Heavy Metal in Baghdad (documentar)

De mult nu am fost asa miscat cum s-a intamplat acum dupa ce tocmai am vazut documentarul asta din 2007. Dupa o cautare pe google am aflat ca trupa acum traieste in Statele Unite unde se desfasoara asa cum vrea, ca a scos album si ca merge in turnee. Au chiar si o pagina de facebook unde se gasesc toate informatiile. Probabil singura trupa de metal din Irak.

Nu-mi aduc aminte cine mi-a atras atentia asupra filmului asta, dar, ca o palma pe care inca nu am primit-o, e bine sa ne aducem aminte cat de privilegiati si rasfatati suntem cateodata. Sigur, nimeni nu are viata pe care si-o doreste si mai mereu, ne vine sa ne dam cu capul de pereti pentru ca stim de ce si nimic nu se schimba. E un sentiment ciudat sa constientizezi ceva ce ar trebui sa fie in mainile tale (propria viata) dar deciziile sunt luate de te miri cine (hai sa nu intram in politica acum). Daca noi ridicam pe altare ale gloriei artistii care s-au opus prin creatia lor sistemului comunist, atunci unde le e locur acestora, tineri, unii mai mici decat mine, mult mai inteligenti si mai normali decat mine, care au facut intr-adevar sacrificii pentru muzica. Depresia e o stare de fapt si nu o boala care apare. E constanta si probabil te obisnuiesti cu ea, sau nici macar nu stii de existenta ei. Si cu toate astea mergi inainte, urmandu-ti visele. Cum au facut membrii trupei Arcassicauda (inca ma feresc sa-l pronunt). E uimitor impactul pe care il are o trupa ca Metallica. E muzica pe care am crescut. Dar si ei, acolo, intr-o alta lume, intr-un alt sistem de valori. Acolo unde dusman iti este si guvernul, dar si aproapele, vecinul sau familia. Acolo unde nu te-ai fi gandit vreodata (cel putin eu cred ca am o prejudecata). Lumea poate fi mai buna si acesta este inca unul dintre lucrurile care o dovedesc. 

Film: Green Zone

Cine stie de cand zacea in calculator. Aseara, cand nu a mers netul a fost cam singura optiune. Cand eram mai mic am fost la "Thin Red Line" la cinematograf. Stiu doar ca nu mi-a placut filmul ala de nicio culoare si ca, de atunci, mi-am creat o repulsie fata de filmele de razboi. Repulsie ne-justificata, deoarece m-am uitat cu interes la "The hurt locker" si il reumaresc cu aceeasi intensitate cand il nimeresc pe la televizor. 

Green Zone cred ca am vrut sa-l vad la cinema, nu mai tin minte (si Matt Damon asta joaca in asa multe filme cateodata) si trateaza subiectul "Arme de distrugere in masa", arme pe care Natiunile Unite le-au folosit ca pretext de inlaturare de la putere a dictatorului Saddam Husein (poate prima caramida inlaturata din  zidul dictatorilor din orientul apropriat si indepartat, ce cade incet incet). Subiectul este mult prea amplu, si nu as dori sa dezvolt. Dar tin sa-mi exprim parerea. 

Nu multi sunt cei care au considerat razboiul din Irak (anii 2000) o invazie a americanilor. Petrol si ce alte averi au gasit acolo. Din punct de vedere economic o situatie destul de normala. Ce au cautat romanii? Oameni ca Saddam Hussein nu au ce cauta in conducerea oricarei forme de asociatii, mai ales in fruntea unei tari. Pentru libertatea irakienilor, pentru puterea de a decide ce vor sa faca. Un moment pentru cei care au pierit, din ambele tabere.


In alta ordine de idei, responsabil de regie este Paul Greengrass (care a mai colaborat cu Damon pentru seriile "Bourne"). Avem un film dinamic ce reuseste sa te acapareze si sa te tina in suspans pana la final (eu l-am pus sa adorm la el dar nu am apucat). Subliniaza poate mai bine ca in orice alt film lupta interna dintre agentiile americane, un razboi mai mic pe frontul unui razboi mai mare.

Stau sa ma intreb, cat de importante mai sunt toate informatiile precum cele din film odata ce s-a terminat tot "balciul"?

TED- Wadah Khanfar

Un moment istoric in lumea araba. Acesta este titlul conferintei de azi. Wadah Khanfar este acum directorul televiziunii arabe Al Jazeera, televiziune ce intr-un deceniu a devenit un competitor pentru cele mai puternice retele CNN, Sky etc (am observat ca au acoperit subiectul cutremurului din Japonia mai bine ca oricare dintre cele occidentale). In timpul interventiilor de la inceputul deceniul trecut din Afganistan si Irak (odata cu inlaturarea lui Saddam Hussein) era reporter pe teren, o experienta de neinlocuit si probabil cea mai potrivita persoana care ar putea spune care este atitudinea populatiilor locale care sunt eliberate de o dictatura, dar de multe ori sunt speriati de ce urmeaza, in ideea ca vor fi invadati de eliberatori. 

O conferinta despre un subiect cum nu se putea mai actual (oricum s-a tinut in februarie 2011). Egipt, Tunisia, Libia etc.

 Probleme cu netu', articolul era in draft de duminica.