Sau asa numita apocalipsa a lui Lars von Trier. Mentionez ca nu sunt un fan al autorului, desi am apreciat mult comedia sa din 2007 "Seful sefului" vazuta la cinematorgraf, la momentul respectiv, din lipsa de altceva. Am mai incercat sa urmaresc un film, Antichirst, dar era un subiect prea teribil pentru momentul in care ma uitam.
Nu cred ca se astepta cineva la un sfarsit de lume grandios, in care povestea se concentreaza pe un personaj care ar incerca sa opreasca intr-un fel inevitabilul, sau macar sa salveze o parte a omenirii. Urmareste povestea a doua surori ce se confrunta cu problemele din familie. Partea a II-a mi s-a parut ceva mai dinamica, filmul in sine reusind sa plictiseasca destul de multa lume.
Paralel cu aceste evenimente, se intampla si un fenomen astronomic nemaiintalnit, o planeta (Melancholia - descoperita recent) care va trece la o distanta foarte mica de Terra, sustinuta pe de-o parte de teoria coliziunii si implicit a disparitiei planetei noastre, iar de cealalta parte de entuziastii care sunt convinsi ca totul va decurge ca un spectacol la care trebuie sa asisti (pare destul de convingator rolul personajului interpretat de Kiefer Sutherland, sotul unei dintre surori).
Filmul are o imagine de final extraordinara, imagine care, recunosc, ma bantuie de cand l-am vazut. Executie deosebita, cu o distributie de exceptie (din vedere cunoastem toti actorii), recomand rabdarea necesara vizionarii sale.
