Placerea a fost si mai mare prin faptul ca am fost cu niste prieteni din adolescenta mea, prieteni cu care umblam acum mai bine de 10 ani dar, asa cum e viata, desi traim in aceeasi comunitate si acelasi oras, poate chiar asta, ne-a indepartat. (Fie vorba intre noi adolescenta mea, sunt in continuare tot pe acolo)
Spectacolul incepe puternic, impunandu-se de la inceput printr-o coregrafie impresionanta, ce-mi aminteste de copilarie (nu am sa spun desre ce e vorba). De acolo, din acel moment mi-am adus aminte o sumedenie de perioade ale vietii mele si incerc in continuare sa le asez la locul cuvenit. Pentru ca piesa asta de teatru (nu stiu cat de "piesa" e pana la urma, pentru ca sunt convins ca fiecare spectacol este cu mult diferit) asta face, te trece de la agonie, extaz, placere, umilinta, tristete, dar se incheie (cel putin pentru mine) cu bucurie.
Are si o insemnatate aparte, deoarece dupa cum am aflat ulterior, pregatirile se desfasurau in timpul tragicului eveniment #Colectiv. Moartea unei generatii.
Recomand cu caldura urmatorul spectacol. "Suntem tineri, ce ne pasa. Cand viata e asa frumoasa" :)
