Am pierdut, cel mai important, oameni. Tragedia de la Colectiv cred ca va deveni in timp un moment T in cursul istoriei, poate la fel de important ca evenimentele din '89. Dar ceea ce s-a pierdut acolo, o generatie, nu stiu cum va fi inlocuita. Se va trece pur si simplu peste, ramanand un gol. Gol care inca-mi da insmonii. Nu mai pot pune mana pe pickup-uri fara sa ma gandesc acolo si nu mai pot merge intr-un loc fara sa ma gandesc ca si noi, ai mei, am murit cumva acolo. Doar ca n-am fost prezenti fizic. Ultima amintire din Colectiv o am cu Boogie (Mishat B, Selecta_B), plecat si el cu cateva luni inainte. Eram dupa un concert si l-am vazut pe el cumva resemnat. Nu era chiar in caracterul lui sa fie asa; privirea spunea totul. Am facut la intrarea un freestyle, in care eu bateam un ritm la butoaiele alea si el dadea o strofa din care am retinut doar "Set up to build an Empire"...
Seria "coincidentelor" din melodiile trupei care a avut nefericita lansare din seara aceea continua, nu cu piesa "the day we die" ci cu varianta asta acustica. Nu stiu de ce cand ma uit acum la videoclip, si ascult si piesa si textul ei, am impresia ca e filmata dupa! O melodie si un videoclip filmat de dincolo, un mesaj pentru noi, sa te trezim. Putem face atatea si nu ne apucam de nimic. Viata poate fi si frumoasa.
Am regasit si prieteni pe care nu i-am vazut de ani sau chiar zeci de ani. Multi din America de Nord, din Europa sau pe unde au mai plecat fiecare pentru o "viata" mai buna. Am petrecut aproape fiecare seara in centrul vechi, unde am luat toate cluburile la rand. Pana dimineata. Ne-am distrat si ne-am simtit bine si si ei au ramas fascinati de cat de frumos putea fi. La un moment dat chiar ma panicasem in legatura cu mine, ca urma sa mor sau ceva si ca au venit toti sa ma mai vada odata, asa de multi au fost de-a lungul timpului. Cine avea sa stie ca urmeaza ce este acum; mai trist nu a fost centru vechi nici atunci cand nu erau decat doua sa trei baruri. A fost o ultima vara de copilarie poate. Pentru ca, nu va mai fi la fel. Pentru mine cel putin.
Niciodata nu esti mai departe de atunci de unde nu stii in ce parte o iei. La mijlocul anului, la ziua mea am avut parte de cel mai frumos cadou. O dragoste adevarat ce a transcens spatiul si timpul si pentru care, cu adevarat, dupa foarte foarte mult timp, m-am bucurat. Scriu foarte putin de viata personala si o sa ma rezum doar la asta acum. Te iubesc.
2016 nu va fi prea usor din nici un punct de vedere. Schimbarile din jurul nostru (macro si micro) va pune amprenta pe vietile noastre cotidiene. De la emigrantii care or sa vina la noi (in Europa) pana la scumpirile si traiul de zi cu zi ne vor inrai si mai rau. Mi-e greu sa accept ca parca nu e mai bine, e mai rau pe masura ce trece timpul. Da, poate avem ceva mai multi bani (ca doar muncim), ca poate am mai vazut o tara straina, ca poate avem acces la mai multe informatii; dar per ansamblu, mi se pare ca e mai rau. Si vreau sa fie bine. Cum procedam?
La multi ani!
