Despre cum se fac treburile doar pe jumatate (II)

Am asteptat un pic pentru partea a II-a pentru ca am vrut sa rezolv si problema din primul articol. Si am reusit. Sunt bucuros ca i-am dat de cap intr-un final. Se pare ca si dozele se aud bine, trebuiau doar curatate un pic (mai mult) si tunate corespunzator. I-am pus si corzi, si am legat-o si la cubul meu care se pare ca e mult mai complex decat mi-l aduceam aminte. Are efecte -delay, reverbde- cat si distors si cu toate ca e mic (cantareste  pana in 3kg si merge si pe baterii) se aude destul de tare. Are doua intrari (daca mai e o chitara sau sa leg un player pe care sa tin un ritm, ma pot duce la orice statie de metrou sa cant :P ) dar baraie si el un pic, din cauza vremii. Nimic din ce un pic de spray de contacte nu poate rezolva. E Yamaha pana la urma, nu e vreun stift. Pana la urma chitara si cubul au cam 12 ani de cand sunt cumparate si vreo 5 de cand sunt in posesia mea. 

Tot la magazinul Muzica am gasit o persoana care sa ma ajute (contra-cost bineinteles, dar rezonabil, in banii aia am rezolvat si o mica problema cu cea clasica, cheita nu stragea coarda de jos -mi parca ii zice :). Muzica, cel din spatele fostului magazin Muzica, ce urmeaza pentru a III-a oara sa se mute de la 1 octombrie, unde, nici ei nu stiu. Au reusit cumva sa sparga gasca; daca acum 3-4 ani erau toti intr-un loc, te duceai si gaseai tot ce trebuie, vremurile si anumite persoane au facut sa se disperseze acea Mecca a instrumentelor muzicale. Pana sa ajung acolo am tot studiat alte chitare, m-am uitat lung la ele, vanzatorii se cam mirau de comportamentul meu, dar cand le spuneam problema nu puteau gasi un raspuns (ramasesem cu 6 arcuri, care ulterior am aflat ca erau de la doze) si sub pretextul "nu am voie sa fac asa ceva" nimeni nu a fost de acord sa aduc acolo chitara si sa ne uitam sa vedem ce putem rezolva. De asemenea, am mai fost la un magazin de specialitate, care ofera si service, dar numai joia, ca doar atunci vine individul care repara chitare de la Pitesti. Nu ar fi o problema daca nu as trai in capitala. Din atatea milioane de suflete chiar nu e unu care sa locuiasca in Bucuresti? Ma rog, treaba a trecut si eu sunt multumit. O sa incerc sa petrec cat mai mult timp cu ea de gat. Am mai observat si articolul asta, in cautarile mele pe internet. Cum supuneam, treburile pe jumatate. E bine ca e si jumatatea asta deocamdata.

Un update cam lung, dar necesar. Partea a II-a a frustrarii mele se refera la produsele pe care le gasesti in magazine. Si aici ma refer la toata gama de produse. In aceeasi zi am fost si eu ca tot omul sa-si cumpere un spray, deodorant, gel de dus si alte minuni de genul asta. Cand am intrat in market (era un hypermarket) mai toti paletii erau goi. De asemenea am vrut sa iau si un sistem de odorizare a camerei, ceva anti-tabac (inca fumez in camera) si de asemenea alte chestii adiacente care sa ofere un miros placut (ca si asa vedem tot felul de reclame cu toate animalele posibile care au dispozitive ce emana parfum de camera). Dar gasesti cu adevarat? Sau gasesti o combinatie buna? De ce au spray cu iasomnie si esenta pentru aparat cu miros de cirese? Si toate combinatiile posibile, numai cel care ar trebui sa fie nu. Nu poti amesteca lucrurile astea, am facut-o odata si nu e ceea ce trebuie. Unele arome pur si simplu nu se completeaza. Ai palteti intregi de produse dar degeaba. La fel si cu hainele. Au venit (in sfarsit) si la noi in Romania marile lanturi de distributie de boarfe (ca nu le poti numi altfel pana la urma) vezi-Doamne mai accesibile la pret si mai de bun gust. Si totusi gasesti ceva ce-ti place si trebuie? Ba nu au masura ta, ba nu au culoarea aia, ba mai stiu eu ce. Cu toate ca ele sunt ok ca aspect (acum chiar ca nu mai ai o scuza sa nu arati cat de cat bine imbracat -si tot degeaba) calitatea lor lasa de dorit. Deja dupa prima spalare se deterioreaza (si nu e nici de la detergent, nici de la inalbitor, nici de la calcarul care se depune in masina de spalat) si aspectul de multe ori te trimite la gandul ca il ai de ani de zile. Degeaba pana la urma. Berea e tot calda, si putin probabil sa aiba marca pe care o doresti.

Nu stiu acum care ar fi solutia, avand in vedere ca la noi in tara mai totul se duce de rapa (sau ma rog, ideile pentru care am luptat in ultimi 8 ani, deja traim ca-n 2000). E un cerc vicios, iar ca sa reusesti trebuie sa rupi o veriga din acest lant. Online-ul e o solutie care functioneaza pentru multe persoane, mai putin pentru mine si pentru majoritate. Oricat de mult ai incerca si ai promova, ai incerca sa-mi spui, si chiar daca intr-o mica masura ai dreptate, comertul, mai ales cu produse de imbracaminte, mancare si foarte multe electro-tehnice, ca sa se desfasoare cum trebuie si sa ai o vanzare buna, trebuie facut offline. Imi aduc aminte iarasi de o poveste interesanta, cand am vrut sa ma uit la o consola de dj iar vanzatorul mi-a spus ca nu pot atinge exponatul. Pe bune frate? Tu vinzi o consola de 2000 de euro si eu nu am voie sa pun mana pe ea? Adica sa o testez efectiv pentru ceea ce e facuta? Daca as vinde scule sti ce as face in locul tau? As  lua lumea din magazin si de pe strada si i-as spune: "Haide, pune mana! Incearca, vezi ce face butonul asta, da-i play etc". Cred ca ti-ar dubla vanzarile (romanii au darul de a cumpara lucruri scumpe de care nu au nevoie, si sunt multi batuti in cap care ar da banii pe ele, vezi numai ce oferte sunt pe okazii, la jumatate de pret dupa nici doua saptamani de cand si-au achizitionat aparatul). Trimisesem si un mail la producatori spunandu-le politica de vanzare a distribuitorilor din Romania...

Concluzionand aceste doua articole, pe langa frustrarea pe care trebuia sa o exprim cumva, reamintesc cheia succesului in afaceri. Si pot spune lucrul asta, nu ca as fi (deocamdata) un om de afaceri de succes, ci pentru ca sunt un consumator (si consum mult, din domenii variate) sofisticat, disciplinat, care doreste maximum de performanta. Iar tu (vanzatorule) nu-mi oferi decat produsul, care poate reprezenta 50% sau mai putin din experienta pe care ar trebui sa o ai folosind acel produs. Cea mai scumpa si mai buna chitara din lume nu are nici o valoare in mainile mele (deocamdata  :P). Eu o sa fiu mai atent in privinta asta. Am niste proiecte (online) pe care urmeaza sa le lansez, si le tot aman tocmai din aceasta cauza, ca stiu ca nu pot oferi serviciul la cea mai inalta calitate. Din acelasi motiv am luat o pauza si cu studioul. Reorganizez treaba si revin, ca la carte de data aceasta.

Despre cum se fac treburile doar pe jumatate (I)

Incerc mult sa ma abtin, nu vreau sa scriu articole despre frustrare pe blog. Incerc sa pastrez o nota pozitiva, iar problemele pe care le abordez au de cele mai multe ori si o rezolvare. Dar cum frustrarea si nervii fac parte din viata noastra (a mea cel putin) cotidiana, mai scap din cand in cand si un post in sensul acesta. 

In general cand intru in posesia unei sume de bani usor mai mari (300+ ron) incerc sa-i cheltuiesc cat mai repede (nu sa-i sparg, sa cumpar lucrurile de care am nevoie cat mai am ceva, pana nu ajung sa-i arunc pe cele mai nesemnificative chestii). Foarte multi bani se duc pe mancare (am lasat-o mai moale cu fast-food-urile) si pe tot felul de "distractii" foarte scumpe. O zi la mall costa cam cat a 10-a parte dintr-un salariu mediu. Ceea ce nu e ok.

Zilele trecute aveam in gand sa-mi cumpar doua lucruri. Unul era un set de corzi pentru chitara clasica (ma mai joc din cand in cand), asa ca m-am dus la un magazin de "specialitate" de pe langa magazinul Muzica. Eu mai am o chitara electrica (exactu cum e cea din poza) cat de cat ok, pe care am desfacut-o si dezasamblat-o complet la un moment dat, iar acum mi-e greu sa o pun la loc. Motivul de la care a plecat deconstructia au fost dozele (dar si ca aveam la indemana o autoinfiletanta Bosch care te impinge sa desfaci tot ce are suruburi in jurul tau), care erau cam vechi si care paraiau, cu alte cuvinte erau duse. M-am dus la magazinul de specialitate, mi-am luat corzile pentru chiatara clasica si am intrebat si de problema cu cea electrica. Le-am spus ca as vrea sa vin cu piesele (de lego) si sa incercam sa o asanblam acolo, de asemenea sa-i schimbam si dozele. Contra-cost, binenteles. Mi-au spus ca la magazinul lor nu au decat nu stiu ce doze italienesti (care costau undeva pe la 400 de ron, adica aproape doua sute de euro pentru doua doze, un pic mai mult decat costa chitara mea noua), ca sunt singurele pe care le au (magazinul are per total peste 100 de mp) si ca pentru service-ul chitarei se poate vorbi cu cineva de la magazinul alaturat. Dar cu juma' de gura. Aici iar nu e ceva ok (nu e ok deloc). Cand un om iti intra in pravalie cu o problema si e dispus sa plateasca pentru rezolvarea sa, nu il trimiti in alta parte. Nu ca m-a trimis in alta parte a fost problema, ci felul cum a facut-o, suficient de ambiguu sa-mi dau seama ca nu-i intereseaza problema mea. Si de asemenea in ditamai magazinul sa nu ai (sau sa-mi prezinti, crezand ca voi cumpara din moment ce e singura oferta) decat dozele cam scumpe (eu nu sunt chitarist), e iarasi e o problema. Mare. Si totusi cum functioneaza magazinul? De unde se plateste chiria? Normal mi s-ar parea intr-un magazin de genul acesta sa ai parte macar de toate informatiile necesare, sa ti se ofere atentia necesara si sa devii un "fidel" al lor. Probabil ca sunt magazine de genul acesta, dar nu am avut eu drum pe acolo. Insa, daca ar fi sa-mi deschid un magazin de chitare, as incerca sa abordez toate problemele cu care s-ar confrunta omul. As fi spus (in situatia in care eram eu): "Poti sa vii cu chitara? Daca nu avem noi o solutie vom merge la cineva care sa ne ajute sa rezolvam problema. Moemntan nu avem decat aceste doze dar uite o carte de vizita, sau poti lasa tu o adresa de email sau un numar de telefon si te vom anunta cand vom aduce pe stoc". Mi-as construi un site cu un blog, in care sa prezint in articole cum se intretine o chitara, ce fel de corzi sa folosesc, ce fel de doze am nevoie, cum trebuie sa repet (sunt site-uri de specialitate dar daca esti novice nu intelegi mare lucru). Fiind un domeniu de nisa, trebuie sa te specializezi si sa-ti creezi "fanii", oamenii care sunt loiali si vor cumpara de la tine. Pentru ca, un pusti de 16 ani se duce in magazin si cumpara o chitara. De acolo e indrumat catre un profesor care sa-l invete (daca nu cumva as tine cursuri chiar in incinta magazinului). Pustiul isi va lua corzi numai de acolo. Isi va lua procesor de efecte numai de acolo. Poate pustiul o sa fie faimos, o sa aiba o cariera de succes si va recomanda magazinul. Sau pustiul o sa devina la un moment dat un director de companie, cu un salariu mare, iar in semn de nostalgie isi va cumpara (pentru ca isi va permite) o chitara cu un cub foarte scump. Si cum tu lucrezi in magazinul asta (sau il detii) e putin probabil sa nu te intereseze aceste aspecte, fiind putin probabil ca pe viitor sa-ti schimbi domeniul de activitate.

M-am lungit cu articolul asa ca cealalta situatie o voi explica intr-unul urmator. Sper ca totusi cineva va lua aminte despre asta si nu vor fi doar niste frustrari scrise de un individ pe un blog. E greu sa muncesti in domeniul privat dar aceste mici "artificii" de marketing pot face diferenta. Esti aici (in domeniu) pe termen lung si pe cont propriu. Cel putin asa vad lucrurile.