generale pe care le-am vazut sunt VR (realitatea virtuala, prin device-urile extrem de accesibile care apar). Deja se si fac operatii in sistemul realitatii virtuale si urmatorii 10 ani vor fi extraordinari. Deja sunt dispozitive destul de accesibile care-ti transforma telefonul mobil in aparat de a intra intr-o realitate virtuala, si asta oricand de oriunde. Este o senzatie extraordinara, m-am jucat si eu cu niste ochelari dinastia pentru Galaxy S7 si am ramas profund impresionat.

Am reusit sa ma plimb si cu Segway-ul, o alta inventie extrem de folositoare ce capata din ce in ce mai multa amploare in vietile cotidiene, mai ales la serviciu, in occident si America de Nord, unde companiile si-si permit achizitionarea lor; sunt extrem de eficiente pentru distante mari indoor si aici stiu despre ce vorbesc.

De cativa ani 3D printing-ul a aparut pe piata si nu stiu de ce, poate ca inca este ceva mai scump, dar nu a intrat asa cum era preconizat pe piata. Eu nu stiu decat doua sau trei persoane care poseda un asemnea dispozitiv si si acele persoane, nu-si concentreaza businessul pe asa ceva. Ce poti face cu ele? Cam orice: proteze, arme; gandeste-te doar daca s-a stricat o rotita sau o parte din plastic de la un scaun sau o veioza si trebuie sa o arunci ca nu gasesti de inlocuit. Cu asta o poti face usor. Probabil ca trebuie sa se mai lucreze la modul de utilizare, e ceva inginerie acolo.

Alt aspect despre care vreau sa spun, tot pe scurt, este viitorul transportului auto. Urban, clar raspunsul este electric si mic. De fapt, noi traim intr-o paradigma gresita. Mi-a spus un distins profesor universitare senior de la Politehnica, ca o masina normala pentru o persoana nu ar trebui sa aiba ma mult de un loc; logic. Vezi foto, cam asa ar trebui noi sa circulam in oras. Totusi, pretul cam piperat (8000 e+), si faptul ca e electric si bateria e (inca) o foartea mare problema, si mai adaugam si plasticul din care e facut, face sa fiu reticient inca. Mi-ar placea totusi sa ne orientam catre asa ceva.

Dupa acest eveniment am dat o tura si pe la Femei pe Matasari, festival ce are loc in fiecare an, unde prin 2011 am pus si eu muzica. Acolo mai era o chestie pe care o puteai testa, respectiv simulator 3D dar si stateai intins pe un pat care se misca, simuland zborul. Ii vedeam pe altii cum dadeau din maini si-si miscau corpul ca si cum luau curba; era coada prea lunga si nu am mai stat dar vor mai fi si primul lucru stiu care e.

Viitorul e aum; hai se ne bucuram de el.


luni, 18 aprilie 2016

#TeenSpirit (piesa de teatru)

Nu, nu am mai fost intre timp la teatru si nu am mai scris pe blog; shame on me. Am avut aseara bucuria de a merge la Excelsior pentru a viziona #Teen Spirit, o piesa de teatru tanara si moderna, avandu-l in distributie pe prietenul Razvan "Krem" Alexe.

Placerea a fost si mai mare prin faptul ca am fost cu niste prieteni din adolescenta mea, prieteni cu care umblam acum mai bine de 10 ani dar, asa cum e viata, desi traim in aceeasi comunitate si acelasi oras, poate chiar asta, ne-a indepartat. (Fie vorba intre noi adolescenta mea, sunt in continuare tot pe acolo)

Spectacolul incepe puternic, impunandu-se de la inceput printr-o coregrafie impresionanta, ce-mi aminteste de copilarie (nu am sa spun desre ce e vorba). De acolo, din acel moment mi-am adus aminte o sumedenie de perioade ale vietii mele si incerc in continuare sa le asez la locul cuvenit. Pentru ca piesa asta de teatru (nu stiu cat de "piesa" e pana la urma, pentru ca sunt convins ca fiecare spectacol este cu mult diferit) asta face, te trece de la agonie, extaz, placere, umilinta, tristete, dar se incheie (cel putin pentru mine) cu bucurie.

Are si o insemnatate aparte, deoarece dupa cum am aflat ulterior, pregatirile se desfasurau in timpul tragicului eveniment #Colectiv. Moartea unei generatii.

Recomand cu caldura urmatorul spectacol. "Suntem tineri, ce ne pasa. Cand viata e asa frumoasa" :)

miercuri, 10 februarie 2016

Why I read a book a day (and why you should too): the law of 33% | Tai Lopez | TEDxUBIWiltz

Ideea e ca preluam stafeta. "Descarcam" informatia si pornim de acolo. O sa-ti dai seama cand vezi copii din ziua de azi. ADN-ul este cel mai complex program si se adauga in el in fiecare zi, si il transmitem. 
Intr-adevar e o lipsa de mentorship; poate si pentru faptul ca la noi in tara, si aici totusi ma rezum doar la business, sunt putini cei pe care ar trebui sa ii urmaresti si sa poti avea o relatie de acest tip. Da, majoritatea si-au dobandit bunastarea prin cai... 

Totusi traim vremuri minunate si putem interactiona direct cu persoanele pe care le admiram via Internet (partea buna a lucrurilor). Am si eu mentorii mei pe care ii urmaresc regulat, de cativa ani, si care m-au ajutat (prin canalele lor de comunicare tip blog) sa fiu o persoana mai buna, mai disciplinata, mai puternica si sa am succes in planurile mele (ca sa numesc cativa Seth Godin pentru viziune, S. Anthony Iannarino despre vanzari si antreprenorialism si disciplina, Darren Rowse si Chris Brogan despre blogging si lista poate continua). Da, daca a fost nevoie le-am trimis un email si au raspuns destul de prompt. Ciudat cum oameni atat de ocupati au timp sa raspunda; si din asta am invatat multe.


"Mai e mult pana departe" spune o vorba populara, dar e momentul sa incepem de undeva.




vineri, 1 ianuarie 2016

Ganduri pentru 2016

A fost cel mai greu an de pana acum. Dar si cel mai bun. Diferentele prea extreme aproape m-au doborat dar ca in viata oricarui campion, mai sunt si momente dinastea :)

Am pierdut, cel mai important, oameni. Tragedia de la Colectiv cred ca va deveni in timp un moment T in cursul istoriei, poate la fel de important ca evenimentele din '89.  Dar ceea ce s-a pierdut acolo, o generatie, nu stiu cum va fi inlocuita. Se va trece pur si simplu peste, ramanand un gol. Gol care inca-mi da insmonii. Nu mai pot pune mana pe pickup-uri fara sa ma gandesc acolo si nu mai pot merge intr-un loc fara sa ma gandesc ca si noi, ai mei, am murit cumva acolo. Doar ca n-am fost prezenti fizic. Ultima amintire din Colectiv o am cu Boogie (Mishat B, Selecta_B), plecat si el cu cateva luni inainte. Eram dupa un concert si l-am vazut pe el cumva resemnat. Nu era chiar in caracterul lui sa fie asa; privirea spunea totul. Am facut la intrarea un freestyle, in care eu bateam un ritm la butoaiele alea si el dadea o strofa din care am retinut doar "Set up to build an Empire"... 


Seria "coincidentelor" din melodiile trupei care a avut nefericita lansare din seara aceea continua, nu cu piesa "the day we die" ci cu varianta asta acustica. Nu stiu de ce cand ma uit acum  la videoclip, si ascult si piesa si textul ei, am impresia ca e filmata dupa! O melodie si un videoclip filmat de dincolo, un mesaj pentru noi, sa te trezim. Putem face atatea si nu ne apucam de nimic. Viata poate fi si frumoasa.

Am regasit si prieteni pe care nu i-am vazut de ani sau chiar zeci de ani. Multi din America de Nord, din Europa sau pe unde au mai plecat fiecare pentru o "viata" mai buna. Am petrecut aproape fiecare seara in centrul vechi, unde am luat toate cluburile la rand. Pana dimineata. Ne-am distrat si ne-am simtit bine si si ei au ramas fascinati de cat de frumos putea fi. La un moment dat chiar ma panicasem in legatura cu mine, ca urma sa mor sau ceva si ca au venit toti sa ma mai vada odata, asa de multi au fost de-a lungul timpului. Cine avea sa stie ca urmeaza ce este acum; mai trist nu a fost centru vechi nici atunci cand nu erau decat doua sa trei baruri. A fost o ultima vara de copilarie poate. Pentru ca, nu va mai fi la fel. Pentru mine cel putin.

Niciodata nu esti mai departe de atunci de unde nu stii in ce parte o iei. La mijlocul anului, la ziua mea am avut parte de cel mai frumos cadou. O dragoste adevarat ce a transcens spatiul si timpul si pentru  care, cu adevarat, dupa foarte foarte mult timp, m-am bucurat. Scriu foarte putin de viata personala si o sa ma rezum doar la asta acum. Te iubesc.

2016 nu va fi prea usor din nici un punct de vedere. Schimbarile din jurul nostru (macro si micro) va pune amprenta pe vietile noastre cotidiene. De la emigrantii care or sa vina la noi (in Europa) pana la scumpirile si traiul de zi cu zi ne vor inrai si mai rau. Mi-e greu sa accept ca parca nu e mai bine, e mai rau pe masura ce trece timpul. Da, poate avem ceva mai multi bani (ca doar muncim), ca poate am mai vazut o tara straina, ca poate avem acces la mai multe informatii; dar per ansamblu, mi se pare ca e mai rau. Si vreau sa fie bine. Cum procedam?

La multi ani!


duminică, 20 decembrie 2015

Ted Talk:Daniel Kahneman: The riddle of experience vs. memory

Memorie vs. Experienta. Un subiect extrem de interesant cu o prezentare ce poate parea plictisitoare dar o recomand pana la capat. Nu am auzit de respectivul pana la un curs ce recent l-am absolvit dar e un subiect extrem de important si trece dincolo de intelegerea stiintifica si ajunge pana la experientele personale.
Dupa cum stim, lumea care ne inconjuoara reprezinta cam 12%  din trairile noastre, restul fiind doar memorie. De aprofundat subiectul.

Poate de final, "Viitoru si trecutul/Sunt a filei doua fete,/Vede-ncapat inceputul/Cine stie sa invete"

duminică, 29 noiembrie 2015

Ted Talk: Harald Haas: Forget Wi-Fi. Meet the new Li-Fi Internet

Remember The Matrix? But we do know it was us that scorched the sky. Pana atunci, sa ne bucuram de soarele care ne hraneste cu energie atat pe noi ca oameni cat si ca energie pentru instrumentele care ne fac viata mai buna. Mi-ar placea ca noi, ca romani, sa implementam inainte asemenea tehnologii, si sa le si imbunatatim. 

In alta ordine de idei, vorbeam zilele trecute cu cineva  si a fost nevoie sa-mi reaminteasca de faptul ca succesul vine in timp, in urma rutinei si a exercitiului. Am pierdut anumite rutine, cel putin cu blogul. Si-mi pare rau, am de gand sa ma corijez.

joi, 10 septembrie 2015

Ce muzica mai ascultam (august 2015)

A fost o vara minunata pentru mine, atat la nivel personal cat si la nivel muzical (din punctul de vedere al ascultatorului). Au iesit cateva materiale pe care le asteptam de ceva timp si am zis ca ar fi bine sa las cateva idei despre ele.

The Weeknd - Beauty behind the madness

No-hit-wonder pana la "Earned it" de anul asta, canadianul cu origini etiopiene (cred ca cele copte, nu cele musulmane sau evreiesti) se afla totusi la al III-lea material oficial. Eu il ascult cam de un an, de cand l-am descoperit intamplator (cu toate ca feed-ul de la facebook era plin de share-uri cu piesele sale) si de atunci am devenit instant un fan desavarsit. Si ce succes are cu ea; la o luna de la clipul ei a mai lansat o piesa cu un clip pe care nu o sa-l vezi la tv sau sa-l auzi la radio, dar la numarul de vizualizari sunt aproape. Intre timp a ajuns si pe primele locuri in Billboard cu ea (The Hills); de asemenea fiecare piesa de pe album e prezenta in acel top.

Muzica sa e ceva diferit si demonstreaza inca odata ca atunci cand mergi pe drumul tau si te prezinti oamenilor asa cum esti , sincer, depresiv, cu probleme, talentat pana la sange, atingi succesul. 

Albumul e mai mult in stilul muzical al lui "Earned it" decat in stilul "Often", piesa din urma apropiandu-se mai mult de ceea ce a facut Abel (pe numele sau real) pana acum. Rezistenta o reprezinta dupa parerea mea "Dark Times", colaborare de exceptie cu Ed Sheeran, alt artist talentat al momentului (si dupa cum zice mama, timbre apropiate, cum ar veni Brian Adams cu Sting in zilele noastre). 

Dupa cateva ascultari deja, pot spune ca este albumul pe care l-am asteptat cu cel mai mare interes si-mi place, dar parca lipseste ceva. Succesul te schimba, chiar daca vrei, chiar daca nu vrei. Si cred ca din punct de vedere emotional si psihic, The Weeknd sta mai bine. Ceea ce nu e neaparat un lucru bun pentru piese sale :)

Pana de curand il consideram pe Bruno Mars ca un descendent direct al lui Michael Jackson. Asta pana am auzit piesa lui Weeknd D.D. si "Can't feal my face", o piesa dedicata cocaine pana la urma. Ce vremuri traim. Dar nu, nu este urmasul lui Michael; si nici nu trebuie sa fie. E pata de culoare, de atitudine, de depresie de care avea nevoie industria muzicala internationala.

E clar ca e artistul momentului, si o sa mai fie ceva vreme. Dar mare atentie cu melodiile de pe youtube. Pentru a nu fi date jos, multe dntre ele nu au aceeasi viteza de pe album. Sunt mai rapide sau mai lente; am vazut multe share-uri cu ele. Sunt puse asa pentru a nu fi date jos pe motiv de copyright. 

MethodMan - The MethLab Mult anticipatul album, dupa mai multe probleme personale pe care le-a avut, nu dezamageste. Si cam atat, putine piese ies in evidenta asa cum te asteptai sa o faca. Are invitati pe aproape fiecare piesa (cam aceeasi) si ne anunta ca urmeaza altul cat de curand. Par a fi multe piese trase in perioada de glorie care nu au fost lansate atunci.

Dr. Dre - Compton (prefer sa nu spun decat ca merita ascultat, ar fi meritat un articol de unul singur dar e deja tarziu si sunt o sumedenie de lecturi in privinta asta). Vine la pachet cu un film.

Mentiuni:
Ca tot e beef-ul Drake/Meek Mill, are si cel din urma un album. Din pacate nu am avut dispozitia necesara sa ascult mai mult de 3-4 piese. Poate totusi e ceva acolo si nu-mi dau eu acum seama.

Lil Wayne are un material pe care nu am vazut ca l-a promovat nimeni. Si prima si a doua piesa, care sunt superbe (dement-tiale, in sensul de dement) care au intrat instant in playlistul meu. 

MadChild membru Swollen Members revine de asemenea cu un material personal si sincer, debordant de sincer. Hardcore, e ceea ce trebuie si cu siguranta o sa intre la reascultari. 

O mana sus pentru Hopsin, omul care alaturi de Kendrick Lamar (la un nivel mai mic, totusi independent) a mai schimbat un pic din regulile jocului. Asculta albumu, are niste trackuri jmechere rau. 

sâmbătă, 15 august 2015

Undisputed Truth: Mike Tyson (documentar)

Sau nu neaparat documentar, este vorba chiar de personaj, pe o scena de pe Broadway, in care, cu ajutorul imaginilor si sunetelor proiectate (regizat de Spike Lee), isi spune povestea, adevarul adevarat, cel din ochii Campionului. 

Cand eram mic nu-mi placea de el, atitudinea, imaginea. Si, dupa cum am aflat, nici lui nu-i placea de el. Documentarul asta tot il prindeam pe HBO dar niciodata cap coada. Totusi am ramas surprins de sinceritatea si intelepciunea cu care Mike Iron Tyson reuseste sa ne transmita un mic fragment din ceea ce el numeste... viata sa. Nu, nu as vrea as fiu in locul sau. A trait tot ce poate fi mai urat pentru un om (parintii nu au fost prezenti in viata sa -morti sau neinteresati), a ingropat un copil (impotriva legilor naturii), a fost Zeu, a fost inchis pe nedrept (sunt convins ca nu a violat-o pe respectiva), a fost dependent de droguri, a fost sarac, dupa bogat, dupa iar sarac, acum si-a mai revenit, dar nicicum la averea pe care a avut-o cand a fost campion. 

Haituit si jupuit din toate partile, Campionul are multa intelepciune pe care ne-o impartaseste. Recomand cu caldura vizionarea acestui film. Eu am fost profund impresionat. Si sa nu uiti niciodata ca "Toata lumea are un plan pana in momentul in care primeste un pumn in fata". 

sâmbătă, 21 februarie 2015

Virtutea nesperata a ignorantei (Birdman) - film 2014

Intamplator (sau nu -dam noi o alta conotatie cuvantului) cand m-am pus eu la filmul asta pe Prima TV era difuzat Batman Returns, productia din 1992 ce il are in rolul principal pe Michael Keaton, serie Batman la care face referire personajul eroului din Birdman. Am fost (sunt) un fan al serie Batman, am crescut cu primul film (cred ca il stiu pe de rost, in traducerea Irinei Nistor) si pentru mine Michael Keaton a ramas un actor de referinta. M-am bucurat teribil cand i-am vazut vigurozitatea in Robocop si ma bucura teribil succesul si tot buzz-ul creat in jurul sau datorita acestui film (Birdman that is). 

Sunt convins ca am mai scris despre un alt film al lui Inarritu dar nu gasesc linkul aici pe blog (na reclama ce-mi fac). Daca nu ai vazut alte filme ti le recomand cu caldura. Sper doar sa prinzi momentul oportun cand le vizionezi pentru ca nu sunt chiar filmele de vazut seara cu prietena/prietenii la o bere sau alte nebunii de genul asta. Trebuiesc aprofundate pentru a surprinde cat mai mult din mesaj. Filmul asta se invarte in jurul personajului tip "Keaton" si parca si eclipseaza prezenta lui Edward Norton (tot mai fad in ultimul timp), Galifianakis (am dat copy-paste la nume) care se descurca excelent, frumoasa Naomi Watts (care nu mi s-a parut asa frumoasa in filmul asta) si un Daniel Craig la sfarsit (trebuie sa te uiti ca sa nu-l stric eu). Sunt unele voci care-l fac pe Keaton urmatorul James Bond.