TED Talk: Seema Bansal: How to fix a broken education system (3)

Că tot e duminică, ce e mai bună decât o prezentare TED. Recunosc, nu mai e la aceeasi intensitate. Sunt din ce în ce mai multe, și dinastea independente (TEDx). Dar, mai găsim cate una interesantă, câte o idee de la care să pornești. Și ce e mai important decât educația? De acolo pleacă tot. Dacă inlocuim India cu România o să avem trista surprindere că nici noi nu suntem prea departe. Nu cred că un model propus cum e în prezentare poate fi aplicat la noi; e vorba de dascăli, noțiune ce ușor ușor se pierde. Avem dovada ceea ce se întâmpla zilele astea cu evaluările naționale.  Sistemul este stricat, într-adevăr, și pentru a-l putea repara e nevoie de sacrficii. Și e păcat să nu le facem; ați văzut cât de deștepți sunt copii din ziua de azi? E o minunăție să-i privesti.  

Carte - Nicolae Corbeanu "Leptopisețul unui european moderat" (2)

Deci (așa se începe orice lurare, nu?) era cât pe ce să-mi dau cu tesla-n provocare exact de a doua zi. Mi-am uitat incărcătorul de laptop și am mai și plecat din oraș. Dar, am găsit un calculator cu internet (la o adică puteam si de pe mobil) și am zis să ma uit în drafturi aici să vedem ce avem. Și mi s-a părut corect sa încep chiar cu primul draft (cred că discutăm de 2010), fiind vorba de o carte foarte dragă mie care de asemenea m-a influențat usor in stilul de a scrie. Nu este foarte cunoscută dar articolul face parte din promovarea ei, chiar dacă poate i-a trecut vremea. Corectura cu diacritice e de acum.

Prin 2005 am vazut la televizor un reportaj ce prezenta o carte de un autor român care traiește in Germania. Titlul mi-a rămas întipărit în cap (cu toate că până să scriu pe blog eram convins că e "letopisețul"). Și prin 2010 la un târg de la sala Dalles am gasit-o. Era și la discount, 5 lei fiind prețul final. Am achiziționat-o și, fiind structurată în capitole tip "articol" (am ințeles că au fost publicate la ziar) am reusit să o termin pe parcursul a mai multe luni. Si a fost una din cele mai plăcute lecturi din ultimul timp. Un umor deosebit ce m-a făcut sa rabufnesc spontan cât și o satiră adusa situație din România. Autorul a emigrat inainte de 90 în Germania unde a devenit "cetățean".
El are puterea să vadă și să spună anumite lucruri pe care noi de aici nu le realizăm. Dar cea mai semnificativă parte a acestei carți este faptul că majoritatea povestioarelor sunt scrise țnaintea anilor 2000, cand U.E. pentru România țnsemna cu totul altceva și înaintea apariției monedei europene.
Pe mine cel puțin m-a ajutat să-mi fac o imagine mai bună asupra lucrurilor și cum vor decurge de acum incolo. Nu s-a ferit să intre nici în subiecte mai delicate, cum ar fi politica. Țin să reamintesc de un capitol relatat de autor, când uitandu-se la o televiziune internațională românească unde invitat era un medic de naționalitate araba si care încerca să ducă la capăt un proiect ingenios. La un moment dat a intervenit prin telefon un "respectabil" doctor cu aspirații de primar pe atunci (între timp a și devenit) care nu-i acorda nici un pic de credit respectivului, ba chiar făcând anumite remarci deplasate cu aluzie la originile invitatului. Autorul nu foloseste nume dar stim despre cine e vorba.

Un articol pe zi (1)

E luna iulie și e luna mea. Aveam de mult în cap să incerc un experiment de genul ăsta și cred că l-am amânat prea mult. Asa că, pentru luna iulie 2016, am de gând să scriu un articol în fiecare zi. Începând cu ăsta, binențeles. Am să pun in paranteză numărul lor pentru o centralizare.

Am să și "trișez". Am, cred că, peste 15 articole bune care au rămas in draft de-a lungul timpului. E o ocazie perfectă să iasă la lumina; păreri despre filme, muzică, ce scriu eu pe blog in general. A, și un articol pe zi dar nu doar aici, pe TheEmLog. Dupa cum știi, mai am două proiecte in online: www.lupulcrestin.ro, site despre dezvoltare personală în spiritul creștin-ortodox alaturi de Dorel Lăcatuș, si www.home-recording.ro primul site despre inregistrări audio de acasă (ulterior au mai apărut două, dar tot al meu e cel mai tare) unde ofer spre download si un ebook unde acopăr cam tot ce inseamnă introducere în acest domeniu. De asemenea, am prieteni cu site-uri care asteaptă de ceva timp un material de la mine. Mai e si proiectul interesant www.moviesformysoul.com, site unde scriu despre filme dar în limba engleză.

Și că tot vorbim de limbă, poate ai observat, poate nu, dar de acum voi încerca să scriu cu diacritice. E pentru prima oară pe blog; mai am scăpări dar cred că e momentul să mă deprind și cu asta. E momentul să incepem să facem lucrurile corect, și să incepem cu lucrurile mici. 

https://unsplash.com/@alejandroescamilla

Am fost la un escape room pentru prima oara (The Void)

La invitatie unui prieten, pe care nu-l mai vazusem de ceva timp si impreuna ne promiteam reciproc sa ne vedem in cel mai scurt timp, am ajuns pentru prima oara la un Escape Room. Surpriza a fost  sa constat ca am facut echipa de patru insi, cu inca un prieten deci era o atmosfera familiara.

Acum, eu am tot auzit de aceste Escape-Room-uri, eram curios, dar se pare ca nu suficient incat sa incerc unul. Piata s-a dezvoltat foarte mult, cel putin in Bucuresti, in fiecare zi auzind de noi si noi escape-uri deschizandu-se. Probabil ca si natura business-ului implica multe schimbari asa ca presupun ca la un interval de timp, trebuie sa-ti schimbi questul si de multe ori si numele.

The Void (asa se cheama) este probabil cel mai nou escape room din Bucuresti. Binenteles ca nu prea am ce sa spun despre el fara sa-i stric magia; poate doar faptul ca l-as mai face odata :) dar sa treaca un pic de timp, ca mai uit. Situat in centrul capitalei, este un cadou sau un mod ideal de a intari lucrul in echipa; fiecare lucreaza si-si da silinta pentru a "evada" toata echipa. Emotie, tensiune, suspans. Daca esti individualist, pierzi. Pot spune ca a fost cea mai intensa ora din ultima vreme (atat a durat)-respectiv nici n-am simtit cand a trecut.

Nu stiu care e recordul, daca e bine sau nu, noi am terminat fix la 59:59. True story. Check out the website.

Bucharest technology week 2016

A fost un weekend plin de evenimente in Bucuresti, evenimente anuale ce se desfasoara cam in acelasi timp la inceputul verii. Sunt perioade frumoase si incerc si eu sa ajung la cat mai multe, cat mai variate. Am sa spun de cele la care nu am ajuns, si-mi pare un pic rau:

InfoMatrix, concurs international de informatica si robotica, unde copii de gimnaziu vin din intreaga lume cu proiectele lor. Viitorul de acolo se triaza si daca as fi director la o companie mai mare m-as orienta catre actiunile de genul asta. Imi este apropiat si pentru ca e organizat de grupul din care face parte liceul meu. Acum 10 ani am gazduit unul dintre participanti, pe Alvaro, si am dezvoltat o prietenie ce tine pana in ziua de azi (partea buna a internetului).

Bucharest Hey Day: concerte tribut rock in aer liber la Izvor. Era frumos sa fi baut si pe acolo o bere si sa fi ascultat ceva muzica rock. La un moment dat, sambata, stateam in curte si auzeam ceva muzica live (eu stau pe la Romana). Nu cred ca era de la Izvor, totusi e cam mare distanta. Asta inseamna ca a mai fost ceva interesant si mai aproape, de care n-am stiut. 

East European Comic-Con; de asta nu-mi pare asa rau; am fost anul trecut, am stat pe Tronul de Fier (nu e un wc-u mai special ;) ) si mi-am luat ceva benzi desenate. Stresul si vremurile m-au facut sa nu mai fiu asa interesat de aceste lucruri desi posed o colectie interesanta de comics-uri (eroul meu preferat ramane Spawn) si action-figure (omuleti, mai pe intelesul nostru). Daca viata ar fi fost mai linistita pentru mine in copilarie poate cu siguranta una dintre alternative era sa am sau sa fiu in bussiness-ul asta, eventual cu un stand pe acolo. Cu urmatoarea ocazie poate :)

BTW. De ceva timp ma tot suna o fata de la nu mai stiu ce companie ca sa ma intrebe de acreditare la un eventiment legat de tehnologie. Probabil ca adresa mea era in baza lor de date cand ma ocupam mai mult de chestiuni de genul acesta. Cum am programul destul de incarcat am zis pas, stiind ca foarte greu voi putea ajunge. Cu toate astea am primit pe mail codul de acces (nici acum nu mi-e clar daca a incercat sa-mi vanda intrarea sau doar sa confirm participarea) si duminica, fiind si aproape de mine (la Ateneu) am zis sa dau o tura. Si, fiindca mi-a si placut, am considerat ca macar cateva cuvinte pe blog despre eveniment, pentru ca si merita.

Pe badge scria marketer si mi-am adus aminte ca am mai fost acum cativa ani la Romexpo. Acum, chestiunile astea cu tehnologiile si inovatiile ma pasioneaza, desi sunt un tip destul de a-tehnic (tarziu am invatat sa schimb un bec). Viitorul face parte acum din realitatea noastra si ar trebui sa-l imbratisam cat mai repede. Ce inseamna pentru mine viitor? Era filmul cu Stallone, Demolition Man, unde am vazut si mi-a ramas intiparit faptul ca "telefoanele" in viitorul proiectat atunci se faceau video. Avem azi Skype, si nu doar asta conteaza. Conteaza si unde si cand il avem; avem laptop, desktop (mai folosesti?), tableta, mobil, televizor. Wireless mai peste tot (cel putin in Romania stam bine la capitolul conexiuni internet).

Directiile generale pe care le-am vazut sunt VR (realitatea virtuala, prin device-urile extrem de accesibile care apar). Deja se si fac operatii in sistemul realitatii virtuale si urmatorii 10 ani vor fi extraordinari. Deja sunt dispozitive destul de accesibile care-ti transforma telefonul mobil in aparat de a intra intr-o realitate virtuala, si asta oricand de oriunde. Este o senzatie extraordinara, m-am jucat si eu cu niste ochelari dinastia pentru Galaxy S7 si am ramas profund impresionat.

Am reusit sa ma plimb si cu Segway-ul, o alta inventie extrem de folositoare ce capata din ce in ce mai multa amploare in vietile cotidiene, mai ales la serviciu, in occident si America de Nord, unde companiile si-si permit achizitionarea lor; sunt extrem de eficiente pentru distante mari indoor si aici stiu despre ce vorbesc.

De cativa ani 3D printing-ul a aparut pe piata si nu stiu de ce, poate ca inca este ceva mai scump, dar nu a intrat asa cum era preconizat pe piata. Eu nu stiu decat doua sau trei persoane care poseda un asemnea dispozitiv si si acele persoane, nu-si concentreaza businessul pe asa ceva. Ce poti face cu ele? Cam orice: proteze, arme; gandeste-te doar daca s-a stricat o rotita sau o parte din plastic de la un scaun sau o veioza si trebuie sa o arunci ca nu gasesti de inlocuit. Cu asta o poti face usor. Probabil ca trebuie sa se mai lucreze la modul de utilizare, e ceva inginerie acolo.

Alt aspect despre care vreau sa spun, tot pe scurt, este viitorul transportului auto. Urban, clar raspunsul este electric si mic. De fapt, noi traim intr-o paradigma gresita. Mi-a spus un distins profesor universitare senior de la Politehnica, ca o masina normala pentru o persoana nu ar trebui sa aiba ma mult de un loc; logic. Vezi foto, cam asa ar trebui noi sa circulam in oras. Totusi, pretul cam piperat (8000 e+), si faptul ca e electric si bateria e (inca) o foartea mare problema, si mai adaugam si plasticul din care e facut, face sa fiu reticient inca. Mi-ar placea totusi sa ne orientam catre asa ceva.

Dupa acest eveniment am dat o tura si pe la Femei pe Matasari, festival ce are loc in fiecare an, unde prin 2011 am pus si eu muzica. Acolo mai era o chestie pe care o puteai testa, respectiv simulator 3D dar si stateai intins pe un pat care se misca, simuland zborul. Ii vedeam pe altii cum dadeau din maini si-si miscau corpul ca si cum luau curba; era coada prea lunga si nu am mai stat dar vor mai fi si primul lucru stiu care e.

Viitorul e aum; hai se ne bucuram de el.

#TeenSpirit (piesa de teatru)

Nu, nu am mai fost intre timp la teatru si nu am mai scris pe blog; shame on me. Am avut aseara bucuria de a merge la Excelsior pentru a viziona #Teen Spirit, o piesa de teatru tanara si moderna, avandu-l in distributie pe prietenul Razvan "Krem" Alexe.

Placerea a fost si mai mare prin faptul ca am fost cu niste prieteni din adolescenta mea, prieteni cu care umblam acum mai bine de 10 ani dar, asa cum e viata, desi traim in aceeasi comunitate si acelasi oras, poate chiar asta, ne-a indepartat. (Fie vorba intre noi adolescenta mea, sunt in continuare tot pe acolo)

Spectacolul incepe puternic, impunandu-se de la inceput printr-o coregrafie impresionanta, ce-mi aminteste de copilarie (nu am sa spun desre ce e vorba). De acolo, din acel moment mi-am adus aminte o sumedenie de perioade ale vietii mele si incerc in continuare sa le asez la locul cuvenit. Pentru ca piesa asta de teatru (nu stiu cat de "piesa" e pana la urma, pentru ca sunt convins ca fiecare spectacol este cu mult diferit) asta face, te trece de la agonie, extaz, placere, umilinta, tristete, dar se incheie (cel putin pentru mine) cu bucurie.

Are si o insemnatate aparte, deoarece dupa cum am aflat ulterior, pregatirile se desfasurau in timpul tragicului eveniment #Colectiv. Moartea unei generatii.

Recomand cu caldura urmatorul spectacol. "Suntem tineri, ce ne pasa. Cand viata e asa frumoasa" :)

Why I read a book a day (and why you should too): the law of 33% | Tai Lopez | TEDxUBIWiltz

Ideea e ca preluam stafeta. "Descarcam" informatia si pornim de acolo. O sa-ti dai seama cand vezi copii din ziua de azi. ADN-ul este cel mai complex program si se adauga in el in fiecare zi, si il transmitem. 

Intr-adevar e o lipsa de mentorship; poate si pentru faptul ca la noi in tara, si aici totusi ma rezum doar la business, sunt putini cei pe care ar trebui sa ii urmaresti si sa poti avea o relatie de acest tip. Da, majoritatea si-au dobandit bunastarea prin cai... 

Totusi traim vremuri minunate si putem interactiona direct cu persoanele pe care le admiram via Internet (partea buna a lucrurilor). Am si eu mentorii mei pe care ii urmaresc regulat, de cativa ani, si care m-au ajutat (prin canalele lor de comunicare tip blog) sa fiu o persoana mai buna, mai disciplinata, mai puternica si sa am succes in planurile mele (ca sa numesc cativa Seth Godin pentru viziune, S. Anthony Iannarino despre vanzari si antreprenorialism si disciplina, Darren Rowse si Chris Brogan despre blogging si lista poate continua). Da, daca a fost nevoie le-am trimis un email si au raspuns destul de prompt. Ciudat cum oameni atat de ocupati au timp sa raspunda; si din asta am invatat multe.

"Mai e mult pana departe" spune o vorba populara, dar e momentul sa incepem de undeva.

Ganduri pentru 2016

A fost cel mai greu an de pana acum. Dar si cel mai bun. Diferentele prea extreme aproape m-au doborat dar ca in viata oricarui campion, mai sunt si momente dinastea :)

Am pierdut, cel mai important, oameni. Tragedia de la Colectiv cred ca va deveni in timp un moment T in cursul istoriei, poate la fel de important ca evenimentele din '89.  Dar ceea ce s-a pierdut acolo, o generatie, nu stiu cum va fi inlocuita. Se va trece pur si simplu peste, ramanand un gol. Gol care inca-mi da insmonii. Nu mai pot pune mana pe pickup-uri fara sa ma gandesc acolo si nu mai pot merge intr-un loc fara sa ma gandesc ca si noi, ai mei, am murit cumva acolo. Doar ca n-am fost prezenti fizic. Ultima amintire din Colectiv o am cu Boogie (Mishat B, Selecta_B), plecat si el cu cateva luni inainte. Eram dupa un concert si l-am vazut pe el cumva resemnat. Nu era chiar in caracterul lui sa fie asa; privirea spunea totul. Am facut la intrarea un freestyle, in care eu bateam un ritm la butoaiele alea si el dadea o strofa din care am retinut doar "Set up to build an Empire"... 

Seria "coincidentelor" din melodiile trupei care a avut nefericita lansare din seara aceea continua, nu cu piesa "the day we die" ci cu varianta asta acustica. Nu stiu de ce cand ma uit acum  la videoclip, si ascult si piesa si textul ei, am impresia ca e filmata dupa! O melodie si un videoclip filmat de dincolo, un mesaj pentru noi, sa te trezim. Putem face atatea si nu ne apucam de nimic. Viata poate fi si frumoasa.

Am regasit si prieteni pe care nu i-am vazut de ani sau chiar zeci de ani. Multi din America de Nord, din Europa sau pe unde au mai plecat fiecare pentru o "viata" mai buna. Am petrecut aproape fiecare seara in centrul vechi, unde am luat toate cluburile la rand. Pana dimineata. Ne-am distrat si ne-am simtit bine si si ei au ramas fascinati de cat de frumos putea fi. La un moment dat chiar ma panicasem in legatura cu mine, ca urma sa mor sau ceva si ca au venit toti sa ma mai vada odata, asa de multi au fost de-a lungul timpului. Cine avea sa stie ca urmeaza ce este acum; mai trist nu a fost centru vechi nici atunci cand nu erau decat doua sa trei baruri. A fost o ultima vara de copilarie poate. Pentru ca, nu va mai fi la fel. Pentru mine cel putin.

Niciodata nu esti mai departe de atunci de unde nu stii in ce parte o iei. La mijlocul anului, la ziua mea am avut parte de cel mai frumos cadou. O dragoste adevarat ce a transcens spatiul si timpul si pentru  care, cu adevarat, dupa foarte foarte mult timp, m-am bucurat. Scriu foarte putin de viata personala si o sa ma rezum doar la asta acum. Te iubesc.

2016 nu va fi prea usor din nici un punct de vedere. Schimbarile din jurul nostru (macro si micro) va pune amprenta pe vietile noastre cotidiene. De la emigrantii care or sa vina la noi (in Europa) pana la scumpirile si traiul de zi cu zi ne vor inrai si mai rau. Mi-e greu sa accept ca parca nu e mai bine, e mai rau pe masura ce trece timpul. Da, poate avem ceva mai multi bani (ca doar muncim), ca poate am mai vazut o tara straina, ca poate avem acces la mai multe informatii; dar per ansamblu, mi se pare ca e mai rau. Si vreau sa fie bine. Cum procedam?

La multi ani!

Ted Talk:Daniel Kahneman: The riddle of experience vs. memory

Memorie vs. Experienta. Un subiect extrem de interesant cu o prezentare ce poate parea plictisitoare dar o recomand pana la capat. Nu am auzit de respectivul pana la un curs ce recent l-am absolvit dar e un subiect extrem de important si trece dincolo de intelegerea stiintifica si ajunge pana la experientele personale.
Dupa cum stim, lumea care ne inconjuoara reprezinta cam 12%  din trairile noastre, restul fiind doar memorie. De aprofundat subiectul.

Poate de final, "Viitoru si trecutul/Sunt a filei doua fete,/Vede-ncapat inceputul/Cine stie sa invete"

Ted Talk: Harald Haas: Forget Wi-Fi. Meet the new Li-Fi Internet

Remember The Matrix? But we do know it was us that scorched the sky. Pana atunci, sa ne bucuram de soarele care ne hraneste cu energie atat pe noi ca oameni cat si ca energie pentru instrumentele care ne fac viata mai buna. Mi-ar placea ca noi, ca romani, sa implementam inainte asemenea tehnologii, si sa le si imbunatatim. 

In alta ordine de idei, vorbeam zilele trecute cu cineva  si a fost nevoie sa-mi reaminteasca de faptul ca succesul vine in timp, in urma rutinei si a exercitiului. Am pierdut anumite rutine, cel putin cu blogul. Si-mi pare rau, am de gand sa ma corijez.