Scena mea memorabila dintr-un film

Canalul de filme TCM avea la un moment dat un filler numit "Scena mea memorabila dintr-un film" unde erau invitatate diferite personalitati din lumea filmului (regizori, actori, producatori, scenaristi, cantareti) ca sa povesteasca o scena dintr-un film care i-a impresionat. Majoritatea alegeau filme clasice si in general filme pe care le-au vazut atunci cand erau mici.

Acest lucru m-a facut si pe mine sa ma gandesc la ce scena as alege daca ar fi sa-mi fie pusa aceasta intrebare. Binenteles ca sunt multe dar m-am oprit asupra uneia relativ recente, care mi se pare foarte explicita si vreau mai amintesc si de natura omului cu aceasta ocazie (in caz ca nu te-ai prins pana acum, articolul acesta reprezinta urarea de sarbatori :) ). 

Daca nu ai vazut pana acum filmele lui Christopher Nolan, iti recomand sa o faci cat mai repede. Nu sunt asa multe (pana in 10) si probabil ca le vei gasi la indemana. Este unul dintre adevaratii artisti ai secolului, ce a avut si norocul sa devina "comercial" pentru ca mesajul sau sa ajunga la foarte multa lume. 

Prin 2004 acest individ a preluat "franciza" Batman si a facut cu ea ce nimeni nu se astepta. I-a dat o fata umana si explicabila personajului si l-a tratat cu cea mai mare seriozitate, lucru care nu a fost facut de nimeni pana in acel moment. Au fost pana acum trei filme (despre ultimul am scris aici) si desi a anuntat ca nu mai are de gand sa mai lucreze ca regizor la altele, sunt convins ca vom avea parte de surprize mai mult decat placute. Scena la care m-am oprit este din partea a II-a a trilogiei Batman a lui Nolan, The Dark Knight, cea in care eroul (pe Batman nu prea il poti numi super-erou) se lupta contra lui Joker, maestral interpretat de Heat Ledger, actor ce s-a stins din viata la putin timp dupa aparitia filmului. Jokerul lui Nolan difera de Jokerul pe care-l stim din celalalte filme sau din benzile desenate. Este un sociopat autentic, pur, anarhist si dezaxat, un agent al haosului, al carui rol pe lume e doar sa o perturbe, sa o distruga daca ii va fi permis. Cum bine se descrie chiar in film intr-un dialog, "Sunt ca un caine care latra si alearga dupa rotile unei masini. Nu as stii ce sa fac daca as prinde una." In film, la un moment dat Joker face un "experiment social". Pe doua barci se afla doua grupuri de oameni, una de condamnati ce erau transportati la inchisoare si gardienii aferenti iar pe cealalta barca cetateni obisnuiti. Ambele vase erau umplute cu explozibil si urmau a fi aruncate in aer de Joker la o anumita ora, asta in cazul in care una dintre barci nu o arunca pe cealalta inainte, fiecare primind dispozitivul de detonare de la cealalta. 

Primul impuls te impinge catre o solutie la o adica evidenta. Si totusi ambele comunitati de oameni sunt puse in aceeasi ipostaza, cu aceeasi putere de decizie. Cand au aflat despre ce e vorba, oamenii prezenti acolo au reactionat imediat si i-au indemnat pe cei care aveau telecomeandele :) in mana sa apese pe buton. Si totusi nu au facut-o (iti stric un pic filmul, dar tot merita sa-l vezi). Aici reuseste Nolan sa scoata in referinta trasaturile omului pus sub presiune, cerebral si, cel mai important, bun la suflet. La un moment dat unul dintre detinuti ia telecomanda din mainile gardianului si-i spune ceva de genul "lasa-ma pe mine sa fac ceea ce tu trebuiai sa faci de acum 10 minute. Daca intreaba cineva poti sa spui ca ti-am luat-o cu forta!" dupa care ia telecomanda si o arunca pe geam. Cei de pe vasul cu cetateni fac chiar si o sesiune de vot dar cand vine vorba de apasat butonul nimeni nu se incumeta sa o faca. Cineva de asemenea remarca "Noi inca suntem aici, nici ei nu au facut-o."
Si in dialogul ce urmeaza dintre Batman si Joker, primul ii spune ca oamenii tocmai i-au mai dat o lectie.

Si asta e si urarea mea, cu ocazia Craciunului si a anului ce bate la usa. Sa nu uitam ca suntem de constructie oameni buni dar ca reusim cumva pe parcurs sa ne corupem unii pe altii. Sa incercam sa rupem cumva acest "blestem" si sa fim din ce in ce mai mult, "noi". Iar impreuna sa construim o lume mai buna, o lume, cum imi place mie sa zic, din Star Trek. 

Am scris mai putin pe blogul asta, dar am construit un site de care sunt foarte mandru, www.home-recording.ro si pe care o sa-l transform intr-o comunitate din ce in ce mai numeroasa. De asemenea, mai scriu si pe Lupul Crestin, un blog pe care l-am dezvoltat in parteneriat cu o persoana deosebita, domnul Dorel Lacatus, blog ce vreau de asemenea sa-l urc pe culmi mai inalte. Este legat de business si dezvoltare personala (eu sunt Crestin Ortodox, pentru cei pe care numele ii pot trimite la alte idei). 

Craciuni Fericit si Numai bine!

Introducere in home-recording.ro

Ma gandeam initial sa scriu un articol despre alegeri. Mai bine nu. 

Cu ganduri mai bune, tin sa anunt ca am dat drumul la un site nou, www.home-recording.ro . Lucrez la el cam de doi ani, cu intreruperi. Au fost multe variante, multe teste. Am vrut sa iasa asa cum doream eu. Am scris si un e-book, "Introducere in home-recording" pe care-l poti descarca gratuit odata ce te-ai abonat la newsletter. Avem si pagina de facebook, google plus, toate cele :) Vreau sa fac din el o comunitate puternica, o comunitate a celor pasionati de inregistrari. Imi doresc sa fie si un blog de referinta care sa clarifice multe din necunoscutele celor care sunt mai putin initiati in "tainele" recordingului, in special de acasa. Am scris si un e-book ce se poate descarca odata ce te-ai abonat la newsletter (reteta clasica de blog, nu?), "introducere in home-recording",  ce vine de asemenea in intampinarea celor care sunt acum la inceput de drum. Ceea ce mi-as fi dorit eu sa fi avut in momentul in care m-am apucat de treaba.

Nu ma consider vre-o somitate in domeniu; ba inca mai am foarte multe de invatat. Si totusi am studioul meu de cinci ani de zile si de mai bine de 10 ma perind prin altele. Cred ca am acumulat si am deprins o experienta care ma face in masura sa lansez eu acest blog. Asa ca, fara alte cuvinte de prisos, lectura placuta!

Despre cateva filme romanesti

Nu stiu cum s-a nimerit ca in decursul catorva zile sa ma opresc fix la  filme romanesti (cred ca de la Batman n-am mai vazut un film cap coada). Primul, Website Story in regia lui Dan Chisu. Acum, cu Dan Chisu asta nu-ti poti face o parere. E si nu prea. De toate. Am auzit de el prima oara in anii '90 fiind initiatorul festivalului Da'Kino. De asemenea, mai apare pe la televizor din cand in cand, ba mai prezinta o emisiune, ba te miri ce (ultima e aia cu Tomy Lee Jones - nu aprob pozitia sa). Poate lucrul pentru care este cel mai cunoscut e faptul ca mai toate damele din showbiz, inainte sa ajunga cunoscute, au trecut pe la el. Un fel de talisman, un test, u name it.

Bine bine, dar pana la urma Dan Chisu se recomanda regizor. Recunosc, nu vedeam cu ochi buni toata treaba. Si se pare, conform cinemagia, ca asta ar fi primul sau film artistic. A mai facut unul anul trecut, si, total intamplator, m-a amuzat faptul ca in aceeasi zi in care am terminat de vazut filmul a fost anuntat si urmatorul sau proiect ce urmeaza sa apara chiar anul asta. Revenind la film, am ramas placut surprins, sunt de parere ca nu exista subiecte neinteresante. Doar transpunerea lor il face interesant sau nu. Si asta e un film mai mult decat interesant, cu un subiect pe cat de actual si real, pe atat de serios tratat. Nu am regasit (decat un pic) superficialitatea care se regaseste in majoritatea filmelor romanesti din ultimul deceniu. Un mare plus. Sper ca si urmatoarele filme sa atinga calitatea acestuia.

(Intre timp am vazut si "Ursul", filmul aceluiasi autor din 2011. O comedie excelenta, plasata in eternul si idealul timp de dupa revolutie, cu toate bunele si relele momentului respectiv. De asemenea, in Cinema ruleaza si ultimul sau film, "Si caii sunt verzi pe pereti" iar anul acesta mai sunt programate doua proiecte de-ale sale; productiv individul)

Al doilea film "cald" e Principii de viata. Cu Vlad Ivanov in rolul unui om obisnuit din agitatia zilnica a unui Bucuresti dintr-o zi de vara. Subiect oarecum plicticos, dar tratat cu o dinamica ce m-a facut sa-l vad pana la sfarsit fara sa stramb din nas. Cu adevarat ca cinematografia romaneasca a intrat pe o tenta ascendenta. Incepem sa avem filme bune, cu adevarat. 

Ca tot trebuia sa fie si una rece, am nimerit pe HBO (mi-am pus TV) chiar in aceeasi zi Francesca, in regia lui Bobby Paunescu. Un film rece, deloc dinamic, fantezist si interesant doar pentru cei care se cam plictisesc. Nu e un film prost, gasim in el cateva subiecte interesante. Dar ansamblul nu mi s-a parut ca a concluzionat (in felul cum imi place mie sa concluzioneze filmele).

In aceeasi categorie as incadra si Viata mea sexuala, un fel de drama cu accente comice scrisa si regizata de Cornel George Popa, un renumit autor; cu toate ca firul povestii e destul de bine intemeiat, dialogurile, replicile si situatiile cred ca sunt mult mai savuroase in scris. Cu toate astea, dupa acest film ramanem mai mult cu promisiunea de o cariera a tinere actrite, Cristina Florea. 

Si ca tot vorbeam de una fierbinte rau de tot, Dupa dealuri e cu siguranta filmul romanesc al anului, si unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultima vreme. Sunt fan Cristi Mungiu inca de la Occident si cred  in continuare in el, sperand ca va fi primul roman care va sparge gheata, regizand candva in viitorul apropiat (urmatorii 10 ani?) un film la Hollywood.

Si ca tot vorbim un pic de cinematografia romaneasca, recent Puiu Hasotti (actualul ministru al culturii) a dat asigurari angajatilor cinema-urilor din Bucuresti (care erau de cinci zile in greva foamei) ca toate cinematografele vor ramane sub administrarea Ministerului Culturii si nu a consiliilor locale si ale primariilor, cum circula zvonul, asta fiind si motivul pentru care au intrat angajatii in greva foamei. Treaba era destul de simpla: mai mult ca sigur odata intrate sub administrarea primariilor, cinematografele ar fi fost vandute si transformate in (in ce mai exact poti sa transformi un cinema? club nu merge, au mai incercat dar e rateu, plus ca majoritatea sunt la parterul blocurilor) tot felul de afaceri mai mult sau mai putin dubioase. Nenumarate cinema-uri din capitala si din tara au avut aceasta soarta.
Atentie, cinematografele inca aduc un usor profit, adica aduc bani la buget, in conditiile in care majoritatea nu au vazut o investitie noua de mai bine de 10 ani. Asigurarile pe care le-a dat domnul ministru sper sa ramana si  peste cateva saptamani, cand mandatul dansului se va termina si va fi numit un nou ministru (poate fi tot el). 

Stop stealing dreams

Ar fi putut foarte bine sa fie "opreste-te din a fura vise", dar consider ca titlul original din limba engleza exprima cel mai bine mesajul. Acesta este un manifest scris de Seth Godin (o persoana foarte influenta a secolului nostru, sugerez sa urmaresti activitatea individului) legat de sistemul de invatamant si scopul acestuia. Manifestul complet poate fi citit aici.

A fost tradus in multe limbi (chiar, stie cineva daca exista si varianta in romana?) si reprezinta un punct de plecare in cultura mondiala. Vremurile se schimba iar educatia trebuie sa se schimbe pentru a trai intr-o lume mai buna.

Pentru ce e scoala? Pentru multi e un loc unde te duci sa te pregatesti pentru serviciu. In campul muncii, de la sase ani, cu ghiozdanel, pachetel, eventual si bani de buzunar. Pentru altii, e un loc unde ar trebui sa-ti creezi o disciplina si sa inveti sa te comporti cat mai bine in societate, sa te ajute sa relationezi cu oamenii si sa-ti dezvolti aptitudinile (unice) pe care le ai. Citeam recent un articol despre liderii noii generatii, pusti majoritatea, ce au dezvoltat afaceri de milioane de dolari. Majoritatea au renuntat la scoala. Asta spune multe.

Mi-aduc aminte cu cata placere am citit Morometii si alte romane din literatura obligatorie. Asta dupa ce au trecut examenele pe care trebuia sa le sustin din ele. Nu stiu cum scoala a reusit sa transforme toate lucrurile minunate pe care le poti invata acolo in niste lucruri odioase; iar in loc sa-ti dezvolte aptitudinile si sa te aproprie de lucrurile frumoase. Asa era pe vremea mea, si sunt sigur ca acum se intampla lucruri si mai rele. Asta nu inseamna ca nu exista exceptii si ca unii dintre profesori si-au luat in serios rolul de dascal. Pentru ca de la profesori incepe totul. Asa ca, fa cumva si arata-le tuturor acest filmulet si imparte cu cat mai multe persoane manifestul. Un pas spre viitor este sa intelegem ca avem nevoie de o schimbare majora. 

Despre cum se fac treburile doar pe jumatate (II)

Am asteptat un pic pentru partea a II-a pentru ca am vrut sa rezolv si problema din primul articol. Si am reusit. Sunt bucuros ca i-am dat de cap intr-un final. Se pare ca si dozele se aud bine, trebuiau doar curatate un pic (mai mult) si tunate corespunzator. I-am pus si corzi, si am legat-o si la cubul meu care se pare ca e mult mai complex decat mi-l aduceam aminte. Are efecte -delay, reverbde- cat si distors si cu toate ca e mic (cantareste  pana in 3kg si merge si pe baterii) se aude destul de tare. Are doua intrari (daca mai e o chitara sau sa leg un player pe care sa tin un ritm, ma pot duce la orice statie de metrou sa cant :P ) dar baraie si el un pic, din cauza vremii. Nimic din ce un pic de spray de contacte nu poate rezolva. E Yamaha pana la urma, nu e vreun stift. Pana la urma chitara si cubul au cam 12 ani de cand sunt cumparate si vreo 5 de cand sunt in posesia mea. 

Tot la magazinul Muzica am gasit o persoana care sa ma ajute (contra-cost bineinteles, dar rezonabil, in banii aia am rezolvat si o mica problema cu cea clasica, cheita nu stragea coarda de jos -mi parca ii zice :). Muzica, cel din spatele fostului magazin Muzica, ce urmeaza pentru a III-a oara sa se mute de la 1 octombrie, unde, nici ei nu stiu. Au reusit cumva sa sparga gasca; daca acum 3-4 ani erau toti intr-un loc, te duceai si gaseai tot ce trebuie, vremurile si anumite persoane au facut sa se disperseze acea Mecca a instrumentelor muzicale. Pana sa ajung acolo am tot studiat alte chitare, m-am uitat lung la ele, vanzatorii se cam mirau de comportamentul meu, dar cand le spuneam problema nu puteau gasi un raspuns (ramasesem cu 6 arcuri, care ulterior am aflat ca erau de la doze) si sub pretextul "nu am voie sa fac asa ceva" nimeni nu a fost de acord sa aduc acolo chitara si sa ne uitam sa vedem ce putem rezolva. De asemenea, am mai fost la un magazin de specialitate, care ofera si service, dar numai joia, ca doar atunci vine individul care repara chitare de la Pitesti. Nu ar fi o problema daca nu as trai in capitala. Din atatea milioane de suflete chiar nu e unu care sa locuiasca in Bucuresti? Ma rog, treaba a trecut si eu sunt multumit. O sa incerc sa petrec cat mai mult timp cu ea de gat. Am mai observat si articolul asta, in cautarile mele pe internet. Cum supuneam, treburile pe jumatate. E bine ca e si jumatatea asta deocamdata.

Un update cam lung, dar necesar. Partea a II-a a frustrarii mele se refera la produsele pe care le gasesti in magazine. Si aici ma refer la toata gama de produse. In aceeasi zi am fost si eu ca tot omul sa-si cumpere un spray, deodorant, gel de dus si alte minuni de genul asta. Cand am intrat in market (era un hypermarket) mai toti paletii erau goi. De asemenea am vrut sa iau si un sistem de odorizare a camerei, ceva anti-tabac (inca fumez in camera) si de asemenea alte chestii adiacente care sa ofere un miros placut (ca si asa vedem tot felul de reclame cu toate animalele posibile care au dispozitive ce emana parfum de camera). Dar gasesti cu adevarat? Sau gasesti o combinatie buna? De ce au spray cu iasomnie si esenta pentru aparat cu miros de cirese? Si toate combinatiile posibile, numai cel care ar trebui sa fie nu. Nu poti amesteca lucrurile astea, am facut-o odata si nu e ceea ce trebuie. Unele arome pur si simplu nu se completeaza. Ai palteti intregi de produse dar degeaba. La fel si cu hainele. Au venit (in sfarsit) si la noi in Romania marile lanturi de distributie de boarfe (ca nu le poti numi altfel pana la urma) vezi-Doamne mai accesibile la pret si mai de bun gust. Si totusi gasesti ceva ce-ti place si trebuie? Ba nu au masura ta, ba nu au culoarea aia, ba mai stiu eu ce. Cu toate ca ele sunt ok ca aspect (acum chiar ca nu mai ai o scuza sa nu arati cat de cat bine imbracat -si tot degeaba) calitatea lor lasa de dorit. Deja dupa prima spalare se deterioreaza (si nu e nici de la detergent, nici de la inalbitor, nici de la calcarul care se depune in masina de spalat) si aspectul de multe ori te trimite la gandul ca il ai de ani de zile. Degeaba pana la urma. Berea e tot calda, si putin probabil sa aiba marca pe care o doresti.

Nu stiu acum care ar fi solutia, avand in vedere ca la noi in tara mai totul se duce de rapa (sau ma rog, ideile pentru care am luptat in ultimi 8 ani, deja traim ca-n 2000). E un cerc vicios, iar ca sa reusesti trebuie sa rupi o veriga din acest lant. Online-ul e o solutie care functioneaza pentru multe persoane, mai putin pentru mine si pentru majoritate. Oricat de mult ai incerca si ai promova, ai incerca sa-mi spui, si chiar daca intr-o mica masura ai dreptate, comertul, mai ales cu produse de imbracaminte, mancare si foarte multe electro-tehnice, ca sa se desfasoare cum trebuie si sa ai o vanzare buna, trebuie facut offline. Imi aduc aminte iarasi de o poveste interesanta, cand am vrut sa ma uit la o consola de dj iar vanzatorul mi-a spus ca nu pot atinge exponatul. Pe bune frate? Tu vinzi o consola de 2000 de euro si eu nu am voie sa pun mana pe ea? Adica sa o testez efectiv pentru ceea ce e facuta? Daca as vinde scule sti ce as face in locul tau? As  lua lumea din magazin si de pe strada si i-as spune: "Haide, pune mana! Incearca, vezi ce face butonul asta, da-i play etc". Cred ca ti-ar dubla vanzarile (romanii au darul de a cumpara lucruri scumpe de care nu au nevoie, si sunt multi batuti in cap care ar da banii pe ele, vezi numai ce oferte sunt pe okazii, la jumatate de pret dupa nici doua saptamani de cand si-au achizitionat aparatul). Trimisesem si un mail la producatori spunandu-le politica de vanzare a distribuitorilor din Romania...

Concluzionand aceste doua articole, pe langa frustrarea pe care trebuia sa o exprim cumva, reamintesc cheia succesului in afaceri. Si pot spune lucrul asta, nu ca as fi (deocamdata) un om de afaceri de succes, ci pentru ca sunt un consumator (si consum mult, din domenii variate) sofisticat, disciplinat, care doreste maximum de performanta. Iar tu (vanzatorule) nu-mi oferi decat produsul, care poate reprezenta 50% sau mai putin din experienta pe care ar trebui sa o ai folosind acel produs. Cea mai scumpa si mai buna chitara din lume nu are nici o valoare in mainile mele (deocamdata  :P). Eu o sa fiu mai atent in privinta asta. Am niste proiecte (online) pe care urmeaza sa le lansez, si le tot aman tocmai din aceasta cauza, ca stiu ca nu pot oferi serviciul la cea mai inalta calitate. Din acelasi motiv am luat o pauza si cu studioul. Reorganizez treaba si revin, ca la carte de data aceasta.

Blogal Initiative si Campionatul National de Blogging

Nu intamplator am asteptat atat pana sa scriu articolul asta. Erau in draft cateva notite dar intamplarea face sa fie si o campanie zilele astea, deci uite un prilej excelent. 

Blogal Initiative este, dupa cum spune si pe site, o initiativa 2.0 care vrea sa puna umarul la dezvoltarea blogosferei. In special pentru bloggeri noi sau mai mici, la inceput de drum, care nu au legaturi sau acces la agentii si campanii. Initiativa a pornit de la Chinezu, si tin sa-l felicit pentru toata treaba.

Am participat la mai multe campanii, nu am castigat niciodata premiul I, dau au fost mici atentii pe ici pe colo. Iar expunerea si legaturile de care am avut parte nu stiu daca le-as fi avut cu alta ocazie. Daca ai un blog, si esti convins ca va fi ceva constant, asta e instrumentul care trebuie sa te intereseze. Cred ca toate organizatiile, mici si mari, vor colabora cu aceasta "initiativa", iar in urmatorul an se va face un salt impresionant. Deja campaniile sunt din ce in ce mai multe, cu premii din ce in ce mai atractive. 

Campionatul National de Blogging este ultima isprava de la Blogal Initiative. Toate articolele bloggerilor inscris sunt contorizate si puse intr-un clasament. Probabil formula ideala pentru a crea acel mic avant de care avem cateodata nevoie pentru a scrie, a fi mai atenti si mai eficienti pe blog. O competitie de care e nevoie. Acum este in perioada de beta-testing, de unde si campania asta. De la 1 noiembrie va incepe "oficial" campionatul, cand toate punctele vor fi resetate (si de cand, sper, campionatul va avea si un logo si widget-uri si alte minuni).

O idee buna. Toate articolele vor fi contorizate cu cate 1 punct, iar cele care participa la campanii (si sunt validate, adica sunt citite, adica esti sigur ca le citeste cineva) cate 5 puncte, respectiv 2 pentru articolele uterioare din acceeasi campanie. Nu stiu daca va fi determinant, dar e sigur un element de care voi tine cont cand voi primi pe mail fiecare campanie. 

Inca odata, salut aceasta initiaitva. Tin sa le multumesc pentru oportunitatile de care am parte. 

Harap-Alb continua

Sau lectia de marketing, 100% romaneasca. Pentru ca asta este exemplul si lucrul de care aveam nevoie noi (romanii) in momentul de fata. Nu traim chiar cele mai fericite momente ale societatii. Am dat in ultimii ani inapoi pe undeva prin '98 si se pare ca nu ne oprim aici. Pun stop ca sa nu discutam despre politica. Ideea e ca aveam nevoie de un super-erou autohton. Si cum avem un folclor foarte bogat, iata ca niste indivizi de prin Cluj (tot din Ardeal vine schimbarea) a decis sa continue o poveste bine-cunoscuta sub forma unei benzi-desenate. I-a dat un aer american, cu tot cu imagine. Au pregatit teasere care sa ne introduca in lumea creata. Comunica excelent cu publicul (PR parca nu merge spus aici) prin pagina de facebook. Acolo gasim cam tot ce avem nevoie, cadrul pe care se va desfasura actiunea. Wallpaper-uri cu toate personajele. Cred ca a facut pentru Harap-Alb ceea ce Nolan a facut pentru Batman.

Si urmeaza sa apara primul numar al revistei, care se pare ca va costa 5 ron. Cred ca toate detaliile si data aparitie se gasesc pe harapalbcontinua.ro

Sunt sigur ca e un demers independent, privat, si probabil sustinut de alte persoane/organizatii (a se intelege firme) asemanatoare. M-as interesa de chestiunile de genul acesta daca as fi cineva pe la vreun trust dinasta de presa, care inchide publicatie dupa publicatie, incercand sa gaseasca intre timp solutii pentru a mai salva din "print". Apar si lucruri interesante, dar foarte multe mizerii impreuna cu "nu stiu ce ziar". 

Salut aceasta initiativa si o voi sustine prin toate mijloacele posibile. Sunt un fan al benzilor desenate. Am cateva reviste de prin strainatate luate (multe din Franta, traduceri dupa cele din SUA). Cateva numere sunt  (cred) si de colectie, de prin anii '70, primte cadou de la prieteni care au calatorit prin Statele Unite si stiau ca sunt pasionat. N-am avut talent la desen, dar la un moment dat scrisesem un fel de "scenarii" pentru cateva actiuni, ca nu le pot numi episoade sau numere, si am lucrat cred ca fix trei pagini cu un "desenator". Nu s-a ales nimic, desi cred ca mai am schitele intr-o mapa pe undeva prin casa. 

Am visat intodeauna la o cultura a comics-urilor cum e in America si in Europa. Avem cateva conventii, romanii fiind de mult prezenti pe "piata" benzilor desenate, cu desenatori recunoscuti international. Tin minte alt demers, care a esuat din pacate, cam prin '95 daca nu ma insel, constand in revista "Quadrat". Am doua numere (nu cred ca a mai aparut al III-lea) dar si acum sunt fascinat de calitatea continutului. Pe langa desenele si povestile excelente, care erau toate creatii originale, foarte multe informatii si lumea benzilor desenate, relatiile cu Hollywood-ul (acolo scria de filmele cu X-Men, Iron Man si Spider-Man, care au aparut 10 ani mai tarziu).

Astept cu nerabdare primul numar!

Wishlist (IV - bonus)

Ei uite cum nu ma tin eu de cuvant si mai adaug un bonus seriei celor trei articole din campania cu evoMAG de la Blogal Initiative Asorteaza produsul cu personalitatea ta. Vreau sa mai atac un subiect pe care l-am neglijat in ultimii ani, si anume calculatorul desktop si beneficiile pe care le ai lucrand pe el. Dupa cum am zis si aici, de mai bine de 10 ani desfasor activitatea pe laptop. La un moment dat foarte multa lume a renuntat la clasicul calculator in favoarea celui portabil. Este ideal pentru cei din provincie care vin la facultate si stau la camin, este obligatoriu pentru un DJ si pentru persoanele care trebuie sa prezinte proiecte, oameni de vanzari etc. 

Asta nu inseamna ca n-am avut un desktop tot acest timp. Dar l-am folosit strict pentru muzica, ca si workstation pentru studio. De un an nu am mai investit in el, dar nu vad nevoia unui upgrade pentru moment. Cu toate astea, nu de putine ori tanjec dupa lucrul la un calculator normal, pe un birou. E minunat cateodata sa te duci cu laptopul, sa stai sa-ti verifici toate cele de verificat acolo unde esti (parc, plecat in provincie, la o conferinta etc). Dar poate deveni frustrant momentul in care stai pe canapea (cum stau acum) zi de zi. Nu e chiar asa relaxant pe cat pare. 

Asa ca pe lista de dorinte se afla un calculator desktop. De asemenea cu procesor puternic si cat mai multa memorie ram.  As merge pe Intel, desi am lucrat multi ani pe AMD si din ce am mai citit lumea are destule cuvinte de lauda pentru ele. Aici pretul face diferenta primordiala. Ar mai fii iarasi acel moment la care inevitabil ajungi, cand ai deschise toate programele cu toate pluginurile posibile, cand ai toate browserele cu zeci de mii de instante cu alte zeci de mii de taburi care ruleaza flash pe undeva deschise, acolo Intel s-ar putea sa faca diferenta. 

Nu sunt un tip tehnic, tarziu  am invatat sa deschid calculatorul si sa scot un hard, sa schimb o placuta de ram, sa curat un cooler etc. Nevoie te invata. Dar fiind un domeniu destul de schimbator (cel al componentelor de calculatoare) nu sunt in pas cu timpul, nu stiu ce placa de baza sau video a mai iesit si e indicat sa aleg. Am cateva repere dupa care ma ghidez, citesc comentarii si recenzii, dar tot apelez la parerea unui cunoscator (am eu cativa, toti avem tovarasu' care se pricepe la calculatoare) inainte sa achizitionez ceva de genul asta. Teoretic ar trebui sa primesti aceste sfaturi de la magazinul de la care cumperi. Dar de multe ori si oamenii de acolo nu sunt asa de bine pregatiti, comertul s-a mutat destul de mult in online si ei sunt ghidati de alte standarde atunci cand incearca sa-ti recomande un produs (nu o sa-ti faca nimeni un sistem excelent cu 2000 de ron, desi se poate foarte usor). 

De asemenea un monitor cat mai bun este indicat. Pana la urma uitandu-te la el o sa-ti petreci cea mai mare parte din timp. Si m-as opri la monitoarele Samsung. Am lucrat pe ele si clar raportul calitate/pret este cel castigator. Modelul si diagonala tine de gustul si bugetul fiecaruia. De asemenea de luat in considerarea si all-in-one PC urile, un fel de laptopuri fara baterie :P. M-am jucat de cateva ori pe asa ceva si nu am simtit vreo diferenta. Nici n-am realizat ca nu are unitate. 

Capacitatea de stocare am lasat-o ultima, aici este o problema pentru multi. Probabil cea mai importanta componenta dintr-un calculator, care poate afecta toata munca. In primul rand recomand un hard extern. Am avut o experienta proasta cu unul acum vreo cinci ani, dar este necesar atunci cand activitatea pe care o desfasori necesita lucrul la calculator. Backup este cuvantul de ordine aici. Si ai nevoie de asa ceva. Nu am tinut niciodata un hard mai mult de 3 ani si nu am avut mari probleme cu ele. Dar trebuie sa fii constient ca ele se strica. Fluctuatiile de curent de la noi din tara (trebuia sa ai si o sursa buna) ataca in primul rand aceasta componenta. Nu sunt putini cei care si-au pierdut toate datele. Asa ca, inca o data, fa backup. Pe un hard extern cel mai indicat, pe care nu-l folosesti in permanenta. 

Nu cred ca e nevoie de mai mult de 1GB ca hard intern, mai ales daca folosesti si unul extern. Iar de ceva timp au aparut si hardurile SSD, mult mai rapide, cu o capacitate mai mica, dar pe care e indicat sa instalezi doar sistemul de operare si programele cu care lucrezi. 

Ca o concluzie, calculatorul nu face altceva decat sa usureze munca pe care o intreprinzi. Este o unealta excelenta de care am devenit dependenti (si mai nou cu internetul, fara de care calculatorul nu mai are niciun farmec). Exista viata si fara calculator si internet, dar omul trebuie sa gaseasca echilibrul aici. E clar ca lumea se indreapta catre tehnologie, si e absurd sa nu ai cunostinte minime in acest domeniu. Aceasta serie de articole prezinta modul ideal de work-flow care m-ar ajuta pe mine. Sunt foarte multe de spus aici si de multe ori te pierzi in informatiile existente. Trebuie sa fi constient ca maine apare ceva nou iar ceea ce ai cumparat azi e posibil sa fie maine la jumatate de pret. Iarasi, e vorba de echilibru. Si, din nou, de backup. 

Wishlist (III)

A fost nevoie de o serie de trei articole (pe primele doua le gasesti aici si aici) pentru a acoperi intregul segment de gadgeturi pe care le-as dori in viata mea. Vremurile au facut in asa fel incat m-au depasit. In urma cu nu foarte mult timp, eram in pas, in ton cu moda la acest capitol. Acum sunt undeva in urma, dar vreau sa cred ca pot sa recuperez rapid. 

Articolul trei pune accent pe partea video. Anume aparate cu care poti filma. Cum am in plan cateva proiecte interesante cu niste site-uri (2012 acum), am de gand sa fac si niste filmulete, si in principiu sa creez continut propriu. Si poze, si filmulete, ceva mai complexe. Candva am avut un aparat compact care a facut cateva mii de poze pe care le-am folosit si pe la afise, si pe la evenimente. Si-a facut treaba excelent pana in ziua in care a facut buf si de atunci nu mi-am mai luat altul. Si chestia asta cu fotografiile e ca in orice altceva. Cu cat e mai performant cu atat iti faciliteaza niste chestii, dar nu face pozele in locul tau. Cadrul, lumina si personajul (obiectul) raman elementele principale dintr-o fotografie, si pentru a iesi bine, trebuie sa-ti si placa. 

Discutand cu mai multe persoane de "specialitate", mi-a fost recomandat pentru ceea ce vreau sa fac o camera video mai degraba decat un aparat foto DSLR cum e moda acum. Are avantajele ei: e mai mica, baterie mai buna, are capacitate mai mare de stocare (exista camere care au hard incorporat de sute de giga). Ii poti atasa de asemenea obiective, poti face poze foarte bune si e mai practica atunci cand o tii in mana. Daca ar fi sa aleg, m-as duce tot spre firmele cunoscute ca producatori de camere. De la JVC m-as opri aici. Pret super-mic si functionalitate maxima. De asemenea nici Sony nu e de neglijat, mai ales ca la bani destul de putini au doua modele pe care le-am vazut in actiune si s-au descurcat super. Acum cativa ani am filmat un clip cu o camera din asta mica de mana (clip care-mi place si acum). Nu aveam cine stie ce experienta pe atunci dar am fost multumit de rezultat. 

Cred totusi ca m-as opri la un aparat DSLR pana la urma (sunt un fashion-victim :P). Si la o marca anume, Canon. Si aici sunt doi mai competitori, primul mai sus amintit si Nikon. Diferente dintre cele doua nu este atat de semnificativa, amandoua produc echipamente excelente, cam cu aceleasi functii. Cunoscatorii si fanii unei marci (in special cei care investesc mii de euro anual in accesorii si-si schimba camerele la cifra in plus de la modelul de aparat pe care-l au in prezent) o sa demoneteze cu usurinta celalalt brand. Aici, ca in orice altceva, e o chestiune de preferinte. Iar daca decizi sa arunci cateva zeci de milioane vechi pe un aparat ai face bine sa-l testezi personal (sunt magazine in tara unde poti face asta). Am lucrat cu ceva modele si pot spune ca am o mica experienta, cat sa stiu ce sa-mi aleg. Si produsul ar fi acesta. E si in promotie, ai un card de 8GB cadou (oricum e indicat sa ai mai multe, plus cel putin inca un acumulator (baterie) de rezerva, se descarca suficient de repede). Are si husa in care sa-l tii (sunt destul de pretentioase la acest capitol, trebuie tratate cu o grija mai mare decat o camera, se strica mai usor si sunt mai grele). Ii pot atasa diferite obiective in functie de necesitati (in timp mai inveti una alta, vrei mai mult). Are si loc de montura pentru blitz-uri si lumini continue. Si un mare plus este si ecranul pe care-l poti pune in mai multe pozitii (e foarte tare daca vrei sa faci o filmare de unul singur cu tine sau un interviu fara operator, il poti aseja pe trepied si poti viziona filmarea). Are si mufa de intrare de microfon, de asemenea indicat pentru interviuri (ca sa se auda cum trebuie; nu putine au fost interviurile cu o imagine excelenta si sunetul praf). Cu un astfel de aparat te poti duce si in cluburi pentru a lua interviuri. Si se incadreaza si in bugetul meu fixat undeva pe la 3000 de ron. Oricum, cred ca toata lumea e constienta ca asta e doar o investitie initiala, in timp o sa adaugi inca odata pretul aparatului pe alte chesetii cum ar fi blitz, obiectiv, trepied, monturi, baterii, carduri etc. 

N-as vrea sa-i neglijez in acest domeniu nici pe cei de la Fuji, care de-a lungul vremii au facut oferte foarte bune pentru anumite produse. Au o optica buna si un pret sub cei doi amintiti mai sus, ceea ce poate face diferenta pentru cineva atunci cand vrea calitate ok dar sa plateasca un pret mai mic. De asemenea, cred ca si Samsung va avea un cuvant greu de spus in urmatorii 10 ani. Piata foto/video e o piata de sine statatoare, care e putin probabil sa dispara. Ea se schimba, chiar radical (vezi Kodak care a dat faliment pentru ca nu s-a adaptat) dar ea exista, si e in crestere. Putini au fost cei care au vazut un potential in tara noastra, si totusi cei care activeaza aici sunt destul de multumiti de vanzarile pe care le-au avut.

Wishlist (II)

Articolul cu numarul doi din seria Wishlist acopera sectiunea tableta/reader. Poate nu intamplator s-a nimerit tocmai acum, cand si ministerul educatiei a anuntat ca ia in cosiderare optiunea de a inlocui manualele scolare cu tablete/readere. Se pare ca cineva (Ecaterina Andronescu?) imi citeste blogul. In articol am spus toate argumentele, si, oricum ai da-o, este cel mai bine. Chiar daca nici profesorii nu ar sti la inceput sa o foloseasca, pana la sfarsitul anului o sa fie experti in asa ceva. De multe ori subestimam oamenii. Dau ca exemplu milioanele de romani care au plecat la munca in Occident. Nu stapaneau limba romana, iar dupa un an-doi au ajuns sa vorbeasca destul de bine spaniola, italiana, franceza sau engleza. Au invatat sa foloseasca GPS-urile (eu imi prind urechile intr-unul), sa puna harti, sa seteze limba (multi le lasa in italiana sau spaniola). Au invatat sa foloseasca laptopuri, sa seteze plasme si sa faca poze cu aparate profesioniste. 

Inaintea unui laptop nou, chiar anul asta e in plan achizitionarea unei tablete sau cel putin a unui reader. Nu e nevoie sa spun diferenta dintre ceea ce face o tableta si ceea ce face un reader. Pentru un reader alegerea e simpla, si mai exact Kindle-ul de la Amazon; de curand m-am jucat pe unul asemantor cu acesta. Cred totusi ca era varianta touch. Oricum pretul rezonabil, baterie mai mult decat generoasa. Optiunea de wi-fi cat si de micro-sim ar fi indicata. 

Sunt un om care citeste. Si carti, si pe calculator. Nu cred ca multi au rabdarea mea de a cuprinde toate pdf-urile pe care le citesc. Cu siguranta aceasta este solutia cea mai indicata pentru mine. Si de ce ma opresc la Kindle si nu iau in considerare si alte marci? Pentru ca multa lume care le-a achizitionat le-a returnat si au luat unul de la Amazon. Pretul foarte mic pentru asa o minune pur si simplu nu merita nervii pe care ti-i faci cu alte produse. Mos Craciun, sper ca citesti blogul (oricum trimit si anul asta scrisoare, stai linistit). 

Paleta de tablete in schimb este una mai larga, optiunile mult mai variate. Motivul pentru care am renuntat la BlackBerry in favoarea unui Dual-Sim (tot cu tastatura qwerty :p) a fost tocmai acela de a lasa telefonul sa fie telefon, adica doar pentur vorbit, si sa umblu cu unul singur, nu cu doua, cum am facut mai bine de cinci ani (deja e caraghios). Iar functiile mobile de internet sa fie preluate ulterior de o tableta, de unde sa accesez si twitter, si facebook, si mail, sa mai scriu si pe blog etc. Inca nu am apucat sa o cumpar. Chestia e ca ceea ce fac cu readere-ul pot foarte usor sa fac si cu tableta. Inconvenientul e probabil bateria si distragerea de la activitatea de citit de catre celelalte functii (aspect foarte important). 

Foarte multe lucruri bune am auzit de aceasta tableta made in Romania. La un pret mai mult decat rezonabil, indeplineste principalele caracteristici pe care ar trebui sa le aiba o tableta. Singurul inconvenient, destul de serios pentru mine, e ca nu funcitoneaza pe micro-sim. Wireless este mai peste tot, dar, nu peste tot. Ca sa functioneze trebuie bagat in ea un stick de internet (precum cele oferite de operatorii de telefonie mobila). La un moment dat a fost si o oferta, tableta fiind la pretul de 1 ron. Am spus pas, mi-e peste mana faza cu stick-ul. Incerc sa nu mai iau lucrurile doar pentru ca sunt la oferta sau ca sunt mai ieftine. Vreau sa iau ceea ce-mi place si ce am nevoie, iar daca asta impune un pret mai mare, sunt dispus sa-l platesc (sau sa astept pana la momentul cand o sa am banii). 

Asa ca, batalia finala se va da intre ceva cu Android, cel mai probabil de la Samsung, si iPad, tableta care a spart gheata pe acest segment. Celelalte companii aveau tehnologia de a produce acest device, dar pana nu a facut-o Apple, nu s-a intamplat nimic. Piata ar fi putut sa existe, dar a fost nevoie de viziunea unui om pentru a o concretiza. iPad-ul ofera eleganta si rapiditatea, caracteristicile pentru care este cunoscuta firma. De asemenea nu am vreo aplicatie care sa necesite folosirea altui sistem de operare, deci poate pretul un pic cam mare sa fie motivul pentru care as alege ceva de la Samsung. Foarte multe modele din partea ambelor tabere, dar sunt constient ca daca vreau ceva bun sub 2000 de ron (20 de milioane), mai greu. Avantajul iPad-ului este stabilitatea, mai ales ca au iesit o sumedenie de aplicatii, si pentru muzica, pe care le poti folosi live. Mai mult ca sigur ca exista si versiune Android, dar, cum am spus, banii sunt cam aceiasi. Si daca e sa aleg intre Apple si Samsung, (inca) aleg Apple.

Tableta nu are cum sa inlocuiasca functiile unui laptop. Laptopul este laptop, desktopul desktop, mobilul mobil (si ar trebui sa ramana doar pentru convorbiri) iar tableta tableta (are si functiile smartphone-ului). Cu toate astea, preia multe dintre sarcinile unui calculator mobil. La scoala mi-e mult mai usor sa scriu pe laptop decat de mana. Plus ca poti sa contribui cu multe alte informatii, avand acces la net. Eu as fi dispus sa nu mai vin cu laptopul, sa vin cu tableta si sa adaug o minune de tastatura.

Wishlist (I)

Se spune ca vizualizand un obiect pe care ti-l doresti, legile Universului lucreaza in asa fel incat sa te aduca mai aproape de a intra in posesia lui. Stim cu totii povestea, The secret se cheama documentarul unde gasim toate informatiile. Am incercat si eu de cateva ori, tin minte ca unul dintre lucruri era un telefon BlackBerry la care visam si l-am pus pe desktop. S-a ales praful de telefonul respectiv, dar tind sa cred ca nu mi l-am dorit destul. 

Nu ma mai (sau mai ma?) obosesc cu pozele, dar in minte vizualizez aproape mereu lucrurile pe care mi le doresc. Fiind un vesnic nemultumit, de indata ce intru in posesia unui obiect, incep sa ma gandesc la urmatorul. E greu sa scapi de asta, dar se poate invata un control al dorintelor. Si e placut de multe ori sa te si bucuri de unele lucruri (am revenit la placerea de a zdrangani la chitara; a stat ani de zile langa mine degeaba) pe care le ai. Daca te fortezi un pic si functioneaza.

Asta nu inseamna ca daca intri pe site-urile -magazin de pe calculatorul meu, nu o sa ai surpriza sa vezi cosul de cumparaturi plin (se stocheaza in cache), nu de putine ori cu sume fabuloase. Imi place sa vreau, si imi fac liste cu lucrurile pe care mi le doresc. Nu cele mai scumpe, dar de obicei cele mai performante. Din 1000 de chestii probabil apuc sa iau doua sau trei. Cu toate astea, perseverez.

Ca o provocare (si total intamplatoarea campanie desfasurata de evoMag cu BlogalInitiative :P ) m-am decis sa vorbesc un pic despre trei dintre obiectele din lista mea de dorinte, intr-o serie de articole ce se vor incheia undeva in jurul datei de 25 septembrie (total intamplator faptul ca si campania se incheie tot atunci).

1. Laptopul. Folosesc laptop pe post de computer cam din 1998. M-am obisnuit cu felul asta de a lucra, cu trackpadul, cu bateriile care tin putin, pe care le scot cand sta mai mult in priza. Am avut mai toate firmele care produc laptopuri. Am schimbat si vreo doua Mac-uri. Design si functionalitate excelenta, plus bateria foarte buna fac un produs dorit de toata lumea. Cu toate astea, nu mi-a fost greu sa renunt, prima oara la MacBook Air, din prima generatie, care avea un defect din fabrica. Ei au ales sa schimbe calculatoarele clientilor. Eu l-am dat pentru niste bani si un MacBook care si-a facut treaba mai bine de doi ani. Am renuntat si la el in momentul in care am avut nevoie de Windows. Anumite aspecte din lucrurile pe care le intreprind pe calculator nu pot functiona pe iOs. Asa ca m-am oprit de un an la un Lenovo, cu procesor Intel. Valoarea lui la mana a II-a depaseste cu putin 100 de euro dar isi face in continuare treaba foarte bine. Fac si bani cu el, l-am luat si in concerte, si nu mi-a cedat decat la Calarasi, la ultimele doua piese dintr-un concert, dar temeperatura din camera atinsese 60 de grade (real story). Si totusi simt nevoia sa-l schimb.
Dupa cum am promis aici, o sa-l donez pe asta vechi in momentul in crare intru in posesia unuia nou.

Dar care sa fie? As merge pe un brand pe care am mai lucrat. Apple e un pic cam (foarte) scump, plus ca nu pot folosi anumite aplicatii, dupa cum am mai zis. Ce vreau de la urmatorul laptop? Neaparat procesor i7 (am de gand sa-l tin 4-5 ani), placa video ok, cat mai multi rami (8GB de preferinta), unitate cu Blue-Ray (ca doar asta e viitorul) si hard generos (1TB) plus un SSD pe care sa ruleze sistemul de operare si celalate programe. O baterie generoasa ar fi cireasa de pe tort, dar aici nu-mi fac mari sperante. Chiar daca la inceput tin mult, durata lor de viata la capacitate maxima nu ma astept sa depaseasca 1 an.

Si pretul ar fi un aspect important. Avand cerinte mari, stiu ca nu sunt chiar ieftine. Totusi plafonul mi l-am impus pe undeva pe la 5000 de ron (50 de milioane de lei vechi), 1000 si un pic de euro. E o investitie pe termen lung si stim cu totii cat de important e momentul acela cand ai zece mii de chestii de facut deodata si tocmai atunci se blocheaza calculatorul. Asta nu inseamna ca se rezolva problemele, dar cu siguranta e o diferenta majora.

La o prima cautare pe site, cu filtrele de rigoare m-am oprit la asta de la HP. Nu are toate caracteristicile pe care le-am enuntat mai sus, dar se pot adauga, iar pretul este rezonabil, fiind si la oferta. Are si Windows 7 inclus in pret, si e important sa avem soft cu licenta. In ultimul an am cheltuit niste sume usor considerabile pentru licente.

La Lenovo m-a coafat asta, cu toate ca nu e pe stoc. Probabil ca se poate face o comanda, in momentul in care ma decid sa achizitionez ceva nu ma grabesc in asa hal incat nu as putea sa astept (nu mai mult de) doua saptamani.

Oferta este foarte variata, ai de unde alege ce te intereseaza. Bani sa fie. In principiu, caut o extensie tehnologica a mea, care sa contina caracteristicile care (cred eu) ca ma definesc: sa fie performant si sa reziste in conditiile in care altii cedeaza.

SETI si extraterestrii

Viata pe alte planete este un subiect usor tabu despre care ne-am interesat cu totii la un moment dat, intr-o masura mai mare sau mai mica. Personal cred ca exista viata si pe alte planete, atat sub forma de bacterii cat si sub forma de indivizi si civilizatii, unele superioare, altele inferioare noua. Nu stiu in ce masura o civilizatie extraterestra a fost pe Terra sau e aici, a luat legatura cu organizatii guvernamentale etc. Un adevar este mascat, dar cred ca nu atat de mult pe cat ne lasa ei (ei fiind?) sa credem. Acum, ca a ajuns un robot pe Marte care va aduce mostre de pe planeta rosie ce vor fi studiate, si a caror cercetare va conclude (cel mai probabil) ca a fost sau chiar exista apa, si anumiti microbi, care vor fi efectiv extra-terestrii. Mai in gluma, mai in serios, radeam cu un prieten zilele trecute despre faptul ca daca ar veni extraterestii, un lucru destul de fabulos dupa parerea mea, vietile noastre nu s-ar schimba. Probabil ca nu o sa vina cu bani sa ne plateasca ratele si toate datoriile pe care le avem. 

Au fost nenumarate filme de specialitate care au tratat acest subiect. Eu sunt un "Beliver" (nu folosesc termenul de credincios, in romana mi se pare ca reprezinta cu totul alt inteles decat in engleza). Sunt curios si sper sa prind in viata o intalnire cu o civilizatie (avansata) extraterestra. Sper ca nu va exista un conflict, desi tind sa fiu de acord cu cei ce sustin ca impactul ar fi asemanator cu cel pe care l-au avut Conqistadorii cand au debarcat in America de Sud. Revin asupra teoriei care spune ca Incasii ar fi vazut flota spaniola cum se apropie, dar, nestiind cum arata vapoarele (ca obiect, ca mijloc de transport, ca instrument, ca idee, ca inventie), nu au reusit sa perceapa decat cand au vazut ca din ele ies oameni. Cu alte cuvinte, se uitau la ele si le percepeau ca pe o stanca sau ca ceva natural. Facand analogia putem emite si noi teorii.

SETI sau "search for extra-terestrial inteligence" este un serviciu pe care-l folosesc constant din 2003. De aproape 10 ani sunt in cautare :P In poza de la articol cineva m-a surprins in timpul unui concert. In loc de screensaver programul are o interfata. Scurt despre SETI, dupa ce guvernul american (administratia Bush) a retras fonduri pentru dezvoltare (razboaiele din Irak si Afganistan costa ceva banuti), baietii de la anumite programe spatiale care primeau date din spatiu nu mai aveau puterea de procesare de care aveau nevoie. Asa ca au creat acest mic programel pe care fiecare individ il poate downloada si isi poate pune o parte din resursele calculatorului la dispozitie pentru analizarea datelor care vin din spatiu. Cei mai putini optimisti spun ca datele pe care le proceseaza sunt dintr-o parte infima a sistemului nostru solar, iar sansele de a gasi efectiv orice urma de semnal radio sau mai stiu eu ce ar putea veni din partea alte civilizatii, se aproprie foarte multe de zero. Lucru destul de adevarat. Dar in baza lui nu poti sa nu-ti aduci aportul daca poti. 

Eros Roma Live (DVD)

Un artist care sper ca nu mai are nevoie de nici o prezentare. Il ascult (ascultam) de cand a venit pe piata la noi, prin anii 90, si a avut constant hituri ce au intrat in topurile internationale, cat si la noi. Este unul dintre cei mai difuzati artisti la radio (cel putin la radiourile din Romania, nu exista zi in care sa nu cante de 10 ori vreo piesa de-a lui), un artist al carui nume nu reusesc sa-l nimiresc niciodata din prima (mereu uit ba un z ba un t): Eros Ramazzotti (na ca am reusit). Artist pop-rock italian (conform Wikipedia cel mai de succes din toate timpurile), ce a imbatranit frumos, ce si-a cladit o cariera internationala separat de ceilalti cantareti italieni. Un timbru (nazal) inconfundabil si neimitat.

Ca orice mare artist, a avut si momente dificile inainte sa ajunga unde e acum. Gasesc o sursa de inspiratie si fac o comparatie cu fiecare ocazie pe care o am. A ajuns si in Romania candva prin 2009 (parca) la fix o zi dupa ziua mea. Nu mai stiu de ce nu m-am dus, dar a urcat mult in lista prioritatilor cu artistii pe care vreau sa-i vad in concerte. Si cum am fost cuminte si azi e ziua mea (Sf. Alexandru), am primit cadou un DVD dublu de colectie cu, probabil punctul culminant al carierei sale, concertul de la Roma din 2004 ce a facut parte dintr-un turneu international ce s-a intins pe toate continentele in timp de aproape doi ani. DVD-ul doi e cu imagini din acest turneu. 

Amuzant cum am ajuns sa vreau acest DVD. Am fost intr-un loc unde youtube-ul este restrictionat si pentru a asculta muzica am apelat la primul serviciu care-mi vine in minte care stiu ca nu e restricitionat si are destule  video-uri: DailyMotion. Totusi search-ul lor lasa mult de dorit, de multe ori daca nu scrii exact cu este trecuta melodia sau clipul pe care-l cauti nu ti-l afisaza. Asa am dat de videoclipul de mai sus, cu o piesa din acel concert. Si nu a mai fost nevoie de altceva pentru a-l pune pe Eros in Hall of Fame-ul personal. O interpretare extraordinara a unei piese extraordinare. Una din melodiile perfecte, pentru interpretarea live. Imi place cum tine melodia in priza pe tot parcursul ei, cum schimba chitarele, cum face pauzele, cum le grabeste, cum lumea se angreneaza in cantec devenind un instrument in sine, cum intra toata formatia la sfarsit incheind apoteotic impreuna cu cei 40000 de oameni. Iar restul pieselor se ridica la acelasi standard. Un spectacol cum nu se poate mai bun, si care mi-a amintit de toate melodiile sale, pe care le stiu/stim. Faptul ca inca e difuzat la greu nu poate decat sa ma bucure.

Nu vrei sa fii un erou?

Mi-ar placea sa fiu si eu. Repet laitmotivul dupa care ma coordonez in ultimele 8-9 luni, si anume ca educatia e singura sansa de reusita (in viata, ca natiune, ca popor, ca individ, ca specie). Am scris doua articole (AICI si AICI) unde identific unele probleme elementare (de fapt sunt prea evidente) cu care se confrunta educatia in Romania anului 2012. Am oferit si solutii in care chiar cred, realizabile rapid si ieftin. Recomand lecturarea lor.

Prin Blogal Initiative am aflat de campania PROFI„Fii EROUL scolii tale!” –powered by Vodafone. Se pare ca doua companii puternice investesc in acest domeniu, lucru pe care il salut. Personal am avut noroc, am folosit calculatorul atat in liceu cat si in scoala generala (daca nu ma insel am fost printre primele scoli generale care au facut un laborator de calculatoare, PC-uri, nu doar in scop "informatic"). Din pacate sunt mult prea multe institutii care au nevoie de dotari informatice. De fapt sunt scoli care au nevoie de dotarile de baza ale unei cladiri, cum ar fi grupuri sanitare, apa curenta si caldura, lumina, rechizite etc. Nu stiu care are nevoie mai mare, probabil exista date undeva despre situatiile scolilor din Romania. Sper ca asta este doar un inceput al initiativelor private de a intra puternic pe "piata" asta. 

Cumparatorii din magazinele Profi trebuie sa completeze pe o hartie cu scoala pe care vor sa o ajute. Lista cu scolile participante si toate detaliile se gasesc pe http://www.profitepremiaza.ro/ 

Asa ca daca inveti, daca predai, daca stii de un profesor care se zbate, daca ai pe cineva apropiat sau cunosti pe cineva care invata intr-o scoala ce ar avea neaparata nevoie de un ajutor din acest punct de vedere, te rog, scrie pe blog. Sau da-l mai departe. Cu un calculator poti face minuni.

Articolul l-am scris aseara, dar ma blocasem la poza pe care ar trebui sa o aleg. Azi am facut niste cautari si am gasit chiar pe site-ul scolii mele generale o poza cu laboratorul de fizica/informatica. Si ma bucur ca este modernizat. Sper ca in urmatorii ani in fiecare scoala sa existe cel putin o clasa asa.

Despre cum se fac treburile doar pe jumatate (I)

Incerc mult sa ma abtin, nu vreau sa scriu articole despre frustrare pe blog. Incerc sa pastrez o nota pozitiva, iar problemele pe care le abordez au de cele mai multe ori si o rezolvare. Dar cum frustrarea si nervii fac parte din viata noastra (a mea cel putin) cotidiana, mai scap din cand in cand si un post in sensul acesta. 

In general cand intru in posesia unei sume de bani usor mai mari (300+ ron) incerc sa-i cheltuiesc cat mai repede (nu sa-i sparg, sa cumpar lucrurile de care am nevoie cat mai am ceva, pana nu ajung sa-i arunc pe cele mai nesemnificative chestii). Foarte multi bani se duc pe mancare (am lasat-o mai moale cu fast-food-urile) si pe tot felul de "distractii" foarte scumpe. O zi la mall costa cam cat a 10-a parte dintr-un salariu mediu. Ceea ce nu e ok.

Zilele trecute aveam in gand sa-mi cumpar doua lucruri. Unul era un set de corzi pentru chitara clasica (ma mai joc din cand in cand), asa ca m-am dus la un magazin de "specialitate" de pe langa magazinul Muzica. Eu mai am o chitara electrica (exactu cum e cea din poza) cat de cat ok, pe care am desfacut-o si dezasamblat-o complet la un moment dat, iar acum mi-e greu sa o pun la loc. Motivul de la care a plecat deconstructia au fost dozele (dar si ca aveam la indemana o autoinfiletanta Bosch care te impinge sa desfaci tot ce are suruburi in jurul tau), care erau cam vechi si care paraiau, cu alte cuvinte erau duse. M-am dus la magazinul de specialitate, mi-am luat corzile pentru chiatara clasica si am intrebat si de problema cu cea electrica. Le-am spus ca as vrea sa vin cu piesele (de lego) si sa incercam sa o asanblam acolo, de asemenea sa-i schimbam si dozele. Contra-cost, binenteles. Mi-au spus ca la magazinul lor nu au decat nu stiu ce doze italienesti (care costau undeva pe la 400 de ron, adica aproape doua sute de euro pentru doua doze, un pic mai mult decat costa chitara mea noua), ca sunt singurele pe care le au (magazinul are per total peste 100 de mp) si ca pentru service-ul chitarei se poate vorbi cu cineva de la magazinul alaturat. Dar cu juma' de gura. Aici iar nu e ceva ok (nu e ok deloc). Cand un om iti intra in pravalie cu o problema si e dispus sa plateasca pentru rezolvarea sa, nu il trimiti in alta parte. Nu ca m-a trimis in alta parte a fost problema, ci felul cum a facut-o, suficient de ambiguu sa-mi dau seama ca nu-i intereseaza problema mea. Si de asemenea in ditamai magazinul sa nu ai (sau sa-mi prezinti, crezand ca voi cumpara din moment ce e singura oferta) decat dozele cam scumpe (eu nu sunt chitarist), e iarasi e o problema. Mare. Si totusi cum functioneaza magazinul? De unde se plateste chiria? Normal mi s-ar parea intr-un magazin de genul acesta sa ai parte macar de toate informatiile necesare, sa ti se ofere atentia necesara si sa devii un "fidel" al lor. Probabil ca sunt magazine de genul acesta, dar nu am avut eu drum pe acolo. Insa, daca ar fi sa-mi deschid un magazin de chitare, as incerca sa abordez toate problemele cu care s-ar confrunta omul. As fi spus (in situatia in care eram eu): "Poti sa vii cu chitara? Daca nu avem noi o solutie vom merge la cineva care sa ne ajute sa rezolvam problema. Moemntan nu avem decat aceste doze dar uite o carte de vizita, sau poti lasa tu o adresa de email sau un numar de telefon si te vom anunta cand vom aduce pe stoc". Mi-as construi un site cu un blog, in care sa prezint in articole cum se intretine o chitara, ce fel de corzi sa folosesc, ce fel de doze am nevoie, cum trebuie sa repet (sunt site-uri de specialitate dar daca esti novice nu intelegi mare lucru). Fiind un domeniu de nisa, trebuie sa te specializezi si sa-ti creezi "fanii", oamenii care sunt loiali si vor cumpara de la tine. Pentru ca, un pusti de 16 ani se duce in magazin si cumpara o chitara. De acolo e indrumat catre un profesor care sa-l invete (daca nu cumva as tine cursuri chiar in incinta magazinului). Pustiul isi va lua corzi numai de acolo. Isi va lua procesor de efecte numai de acolo. Poate pustiul o sa fie faimos, o sa aiba o cariera de succes si va recomanda magazinul. Sau pustiul o sa devina la un moment dat un director de companie, cu un salariu mare, iar in semn de nostalgie isi va cumpara (pentru ca isi va permite) o chitara cu un cub foarte scump. Si cum tu lucrezi in magazinul asta (sau il detii) e putin probabil sa nu te intereseze aceste aspecte, fiind putin probabil ca pe viitor sa-ti schimbi domeniul de activitate.

M-am lungit cu articolul asa ca cealalta situatie o voi explica intr-unul urmator. Sper ca totusi cineva va lua aminte despre asta si nu vor fi doar niste frustrari scrise de un individ pe un blog. E greu sa muncesti in domeniul privat dar aceste mici "artificii" de marketing pot face diferenta. Esti aici (in domeniu) pe termen lung si pe cont propriu. Cel putin asa vad lucrurile.

Calculatorul in educatie

Post-ul a pornit de la un articol (la care nu mai stiu de unde am ajuns). M-am decis sa scriu pe blog decat sa-l impartasesc pe facebook sau pe celalalte retele sociale. Cu toate ca nu vreau sa mai am asa mult de a face cu el, calculatorul (sau computerul, cu toate ca nu am mai auzit pe cineva care sa foloseasca termenul asta de foarte mult timp) este un element aproape indispensabil din viata mea cotidiana. Mai nou, fara internet nici nu prea ai ce face pe el (decat in cazul in care te joci -eu nu m-am mai jucat de la Max Payne 1- sau editezi foto/video sau muzica). 

Vedem peste tot cum in toate universitatile din afara fiecare student din amfiteatru e cu laptopul deschis. Ba chiar unele universitati includ un laptop in pretul de scolarizare. In continuare functiile unui laptop cu greu vor fi inlocuite de o tableta sau un smart-phone, si lucrurile vor sta asa pentru (cel putin) urmatorii cinci ani. Si cu toate astea, in Romania e o lipsa destul de mare a acestor instrumente in sistemul educational. Si pentru viitor, cu greu vad o reusita fara ele. Totul tine de determinare, de vointa si de placerea (lucruri care le lipsesc profesorilor din Romania). Daca politicul (respectiv ministerul si legile) nu te ajuta, poti incerca sa gasesti solutii de unul singur. In 2012 exista solutii care au costuri foarte mici, aproape zero - vezi articolul pentru mai multe detalii. In liceu am facut parte dintr-o clasa "experiment" care folosea calculatorul la fiecare materie. Schimbare totala de forma. 

E usor sa te pierzi in imensitatea informatiilor pe care le ofera. Dar un pedagog bun gaseste drumul ideal pe care un elev trebuie sa-l parcurga in utilizarea instrumentului. Sa nu ne raportam la capitala, sunt atatea sate si orase unde exista o singura scoala, unde intr-o singura clasa se fac toate clasele primare, unde nu exista manuale  si alte surse de informatie. Acolo exista genii, sa fie clar. Doar ca unele genii nu au forta, puterea si norocul de a-si depasi conditia. Asa ca vor ramane mediocrii, nesemnificativi. Cred si sper ca in Romania sa existe un serviciu (neaparat privat, ce e de stat ma lasa rece) care sa ofere suport logistic pentru pedagogii care vor sa schimbe ceva. Costurile sunt mici, posibilitatile infinite. Sunt convins ca si oamenii ar contribui pentru ceva de genul asta. Eu mi-as dona calculatorul in momentul in care-mi voi cumpara altul. Stie cineva ceva despre vreo fundatie sau o activitate in sensul acesta?

Melodia de dimineata

Exista un canon catolic care spune ceva de genul "Pamantul Soarele se vor topi / Dar numai Muzica, dar numai Muzica, va dainui!". Muzica e ceea ce ne uneste (dar ne si desparte in anumite cazuri, nu-mi dau seama de ce), e cea care ne poate ridica atunci cand suntem doborati :D Pe langa cliseele din filme, exista un adevar puternic in anumite melodii care pot aduna energia dintr-un om. Cateodata dau muzica tare cu melodiile mele preferate (o sa vina un articol la un moment dat). E ca o terapie, de multe ori uit de bucuria de a asculta muzica. Ma bucur ca pot asculta pe monitoarele de studio dar am de gand sa-mi cumpar si un sitem audio "de casa" ca lumea. Pe monitoare, sunetul e prea real. Am nevoie si de compresiile si volumele date de boxele de auditie.

Puterea unei melodii iti poate face ziua. Am cateva track-uri pe care-mi place sa le ascult dimineata. Poate candva imi voi permite un sistem automatizat (cum era in filmul Vanilla Sky), iar ca alarma  sa sune tare in boxe playlist-ul de dimineata, sa se deschida automat geamurile, sa porneasca dusul, sa curga cafeluta in cana, toate cele. Pana atunci, primul exemplu ar fi: 

O melodie rap, frumoasa, explicit pentru dimineata. Foarte melodioasa. Are o forta anume pe care o da refrenul.
Al II-lea exemplu ar fi melodia unei formatii ce nu cred ca a fost destul de apreciata aici in Romania. La fel de explicita pentru dimineata, e si o piesa de dragoste pe care o poti dedica oricand persoanei de langa tine. Pacat ca nu e structurata altfel, eu as fi avut alta viziune. Cum articolul a pornit de la o campanie pe care Magic FM o deruleaza impreuna cu Blogal Initiative, unde bloggerii sunt invitati sa faca playlistul de dimineata alegand din catalogul lor de piese (usor limitat, sunt piese ok dar nu pe toate le-as alege) includ o melodie care reuseste sa ma trimita intr-un loc placut de fiecare data cand o aud. Cu toate ca mesajul nu e chiar pozitiv, transmite un sentiment pe care-l intalnesc destul de des. Nu se intampla des ca o melodie de genul asta sa aiba succesul pe care l-a avut. Poezie si muzica, in adevaratul sens al cuvantului. Billy Joel e un maestru si cred ca mai are cel putin o surpriza pana se va incheia cu adevarat cariera sa.

Lista probabil nu s-ar termina decat daca a-s trai 1000 de ani. Sunt multi artisti si multe piese pe care vreau sa le ascult dimineata. Sunt unele care-mi dau forta fizica, forta psihica, forta spirituala.