Incerc mult sa ma abtin, nu vreau sa scriu articole despre frustrare pe blog. Incerc sa pastrez o nota pozitiva, iar problemele pe care le abordez au de cele mai multe ori si o rezolvare. Dar cum frustrarea si nervii fac parte din viata noastra (a mea cel putin) cotidiana, mai scap din cand in cand si un post in sensul acesta.
In general cand intru in posesia unei sume de bani usor mai mari (300+ ron) incerc sa-i cheltuiesc cat mai repede (nu sa-i sparg, sa cumpar lucrurile de care am nevoie cat mai am ceva, pana nu ajung sa-i arunc pe cele mai nesemnificative chestii). Foarte multi bani se duc pe mancare (am lasat-o mai moale cu fast-food-urile) si pe tot felul de "distractii" foarte scumpe. O zi la mall costa cam cat a 10-a parte dintr-un salariu mediu. Ceea ce nu e ok.
Zilele trecute aveam in gand sa-mi cumpar doua lucruri. Unul era un set de corzi pentru chitara clasica (ma mai joc din cand in cand), asa ca m-am dus la un magazin de "specialitate" de pe langa magazinul Muzica. Eu mai am o chitara electrica (exactu cum e cea din poza) cat de cat ok, pe care am desfacut-o si dezasamblat-o complet la un moment dat, iar acum mi-e greu sa o pun la loc. Motivul de la care a plecat deconstructia au fost dozele (dar si ca aveam la indemana o autoinfiletanta Bosch care te impinge sa desfaci tot ce are suruburi in jurul tau), care erau cam vechi si care paraiau, cu alte cuvinte erau duse. M-am dus la magazinul de specialitate, mi-am luat corzile pentru chiatara clasica si am intrebat si de problema cu cea electrica. Le-am spus ca as vrea sa vin cu piesele (de lego) si sa incercam sa o asanblam acolo, de asemenea sa-i schimbam si dozele. Contra-cost, binenteles. Mi-au spus ca la magazinul lor nu au decat nu stiu ce doze italienesti (care costau undeva pe la 400 de ron, adica aproape doua sute de euro pentru doua doze, un pic mai mult decat costa chitara mea noua), ca sunt singurele pe care le au (magazinul are per total peste 100 de mp) si ca pentru service-ul chitarei se poate vorbi cu cineva de la magazinul alaturat. Dar cu juma' de gura. Aici iar nu e ceva ok (nu e ok deloc). Cand un om iti intra in pravalie cu o problema si e dispus sa plateasca pentru rezolvarea sa, nu il trimiti in alta parte. Nu ca m-a trimis in alta parte a fost problema, ci felul cum a facut-o, suficient de ambiguu sa-mi dau seama ca nu-i intereseaza problema mea. Si de asemenea in ditamai magazinul sa nu ai (sau sa-mi prezinti, crezand ca voi cumpara din moment ce e singura oferta) decat dozele cam scumpe (eu nu sunt chitarist), e iarasi e o problema. Mare. Si totusi cum functioneaza magazinul? De unde se plateste chiria? Normal mi s-ar parea intr-un magazin de genul acesta sa ai parte macar de toate informatiile necesare, sa ti se ofere atentia necesara si sa devii un "fidel" al lor. Probabil ca sunt magazine de genul acesta, dar nu am avut eu drum pe acolo. Insa, daca ar fi sa-mi deschid un magazin de chitare, as incerca sa abordez toate problemele cu care s-ar confrunta omul. As fi spus (in situatia in care eram eu): "Poti sa vii cu chitara? Daca nu avem noi o solutie vom merge la cineva care sa ne ajute sa rezolvam problema. Moemntan nu avem decat aceste doze dar uite o carte de vizita, sau poti lasa tu o adresa de email sau un numar de telefon si te vom anunta cand vom aduce pe stoc". Mi-as construi un site cu un blog, in care sa prezint in articole cum se intretine o chitara, ce fel de corzi sa folosesc, ce fel de doze am nevoie, cum trebuie sa repet (sunt site-uri de specialitate dar daca esti novice nu intelegi mare lucru). Fiind un domeniu de nisa, trebuie sa te specializezi si sa-ti creezi "fanii", oamenii care sunt loiali si vor cumpara de la tine. Pentru ca, un pusti de 16 ani se duce in magazin si cumpara o chitara. De acolo e indrumat catre un profesor care sa-l invete (daca nu cumva as tine cursuri chiar in incinta magazinului). Pustiul isi va lua corzi numai de acolo. Isi va lua procesor de efecte numai de acolo. Poate pustiul o sa fie faimos, o sa aiba o cariera de succes si va recomanda magazinul. Sau pustiul o sa devina la un moment dat un director de companie, cu un salariu mare, iar in semn de nostalgie isi va cumpara (pentru ca isi va permite) o chitara cu un cub foarte scump. Si cum tu lucrezi in magazinul asta (sau il detii) e putin probabil sa nu te intereseze aceste aspecte, fiind putin probabil ca pe viitor sa-ti schimbi domeniul de activitate.
M-am lungit cu articolul asa ca cealalta situatie o voi explica intr-unul urmator. Sper ca totusi cineva va lua aminte despre asta si nu vor fi doar niste frustrari scrise de un individ pe un blog. E greu sa muncesti in domeniul privat dar aceste mici "artificii" de marketing pot face diferenta. Esti aici (in domeniu) pe termen lung si pe cont propriu. Cel putin asa vad lucrurile.
