Candva muzica de limba franceza facea legea in Europa. Cantareti din toate tarile alegeau aceasta limba pentru single-uri; nici romanii nu au fost mai prejos, franceza fiind principala influenta. Totusi, in ultimii 25 de ani ne-am indepartat de francofilie in arta (muzica, film, literatura) si ne-am apropiat de influenta americano-englezeasca. Nu ar fi neaparat ceva rau; dar Franta ramane intodeauna o alternativa ce nu se supune trendului mondial si ma bucur ca de putin timp avem acces iarasi prin melodiile difuzate la radio (Maitre Gims, Stromae, Indila) si la altceva.
Cunoscuta publicului larg prin single-ul "La dernier danse", melodie ce inca se afla in playlist-ul televiziunilor si posturilor de radio din Romania, Indila s-a lansat ca artist solo la o varsta destul de tarzie (30 de ani). Pentru cei familiarizati cu miscarea HipHop/RnB din Franta, au mai auzit-o colaborand cu diversi artisti din acea zona. Si nu a stat deoparte nici in partea de productie, compunand de asemenea pentru o seama de artisti din sfera aceasta. As face aici o mica paranteza pentru melodia "Dernier danse" (Ultimul dans, videoclip de exceptie): cred ca daca Franta ar fi participat (in primul rand) cu aceasta melodie la Eurovision, ar fi castigat.
Nu-i cunosc originile (Franta a ajuns o natiune metisata in asa fel incat nimeni nu mai e autentic francez; nu ca ar fi ceva rau) si cu toate ca e la o simpla cautare pe net, prefer sa pastrez aura aceea de mister care se invaluie in jurul ei. Pare draguta, dar nici prea multe prim-planuri sau interviuri nu am vazut. Pana la urma vocea ne intereseaza, iar aici e in Hall of Fame.
Probabil ca la originile sale are ceva influente orientale, pentru ca asta este sentimentul pe care mi-l trezeste cand ascult albumul. As merge pana acolo unde as zice ca m-ar fi trimis un pic inspre Ofra Haza.
Nu e nevoie de mai mult de 10 piese pentru a demonstra talentul. Un album astral, extrem de binevenit intr-o industrie parca mult prea electro. O poveste, un basm. Se vede setea ascultatorilor pentru melodicitate, pentru sunetul instrumentului si pentru emotia transmisa, pentru ca, ce e muzica altceva decat o rugaciune, o legatura ce ne apropie de divinitate.
