luni, 18 aprilie 2016

#TeenSpirit (piesa de teatru)

Nu, nu am mai fost intre timp la teatru si nu am mai scris pe blog; shame on me. Am avut aseara bucuria de a merge la Excelsior pentru a viziona #Teen Spirit, o piesa de teatru tanara si moderna, avandu-l in distributie pe prietenul Razvan "Krem" Alexe.

Placerea a fost si mai mare prin faptul ca am fost cu niste prieteni din adolescenta mea, prieteni cu care umblam acum mai bine de 10 ani dar, asa cum e viata, desi traim in aceeasi comunitate si acelasi oras, poate chiar asta, ne-a indepartat. (Fie vorba intre noi adolescenta mea, sunt in continuare tot pe acolo)

Spectacolul incepe puternic, impunandu-se de la inceput printr-o coregrafie impresionanta, ce-mi aminteste de copilarie (nu am sa spun desre ce e vorba). De acolo, din acel moment mi-am adus aminte o sumedenie de perioade ale vietii mele si incerc in continuare sa le asez la locul cuvenit. Pentru ca piesa asta de teatru (nu stiu cat de "piesa" e pana la urma, pentru ca sunt convins ca fiecare spectacol este cu mult diferit) asta face, te trece de la agonie, extaz, placere, umilinta, tristete, dar se incheie (cel putin pentru mine) cu bucurie.

Are si o insemnatate aparte, deoarece dupa cum am aflat ulterior, pregatirile se desfasurau in timpul tragicului eveniment #Colectiv. Moartea unei generatii.

Recomand cu caldura urmatorul spectacol. "Suntem tineri, ce ne pasa. Cand viata e asa frumoasa" :)

miercuri, 10 februarie 2016

Why I read a book a day (and why you should too): the law of 33% | Tai Lopez | TEDxUBIWiltz

Ideea e ca preluam stafeta. "Descarcam" informatia si pornim de acolo. O sa-ti dai seama cand vezi copii din ziua de azi. ADN-ul este cel mai complex program si se adauga in el in fiecare zi, si il transmitem. 
Intr-adevar e o lipsa de mentorship; poate si pentru faptul ca la noi in tara, si aici totusi ma rezum doar la business, sunt putini cei pe care ar trebui sa ii urmaresti si sa poti avea o relatie de acest tip. Da, majoritatea si-au dobandit bunastarea prin cai... 

Totusi traim vremuri minunate si putem interactiona direct cu persoanele pe care le admiram via Internet (partea buna a lucrurilor). Am si eu mentorii mei pe care ii urmaresc regulat, de cativa ani, si care m-au ajutat (prin canalele lor de comunicare tip blog) sa fiu o persoana mai buna, mai disciplinata, mai puternica si sa am succes in planurile mele (ca sa numesc cativa Seth Godin pentru viziune, S. Anthony Iannarino despre vanzari si antreprenorialism si disciplina, Darren Rowse si Chris Brogan despre blogging si lista poate continua). Da, daca a fost nevoie le-am trimis un email si au raspuns destul de prompt. Ciudat cum oameni atat de ocupati au timp sa raspunda; si din asta am invatat multe.


"Mai e mult pana departe" spune o vorba populara, dar e momentul sa incepem de undeva.




vineri, 1 ianuarie 2016

Ganduri pentru 2016

A fost cel mai greu an de pana acum. Dar si cel mai bun. Diferentele prea extreme aproape m-au doborat dar ca in viata oricarui campion, mai sunt si momente dinastea :)

Am pierdut, cel mai important, oameni. Tragedia de la Colectiv cred ca va deveni in timp un moment T in cursul istoriei, poate la fel de important ca evenimentele din '89.  Dar ceea ce s-a pierdut acolo, o generatie, nu stiu cum va fi inlocuita. Se va trece pur si simplu peste, ramanand un gol. Gol care inca-mi da insmonii. Nu mai pot pune mana pe pickup-uri fara sa ma gandesc acolo si nu mai pot merge intr-un loc fara sa ma gandesc ca si noi, ai mei, am murit cumva acolo. Doar ca n-am fost prezenti fizic. Ultima amintire din Colectiv o am cu Boogie (Mishat B, Selecta_B), plecat si el cu cateva luni inainte. Eram dupa un concert si l-am vazut pe el cumva resemnat. Nu era chiar in caracterul lui sa fie asa; privirea spunea totul. Am facut la intrarea un freestyle, in care eu bateam un ritm la butoaiele alea si el dadea o strofa din care am retinut doar "Set up to build an Empire"... 


Seria "coincidentelor" din melodiile trupei care a avut nefericita lansare din seara aceea continua, nu cu piesa "the day we die" ci cu varianta asta acustica. Nu stiu de ce cand ma uit acum  la videoclip, si ascult si piesa si textul ei, am impresia ca e filmata dupa! O melodie si un videoclip filmat de dincolo, un mesaj pentru noi, sa te trezim. Putem face atatea si nu ne apucam de nimic. Viata poate fi si frumoasa.

Am regasit si prieteni pe care nu i-am vazut de ani sau chiar zeci de ani. Multi din America de Nord, din Europa sau pe unde au mai plecat fiecare pentru o "viata" mai buna. Am petrecut aproape fiecare seara in centrul vechi, unde am luat toate cluburile la rand. Pana dimineata. Ne-am distrat si ne-am simtit bine si si ei au ramas fascinati de cat de frumos putea fi. La un moment dat chiar ma panicasem in legatura cu mine, ca urma sa mor sau ceva si ca au venit toti sa ma mai vada odata, asa de multi au fost de-a lungul timpului. Cine avea sa stie ca urmeaza ce este acum; mai trist nu a fost centru vechi nici atunci cand nu erau decat doua sa trei baruri. A fost o ultima vara de copilarie poate. Pentru ca, nu va mai fi la fel. Pentru mine cel putin.

Niciodata nu esti mai departe de atunci de unde nu stii in ce parte o iei. La mijlocul anului, la ziua mea am avut parte de cel mai frumos cadou. O dragoste adevarat ce a transcens spatiul si timpul si pentru  care, cu adevarat, dupa foarte foarte mult timp, m-am bucurat. Scriu foarte putin de viata personala si o sa ma rezum doar la asta acum. Te iubesc.

2016 nu va fi prea usor din nici un punct de vedere. Schimbarile din jurul nostru (macro si micro) va pune amprenta pe vietile noastre cotidiene. De la emigrantii care or sa vina la noi (in Europa) pana la scumpirile si traiul de zi cu zi ne vor inrai si mai rau. Mi-e greu sa accept ca parca nu e mai bine, e mai rau pe masura ce trece timpul. Da, poate avem ceva mai multi bani (ca doar muncim), ca poate am mai vazut o tara straina, ca poate avem acces la mai multe informatii; dar per ansamblu, mi se pare ca e mai rau. Si vreau sa fie bine. Cum procedam?

La multi ani!


duminică, 20 decembrie 2015

Ted Talk:Daniel Kahneman: The riddle of experience vs. memory

Memorie vs. Experienta. Un subiect extrem de interesant cu o prezentare ce poate parea plictisitoare dar o recomand pana la capat. Nu am auzit de respectivul pana la un curs ce recent l-am absolvit dar e un subiect extrem de important si trece dincolo de intelegerea stiintifica si ajunge pana la experientele personale.
Dupa cum stim, lumea care ne inconjuoara reprezinta cam 12%  din trairile noastre, restul fiind doar memorie. De aprofundat subiectul.

Poate de final, "Viitoru si trecutul/Sunt a filei doua fete,/Vede-ncapat inceputul/Cine stie sa invete"

duminică, 29 noiembrie 2015

Ted Talk: Harald Haas: Forget Wi-Fi. Meet the new Li-Fi Internet

Remember The Matrix? But we do know it was us that scorched the sky. Pana atunci, sa ne bucuram de soarele care ne hraneste cu energie atat pe noi ca oameni cat si ca energie pentru instrumentele care ne fac viata mai buna. Mi-ar placea ca noi, ca romani, sa implementam inainte asemenea tehnologii, si sa le si imbunatatim. 

In alta ordine de idei, vorbeam zilele trecute cu cineva  si a fost nevoie sa-mi reaminteasca de faptul ca succesul vine in timp, in urma rutinei si a exercitiului. Am pierdut anumite rutine, cel putin cu blogul. Si-mi pare rau, am de gand sa ma corijez.

joi, 10 septembrie 2015

Ce muzica mai ascultam (august 2015)

A fost o vara minunata pentru mine, atat la nivel personal cat si la nivel muzical (din punctul de vedere al ascultatorului). Au iesit cateva materiale pe care le asteptam de ceva timp si am zis ca ar fi bine sa las cateva idei despre ele.

The Weeknd - Beauty behind the madness

No-hit-wonder pana la "Earned it" de anul asta, canadianul cu origini etiopiene (cred ca cele copte, nu cele musulmane sau evreiesti) se afla totusi la al III-lea material oficial. Eu il ascult cam de un an, de cand l-am descoperit intamplator (cu toate ca feed-ul de la facebook era plin de share-uri cu piesele sale) si de atunci am devenit instant un fan desavarsit. Si ce succes are cu ea; la o luna de la clipul ei a mai lansat o piesa cu un clip pe care nu o sa-l vezi la tv sau sa-l auzi la radio, dar la numarul de vizualizari sunt aproape. Intre timp a ajuns si pe primele locuri in Billboard cu ea (The Hills); de asemenea fiecare piesa de pe album e prezenta in acel top.

Muzica sa e ceva diferit si demonstreaza inca odata ca atunci cand mergi pe drumul tau si te prezinti oamenilor asa cum esti , sincer, depresiv, cu probleme, talentat pana la sange, atingi succesul. 

Albumul e mai mult in stilul muzical al lui "Earned it" decat in stilul "Often", piesa din urma apropiandu-se mai mult de ceea ce a facut Abel (pe numele sau real) pana acum. Rezistenta o reprezinta dupa parerea mea "Dark Times", colaborare de exceptie cu Ed Sheeran, alt artist talentat al momentului (si dupa cum zice mama, timbre apropiate, cum ar veni Brian Adams cu Sting in zilele noastre). 

Dupa cateva ascultari deja, pot spune ca este albumul pe care l-am asteptat cu cel mai mare interes si-mi place, dar parca lipseste ceva. Succesul te schimba, chiar daca vrei, chiar daca nu vrei. Si cred ca din punct de vedere emotional si psihic, The Weeknd sta mai bine. Ceea ce nu e neaparat un lucru bun pentru piese sale :)

Pana de curand il consideram pe Bruno Mars ca un descendent direct al lui Michael Jackson. Asta pana am auzit piesa lui Weeknd D.D. si "Can't feal my face", o piesa dedicata cocaine pana la urma. Ce vremuri traim. Dar nu, nu este urmasul lui Michael; si nici nu trebuie sa fie. E pata de culoare, de atitudine, de depresie de care avea nevoie industria muzicala internationala.

E clar ca e artistul momentului, si o sa mai fie ceva vreme. Dar mare atentie cu melodiile de pe youtube. Pentru a nu fi date jos, multe dntre ele nu au aceeasi viteza de pe album. Sunt mai rapide sau mai lente; am vazut multe share-uri cu ele. Sunt puse asa pentru a nu fi date jos pe motiv de copyright. 

MethodMan - The MethLab Mult anticipatul album, dupa mai multe probleme personale pe care le-a avut, nu dezamageste. Si cam atat, putine piese ies in evidenta asa cum te asteptai sa o faca. Are invitati pe aproape fiecare piesa (cam aceeasi) si ne anunta ca urmeaza altul cat de curand. Par a fi multe piese trase in perioada de glorie care nu au fost lansate atunci.

Dr. Dre - Compton (prefer sa nu spun decat ca merita ascultat, ar fi meritat un articol de unul singur dar e deja tarziu si sunt o sumedenie de lecturi in privinta asta). Vine la pachet cu un film.

Mentiuni:
Ca tot e beef-ul Drake/Meek Mill, are si cel din urma un album. Din pacate nu am avut dispozitia necesara sa ascult mai mult de 3-4 piese. Poate totusi e ceva acolo si nu-mi dau eu acum seama.

Lil Wayne are un material pe care nu am vazut ca l-a promovat nimeni. Si prima si a doua piesa, care sunt superbe (dement-tiale, in sensul de dement) care au intrat instant in playlistul meu. 

MadChild membru Swollen Members revine de asemenea cu un material personal si sincer, debordant de sincer. Hardcore, e ceea ce trebuie si cu siguranta o sa intre la reascultari. 

O mana sus pentru Hopsin, omul care alaturi de Kendrick Lamar (la un nivel mai mic, totusi independent) a mai schimbat un pic din regulile jocului. Asculta albumu, are niste trackuri jmechere rau. 

sâmbătă, 15 august 2015

Undisputed Truth: Mike Tyson (documentar)

Sau nu neaparat documentar, este vorba chiar de personaj, pe o scena de pe Broadway, in care, cu ajutorul imaginilor si sunetelor proiectate (regizat de Spike Lee), isi spune povestea, adevarul adevarat, cel din ochii Campionului. 

Cand eram mic nu-mi placea de el, atitudinea, imaginea. Si, dupa cum am aflat, nici lui nu-i placea de el. Documentarul asta tot il prindeam pe HBO dar niciodata cap coada. Totusi am ramas surprins de sinceritatea si intelepciunea cu care Mike Iron Tyson reuseste sa ne transmita un mic fragment din ceea ce el numeste... viata sa. Nu, nu as vrea as fiu in locul sau. A trait tot ce poate fi mai urat pentru un om (parintii nu au fost prezenti in viata sa -morti sau neinteresati), a ingropat un copil (impotriva legilor naturii), a fost Zeu, a fost inchis pe nedrept (sunt convins ca nu a violat-o pe respectiva), a fost dependent de droguri, a fost sarac, dupa bogat, dupa iar sarac, acum si-a mai revenit, dar nicicum la averea pe care a avut-o cand a fost campion. 

Haituit si jupuit din toate partile, Campionul are multa intelepciune pe care ne-o impartaseste. Recomand cu caldura vizionarea acestui film. Eu am fost profund impresionat. Si sa nu uiti niciodata ca "Toata lumea are un plan pana in momentul in care primeste un pumn in fata". 

sâmbătă, 21 februarie 2015

Virtutea nesperata a ignorantei (Birdman) - film 2014

Intamplator (sau nu -dam noi o alta conotatie cuvantului) cand m-am pus eu la filmul asta pe Prima TV era difuzat Batman Returns, productia din 1992 ce il are in rolul principal pe Michael Keaton, serie Batman la care face referire personajul eroului din Birdman. Am fost (sunt) un fan al serie Batman, am crescut cu primul film (cred ca il stiu pe de rost, in traducerea Irinei Nistor) si pentru mine Michael Keaton a ramas un actor de referinta. M-am bucurat teribil cand i-am vazut vigurozitatea in Robocop si ma bucura teribil succesul si tot buzz-ul creat in jurul sau datorita acestui film (Birdman that is). 

Sunt convins ca am mai scris despre un alt film al lui Inarritu dar nu gasesc linkul aici pe blog (na reclama ce-mi fac). Daca nu ai vazut alte filme ti le recomand cu caldura. Sper doar sa prinzi momentul oportun cand le vizionezi pentru ca nu sunt chiar filmele de vazut seara cu prietena/prietenii la o bere sau alte nebunii de genul asta. Trebuiesc aprofundate pentru a surprinde cat mai mult din mesaj. Filmul asta se invarte in jurul personajului tip "Keaton" si parca si eclipseaza prezenta lui Edward Norton (tot mai fad in ultimul timp), Galifianakis (am dat copy-paste la nume) care se descurca excelent, frumoasa Naomi Watts (care nu mi s-a parut asa frumoasa in filmul asta) si un Daniel Craig la sfarsit (trebuie sa te uiti ca sa nu-l stric eu). Sunt unele voci care-l fac pe Keaton urmatorul James Bond. 

luni, 17 noiembrie 2014

Despre viitorul educatiei

Si uite cum fac eu ca in seara alegerilor prezindentiale sa fiu pe un total alt subiect (binenteles ca are legatura dar vom vedea ca nu mai e asa importanta). Pana la urma nu se invarte Pamantul in jurul Romaniei si zapand pe posturile de stiri am ajuns pe CNN unde era un reportaj, urmat de un interviu cu doi profesori universitari, despre MOOC-uri.

Pe scurt, MOOC-urile sunt cursurile video-online predate celor ce se inroleaza (se inscriu). Unele cu un backup puternic in spate, de profesori chair de la universitati de prestigiu, altele mai putin avizate. Unele (majoritatea) gratuite; pentru diploma se plateste o taxa (pret corect avand in vedere care e costul real al unui curs). Diploma probabil ca o sa inceapa sa cantareasca din ce in ce mai mult in ochii viitorilog angajatori.

Treaba cu MOOC-ul e una interesanta, si eu fiind inscris la un asemenea curs. Am gasit un site decent dar sunt nenumarate, o simpla cautare va da mai multe rezeultate. Si pot spune ca e eficient. E ceva ce ma pasioneaza (in cazul meu filosofie politica si m-am mai inscris din ianuarie la unul de analiza financiara si de public speaking), am deja un voucher cu reducere si ramane sa vedem care ar fi pretul final, dar balanta inclina sa achit 90 de euro pentru el. Este tinut in limba engleza de un profesor italian. Asta e doar cazul meu.

Pe de-o parte e si normal, dupa cum spunea si unul dintre invitatii emisiunii mai sus amintite, ca un model de business (universitatile, care si la noi, dar mai ales in SUA, au luat-o razna cu taxele scolare si cum se platesc ele -peste un trilion de dolari in credit pentru studentii din America de Nord) care functioneaza la fel de peste 2000 de ani sa aiba un declin (din urma caruia posibil sa nu se mai intoarca), si dupa cum si criza economica ne-a demonstrat (si sper sa nu mai fie nevoie de inca o criza ca sa fim cu picioarele pe pamant) diferenta dintre ceea ce cere piata muncii si pentru ce ne pregatim noi. Avanataje mai multe decat dejavantaje, clar paradigma se schimba si vine si la noi. Partea buna a mondializarii.

sâmbătă, 23 august 2014

Cateva cuvinte despre fotbalul romanesc al anului 2014

Sunt un microbist, si binenteles un fan al jocului de "futbol". Sunt dinamovist de mic, obisnuiam sa merg la meciuri si as mai merge si acum, dar tot la alea de acum cativa ani :). 

Evit sa vorbesc despre subiecte precum teoria conspiratie si alte minuni, dar clar se intampla ceva daca si la unele dintre cele mai "sfinte" lucruri pe care le aveam, sportul si implicit echipa favorita, suntem loviti. Vedem ce se intampla cu echipele de traditie, si cum va fi din ce in ce mai greu. 

Radeam in 2006 de faptul ca meciurile erau transmise de Kanal D; post nou pe piata ce era greu sa se impuna; post tv totusi la care aveam acces. Si dupa, a venit; am scos UPC pentru a-mi pune Digi care transmitea meciurile pe GSP TV (post desfintat intre timp; defapt transformat in ZuTv). Surpriza, ca Digi nu avea echipament la mine in zona asa ca am trecut pe Boom. Scump si destul de prost. Intre timp am pus si Dolce (nu am trecut automat de la Boom) si am si Digi; multe "telecomande" si iarasi fara futbol pentru ca, UPC-ul a preluat acum pachetul din Liga I. Ciudat cum vad in direct campionatul Italiei, Frantei, Germaniei, Spaniei si al Angliei dar pe cel din tara noastra... 

Dolce sunt in negocieri pentru transmiterea campionatului care deja a inceput (numai la noi a inceput, si binenteles in alte tari cu fotbal puternic precum Rusia, Azerbaijan, Kazahstan etc). 

Cum mie-mi place sa vin si cu solutii, as avea si pentru asta ceva. Ideal ar fi fost ca Liga Profesionista sa-si fi facut propria televiziune (LPF TV) iar fiecare abonat indiferent de provider sa-si plateasca meciul sau pachetul cu meciuri. Tin minte ca in anii '90, dupa revolutie, au venit niste italieni in Romania sa faca afaceri iar la biroul pe care-l amenajasera, prima investitie a fost un satelit pentru care plateau 2000 de dolari pe luna ca sa vada meciurile din serie A in direct (oamenii erau infocati fani ai lui Lazio). 2000 de dolari atunci insemnau mai mult de 2000 de dolari acum; true story. 

Sau orice alta chestiunie care sa faciliteze mult mai usor accesul "cetatenilor". Cat despre Liga I, si ea decimata de falimente si condamnari, insolvente si altele, solutia ideala ar fi fost cu 20 de echipe printre care si cateva echipe din Republica Moldova (tot vrem unitate, macar prin UE, nu? cum ar putea sa inceapa altfel daca nu sportiv?). Ultimele patru retrogradeaza, primele doua din cele doua divizii promoveaza direct iar cele de pe locul doi joaca baraj, eventual play-off sau alt sistem dinasta dubios inventat peste noapte. Dinamo - Steaua are farmec de doua ori pe an, trei eventual in cupa. Dar daca joci de patru - sase ori numai in campionat, se pierde. Just saying, nu suntem Belgia cu 20 de km patrati; avem 20 de milioane de suflete.