duminică, 24 iulie 2016

Ted Talk: Jason Fried: Why work doesn't happen at work (24)

Era salvat în bookmark, și parcă-mi aduc aminte ca l-a share-uit cineva în nu știu ce context și m-a atras titlul. E un subiect interesant și are destulă dreptate în ce zice acolo. Eu unul nu sunt de acord cu lejeritatea pe care unii cred că ar trebui să o ai atunci când ești la serviciu. Adevărul e că, chiar dacă ne visăm noi șefi și patroni, și și atunci când suntem, nu deținem în totalitate controlul timpului nostru. 
La muncă trebuie să muncești (punct). E și o vorbă, ai serviciu, ai tot ce-ți trebuie. Am mai atacat și eu subiectul (chiar scriind acum articolul m-a sunat un prieten și m-a defazat un pic) lucrurilor care te distrag din muncă. 
Poate că are dreptate individul în sugestiile pe care le face. Doar că, dacă le faci regulat, s-ar putea să nu ai rezultatele dorite.

sâmbătă, 23 iulie 2016

Nu atinge obiectul pe care urmează să-l cumperi (23)



Într-adevăr este o frustrare de-a mea. Dar una pozitivă. Funcționează. Cultura arabă s-a dezvoltat economic tocmai pe așa ceva; ia, încearcă; ai cumpărat aia, ți-o dau și pe cealaltă. Comerț, negustorie.
 

ARTICOLUL ÎNTREG

vineri, 22 iulie 2016

Creative Fest 2016 (22)



Unul dintre evenimentele de care vorbeam aici, nu se mai ține ca anul trecut în parcul Izvor, și am impresia că și noul primar general al Bucureștiului a avut un cuvânt de spus. Cert e că se ține, începe de astăzi, accesul este gratuit și are un line-ul de zile mari: Redman, Patrice, DubFX. Promoe, Dilated Peoples plus artiștii români undeground in vogă acum. 

I-am văzut pe toți în parte separat la concertele lor când ne-au vizitat țara și pe departe unul dintre cele mai tari concerte la care am fost vreodată a fost a lui Patrice în 2008 sau 2009 (și am văzut ceva concerte tari la viața mea). Pe Promoe si Dilated Peoples cred că de fiecare dată când au venit iar pe Dub FX (sper totuși să nu fac vreo confuzie cu altul) inopinant, la un eveniment unde m-a chemat un prieten care avea invitații. Cât despre Redman, aici e o poveste extraordinară, fiind cam primul artist Rap mai mare care ne-a vizitat, în cu totul alt context, prin perioada aia 2002, când Rap-ul românesc era la pământ pentru că label-urile mari renunțaseră să mai semneze artiști și brigâzile underground își făceau ușor și timid apariția prin materiale distribuite pe internet și concerte organizate practic oriunde se putea. Revenind la concert, el venise de fapt să filmeze un film (mai joacă din când în când), și cineva și-a dat seama că e Redman că l-a văzut pe la Marriot cazat (și pe subiectul ăsta circulă multe zvornuri și legende pe care nu vreau să le înșir aici) și l-a abordat. Ușor ușor a ajuns în anturajul reparilor, și brus de luni pe joi s-a anunțat un concert Paraziții în Fire. Cum ne-am cam prins repede cei ce știam ne-am făcut apariția acolo și nu ne-am înșelat; spre sfârșitul spectacolului a venit Redman și a băgat o bucată cu ei. Acum, trebuie să ne dăm seama că acum 14 ani (pfoa ce repede au trecut) Redman era pentru noi, cei din HipHop, dar nu numai, cam cum ar fi, să zicem Drake acum. A fost ca o confirmare că suntem pe drumul cel bun cu ce facem și deși a fost doar un freestyle, a fost unul dintre cele mai intense momente. Energie despre care a vorbit și el ulterior într-un interviu dat la MTV lui Dj Dox. S-a aruncat în public și ne-am împins toși să fim cât mai aproape de el; tricoul și l-a făcut bucăți și am impresia că mai am și acum o bucată din el, suveniruri :D Redman rămâne pentru mine unul dintre artiștii favoriți, care parcă a rămas neschimbat, și când e în fața microfonului, putem să stam liniștiți. 

E un prilej de a mă revedea cu foartă multă lume, pentru că în general vin cam toți, din toate grupurile, din toate genurile și din toate orașele. Și cum să nu vii pentru așa ceva? Unii vin chiar și din afara țării. Detalii despre program in poză și pe site-ul oficial. Ne vedem acolo.

joi, 21 iulie 2016

Câteva cuvinte despre situația actuală din Turcia (21)

Sultanul Inimii
Pentru că nu pot rămâne indiferent. Poate cel mai mult dintre toate țările din lume sunt legat de Turcia, unde cu toate că am fost o singură dată, m-a marcat profund. Acolo am trăit una dintre cele mai puternice experiențe emoționale, când l-am descoperit pe filosoful și poetul persan Mevlana Rumi, la mormântul acestuia. Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie sentimentele care m-au cuprins, ulterior aflând că Rumi a fost mai prezent în viața mea de cât știam eu.

Twin Peaks (20)

Serialul care la începutul anilor 90, imediat după revoluție, ne-a bântuit și ne bântuie pe unii până în ziua de azi (nu cred că e ok ca un copil între 4 -10 ani să-l urmărească dar atunci beleam cu toții ochii la orice, iar interpretările...). Pentru cei care nu l-au revăzut de curând, recomand. E ciudat cum poate fi construit un serial să te țină cu sufletul la gură, dar fără vulgaritatea cu care ne-am obișnuit și pe care o luăm de bună (în serial nu e deloc nuditate și nu vei auzi nici măcar un fuck). Ne-am schimbat mult ca societate, la nivel mondial, în ultimii 20 de ani; nu spun că în bine sau în rău.

David Lynch, regizorul, un inițiat în foarte multe taine reușește să ne proiecteze și pe noi în lumea fantastică din Twin Peaks. Pe scurt, un agent FBI vine să investigheze dispariția unui coleg implicat într-o ancheta privind dispariția unor persoane implicate în traficul de droguri și prostituție. Ăsta e plotul, și atunci de ne amintim de cu totul altceva când vine vorba de serial? Pentru că acțiunea are un cadru profan, dar sacrul vine odată cu trecerea graniței. Un orășel cu o populație ușor tâmpită, un agent cu probleme (și obsedat de cafea, ca mai toată lumea din serial, dar aici e chestia regizorului, care spune ceva de genul even bad coffe is better than no coffe) și o serie de evenimente care fac serialul să se petreacă jumate aici, in lumea reală, jumate în lumea fantastică. E și un film a cărui acțiune se petrece înaintea serialului, dar e recomandat să fie vizionat după pentru a înțelege mai bine. Și, cireașa de pe tort, la anul, cum încă din primele doua sezoane personajele ne amenințau că o să se întâmple lucruri peste 25 ani ani, urmează cel puțin un sezon nou. 

marți, 19 iulie 2016

Considerații generale privind situația mondială actuală – o scurtă opinie (19)

Prietenul Adrian Corobană, un om ce m-a susținut în activitatea mea publicistică în ultimii 10 ani, mi-a publicat un text scris acum aproape un an, pe site-ul pe care-l coordoneaza, geopolitics.ro
Textul de față este scris prin septembrie 2015. Deși poate fi considerat de actualitate, câteva lucruri s-au schimbat, dar singurul lucru constant este nesiguranța care se împrăștie pe zi ce trece în toată lumea. Europa e mai slabă ca niciodată, Federația Rusă mai puternică decât a fost în ultimii 25 de ani după implozia URSS) și lumea musulmană/arabă mai activă și mai prezentă peste tot ca niciodată. Din păcate, trebuie să fim mai constienți și mai prudenți în tot ceea ce facem. Urmează vremuri tulburi (rău). 

luni, 18 iulie 2016

Cum obții permisul auto (18)

Învățând, evident. Și nu e ca în alte părți, să mai discuți cu profesorul, poate că ai uitat etc. Nu știi nu promovezi. Și așa mi se pare normal. Mi-am luat carnetul mai târziu, la 27 de ani, mai mult din necesitate, mașina ne fiind una din pasiunile mele (cred că a contat și faptul că ai mei nu au condus). Fiecare om are felul său de a aprofunda elementele, de a învăța. Termenul ăsta de a învăța trebuie dezbătut cu altă ocazie.  
La școala de șoferi faci cursurile alea obligatorii de legislație, majoritatea instructorilor se și pricep să explice, dar volumul mare și complexitatea situaților face să nu fie de ajuns (părerea mea, care oricum am o opinie mai radicală puțin asupra capacității oamenilor de a conduce și aș schimba un pic dintr-un drept într-un privilegiu) și trebuie să studiezi și pe cont propriu. 
Acum, manualul ăla de legislație, ca orice manual, nu e prea prietenos. Mi-aduc aminte de o anecdota în care se spunea că un grup de cercetători au sintetizat într-un volum foarte gros toată informația necesară unui student pe parcursul facultății (că erau doar studiile de licență sau cuprindeau și masterul nu mai știu:) ). S-au dus prima oară la Harvard, au contactat studenții și i-au întrebat în cât timp cred că pot susține un examen din cartea respectivă. Studenții au studiat-o, au făcut un consiliu unde au discutat și după un timp au dat răspunsul: o lună de zile. Ok; s-au dus la Oxford, aceeași întrebare, răspunsul de data aceasta fiind o săptămână. Ajung și la studenții de la Politehnică din București, în cămine, claie peste grămadă toți, dormea, și duhnea a alcool. Unul dintre cercetători încearcă să-l abordeze pe unul care dădea semne că ar fi mai conștient și îi pune aceeași întrebare. O ia, se uită la copertă, la grosime, o studiază preț de câteva secunde, după care începe sa-l împungă pe colegul de lângă el și-i zice: haide, scoală că mâine avem examen! 
Ei bine nu toți avem capacitățile astea (deși și eu studiez la Poli). Am deviat un pic de la subiect; vream sa ajung la CHESTIONARE 3D, un site care chiar te ajută să iei permisul (cel puțin eu cu ajutorul lui l-am luat). Pentru fiecare întrebare ai răspunsul corect explicat video cu situații reale din trafic, și argumentat cu legea și codul rutier. Sunt și întrebările de la examen (pe site-ul oficial NU sunt întrebările de la examen!!!), deci cred că e suficient să parcurgi o singură dată cu MARE atenție întrebările și chiar dacă știi răspunsul să mai urmărești video-ul pentru aprofundare. Mi-am adus aminte de el azi când am discutat cu cineva și l-am recomandat.
Tipul care a făcut site-ul este un fost polițist, a obținut parcă și finanțare pentru el la Arena Leilor. E unul dintre puținele lucruri făcute bine. Deci, după cum zice și el pe site: Nu mai fiți atât de stresați de acest cuvânt DRPCIV, vă garantez că nici cei de la drpciv nu știu legislația rutieră atât de bine pe cât ați crede. Înainte de examenul de la drpciv trebuie să fii cât mai relagat și nu uita că întrebările sunt ușoare dacă le înveți 
Și întrebarea de baraj e, într-o mașină Coupe (aia cu două locuri) poți transporta copilul? Nu păreri personale, textul legii :D 

CHESTIONARE 3D

TED talk: Michael Bodekaer: This virtual lab will revolutionize science class (17)

Educația este și va fi moneda pe care o voi bate cu fiecare ocazie. Repet, e singura noastră șansă de a supraviețui ca specie.
Nu prea mă uit la conferințele astea independente dar nu ma poti abține să nu remarc entuziasmul vorbitorului și nerăbdarea pe care o manifestă în a ne arăta ceea ce a conceput. 
Și uite cum ne conectează și mai mult, cum posibilitățile sunt aproape infinite; dar spune el toate astea. Nu e așa că părem caraghioși de multe ori cănd realizăm cu ce ne ocupăm timpul? Mie-mi vine să-mi trag singur palme când văd așa ceva, unde merg unii cu tehnologia si școala, iar noi ne certăm pe Ion și Moromeții...
Și explicația pozei: un prieten și-a luat dispozitivul respectiv. E destul de accesibil si pui telefonul în el. De acolo te duce într-o lume virtuală. A fost o experiență interesantă, accesând un filmuleț din Cartea Junglei, filmul ăsta nou, unde erau niste maimuțe și se auzea o voce care povestea ceva. Iar când am întors capul... WOW.

Câteva cuvinte despre Donald Trump (16)



Se pot spune multe despre el. Controversat cu siguranță e, iar freza, nici nu vreau să mă gândesc la câte adjective pot gasi. Dar prost sau că nu știe pe ce lume se află... aici suntem induși în eroare. L-am studiat un pic de-a lungul anilor și am scris și câteva cuvinte, mai ales despre emisiunea lui, The Apprentice.

Donald Trump

duminică, 17 iulie 2016

Pokemon Go (15)

Mi se pare corespunzător ca zilele astea să vorbim un pic de isteria cauzată de acest joc. Pokemon a apărut ca și desen animat cam în perioada în care am încetat să mă mai uit la desene animate. Deși părea interesant, și anumite anime-uri îmi plac, nu se încadra în standarde. Și totuși iată că dupa aproape 20 de ani, controlat de o companie ce nu a mai avut succes în ultimii zeci de ani, brandul a reușit să se adapteze vremurilor și să creeze o adevărată isterie. Acum universurile virtuale nu mai au un final, vor fi veșnice. Zilele astea a devenit disponibil și în România și am prieteni de ambele tabere, adică cei care îl joacă și cei care îl critică. Cert e că toata lumea vorbește. 
Nu știu dacă am să-l pun, ultimul joc pe care l-am jucat a fost Max Payne I, și oricum ma termină bateria la telefon, problema secolului. Dar trebuie să recunosc meritele creatorilor care au avut viziunea. Da, tehnologia ar trebui să ne apropie dar ne desparte. Și totuși, pentru ăsta, trebuie să ieși afară, în aer liber :D Mai sunt unii care au traversat neregulamentar si a dat mașina peste ei, sau alții care de la volan încercau să-l prindă pe fraier. Sperăm totuși să reglementeze locurile unde apar.