Un film de televiziune structurat pe trei episoade a cate 45 de minute, dupa un roman (de fictiune), unde un profesor american (Daniel Craig, englezul cu moaca de rusnac) urmareste, in urma unei informatii primite, firul care ar trebui sa duca la un jurnal secret tinut de Stalin. Ceea ce urmeaza sa descopere nu este nici pe departe un caiet cu memoriile dictatorului, ci chiar unul dintre copiii (se zvoneste ca ar fi mai multi in realitate) sai, urmas care ar putea fi cheia intoarcerii la bolsevism al unei Rusii democrate sarace (lipit-pamantului, cum e expresia).
Mi-a placut pentru ca a fost un film autentic, in care personajul, dupa ce a dormit intr-o pozitie incomoda, nu sare direct in actiune (vezi filmele cu Bourne), ci se sclifoseste de durere (ai dormit vreodata pe un scaun mai mult de 10 minute?).
Un film in care se pune accent pe adevarata fata (as in face) a lui Stalin, cea de criminal mai atroce decat Hitler, Pol Pot sau alti dictatori. Nu stiu cum se intampla de istoria a facut sa ni-l prezinte altfel decat in realitate. Documentarele despre al II-lea razboi mondial ne arata doar Germania, si prea putin rusii si atrocitatile pe care le-au facut. De-a lungul timpului am avut onoarea de a sta de vorba cu oameni care au trait in acea perioada, oameni care erau copii pe vremea ocupatie. Nemtii prima oara, dupa care sovieticii. Si era diferenta de la cer la pamant.
Poate pe alocuri in neconcordanta cu anumite date (nu neaparat cele reale, istorice, ci in film: un exemplu ar fi timpul trecut, odata prezentandu-ni-se o chestie din 1988, acelasi personaj disparand cu mult inainte ulterior), A, si Archangel vine de o localitate de prin Siberia.
