TED: The new bionics that let us run, climb and dance

Am stat mult timp sa ma gandesc la ce ar trebui cu adevarat sa ne ocupe timpul. Sa o ardem aiurea ne pricepem cel mai bine, ca vine vorba de filme sau seriale (si aici se incheie pentru multi) sau literatura de doi lei, sunt convins ca cel putin 60% din timpul nostru liber se iroseste. 

Cred ca raspunsul corect ar fi cum sa facem sa avem o viata mai buna! Atat individual cat si ca societate pentru ca, pana la urma, nu traim de unii singuri. Cred ca in genul acestea de proiecte trebuie sa ne investim timpul. 

Iar ca fapt divers, doar imi inchipui ce implicatii ar putea avea asemenea proteze pentru armata sa zicem....

TED: Matthew Carter - my life in typefaces

Daca e duminica e TED si nu intamplator gasesc pe prima pagina o prezentare despre fonturi. In ultimul an am inceput sa devin din ce in ce mai interesat de fonturi, design, diferentele dintre serif si sans-serif, spatii etc. Si la cam atat se reduce cunoasterea mea despre ele, dar sunt intr-un continuu proces de invatare :) Consider ca este un aspect foarte important in prezentarea imaginii pe care vrei sa o proiectezi (desi inca nu se vede, nu am implementat vreun font special pe nici un blog de-al meu) si devine din ce in ce mai interesant pe masura ce acumulezi informatii. 

Doua piese noi

Luna trecuta a fost destul de prolifica din punct de vedere muzical. Am avut un show la Calarasi (era loc de mai multa lume dar a meritat deplasarea) si au aparut doua piesa, ce e drept erau inregistrate din 2010-2011. Am spus astea in conditiile in care anul trecut a fost aproape mort din punct de vedere al activitatii mele muzicale. 

Prima, cu Estradda si Subsemnatu. Pe un beat produs de omul Dysher, colegul din proiectul Delicious Sounds, cealalta piesa lansata luna trecuta. S-au nimerit cumva, nu am planuit asta. Ideea e ca am ceva planuri interesante cu Delicious Sounds deci in curand... sa tot auzim. Click pentru a le asculta!!!

http://www.theemlog.blogspot.ro/2014/04/doua-piese-noi.html

Lovelace & Hitchcock (filme)

This summary is not available. Please click here to view the post.

jOBS (film 2013)

Cine o fi spus (sau mi-a ramas asa intiparit in minte) ca Ashton Kutcher (imdb spelling chek for that) e un actor de duzina. Poate filmele cretine in care a jucat (in afara de Butterfly effect). Nici serialele (punk'd, two and a half men) sau relatiile (Demi Moore) nu l-au ajutat prea mult. 

Avem nevoie de modele, avem nevoie de repere. Fiecare a avut pe cineva: majoritatea conducatorilor militari l-au avut pe Alexandru, Alexandru l-a avut pe Ahile (pe cine o fi avut Ahile ca model, asta nu mai stiu). Steve Jobs posibil sa fi fost foarte influentat de gandirea si geniul lui Einstein. Posibil; Bob Dylan mai degraba. Am mai discutat despre Jobs aici si aici.
Ba chiar m-am trezit zilele trecute ca urmaream cuvantarea pe care a tinut-o absolventilor de la Stanford in 2005 (inainte de a revolutiona cu adevarat lumea, prin introducerea iPhone-ului si a tabletelor).

The internship (film)

Clasicul "cel mai bun film de pe anul asta". Noroc ca e ianuarie. Si totusi l-am savurat mult mai mult ca pe altele. O comedie despre care am auzit in treacat (ele au farmec mai mult cand le vezi cu prietenii) dar m-am decis sa ma opresc aseara asupra ei. 

Talk about product placement, tot filmul este despre Google si cat de mult vrei sa fii Google; genericul de sfarsit face toti banii. Am mai discutat despre google si o sa mai discutam si cu alte ocazii, insa acum ne vom opri doar la film. Caci, tot despre faimosul (la inceput doar) motor de cautare ce reprezinta si un ideael, un mod de viata (mai bun) la care aspiram si il luam ca model in special atunci cand suntem la pamant. Este vorba despre vise si motivarea pe care o ai in a le indeplini. 

Este vorba despre a fi mai bun (in ceea ce faci). Pentru ca pana la urma Google (si repet, tot ce inseamna, acum, nu mai e doar un motor de cautare) ne-a schimbat viata prin serviciile pe care le ofera; dar pana la urma ofera doar servicii ce vin in folosul oamenilor, iar noi suntem oameni.

Te invit sa urmaresti cu prima ocazie o comedie savuroasa despre doi agenti (exceptionali) de vanzari care raman fara slujbe (de fapt raman fara compania la care lucrau); comedie in stilul binecunoscut, cu multe aparitii surpriza. O poveste cu oameni despre oameni. E mai complicat, dar si mai frumos. 

Glossa

Cea mai intensa forma de exprimare a sentimentului de geniu, cat si un rezumat putin mai pragmatic al vietii l-am intalnit in Glossa. Cunoastem si pe buna dreptate trebuie sa cunoastem opera lui Eminescu (ce nume, unic). Nu-i inteleg pe contestatarii valorii sale, sunt absurzi. E normal sa sarbatorim si, cum epoca moderna ne indeparteaza de literatura si poezie, ca si exercitiu, macar azi sa mai lecturam o pozei de-a lui Eminescu. 

Tarziu am aflat de Glossa (pe cand doream sa fiu emcee repetam foarte mult poeziile sale pe instrumentale) si de atunci o recitesc odata la cateva zile. Cred ca o stiu si pe de rost dar nu vreau sa ma dau mare si sa ma incurc. Ce greseala am facut? Am cam luat-o prea in serios. Am trait o buna perioada de timp dupa Glossa, ghidat de invataturile ei. Cred ca nu era momentul atunci. Fiecare lucru la momentul sau; acum trebuie sa intineresec un pic :)  Lectura placuta.

Four brothers (film 2005)

Cand spun ca televizorul nu e prietenul meu, pai nu e. Pe acelasi digifilm intr-una din serile trecute ruleaza si filmul asta. Nu ca nu aveam o gramada de lucruri de facut (stai linistit, tot le dau de cap) dar asta e cam un clasic pe care nu cred ca l-am revazut in ultimii doi ani (daca nu ai sesizat cat de repede a trecut timpul, four brothers are cam 10 ani).

Actiune cat cuprinde, in momentul in care cei patru frati Mercer (doi albi, doi negri) revin in orasul unde au cerscut pentru a "investiga" moartea mamei adoptive, o persoana foarte apreciata de comunitatea locala si care ii infiase pe cei patru copii "problema" pe care nimeni nu prea ii vrea.
Odata ajunsi se pun pe "rupt de capatani" in stanga si in dreapta, punand in alerta aproape tot orasul. Odata inceputa investigatia, iese la iveala o poveste mult mai complexa decat o batranica impuscata din greseala in timpul unui jaf de supermarket. Nu te doare capul prea rau la film, are multe arme, batai, mafioti. Nu ar fi rau sa putem proceda si noi cateodata asa pentru a afla adevarul. 

Reparatii stradale

Articol ce intra in categoria "frustrari"; nu ca as avea eu vre-o treaba, nu ca s-ar face pe banii mei. Dar mor de oftica, macar din punct de vedere estetic. Saptamana trecuta treceam pe la Romana unde au pus pe jos o marmura (tot a lui Videanu?); ma rog, nu stiu daca a iesit pe cat de frumos se dorea. Dar nu au trecut doua saptamani de cand a fost gata si au venit cu utilaje sa o sparga, pentru reparatii la apa/curent/gaze/optica. Nici nu mai conteaza care, astea sunt cele patru mari entitati care au grija sa nu tina legatura intre ei si sa sape cu fiecare ocazie. 

Pe bulevardul Lascar Catargiu, numai eu am numart anul trecut: de patru ori au sapat in pamantul de pe marginea soselei, de fiecare data au plantat floricele si au pus gazon (ce-i drept, de fiecare data era mai frumos). Inteleg eu cum merge sistemul si il accept, dar parca prea exagereaza.

Unde e un leu?

Uite cum mi-am petrecut eu o dupa-masa de weekend: o bluza costa 97 de ron. Nu ai bani sa o cumperi asa ca te imprumuti la maica-ta cu 50 de lei si la taica-tu cu 50. O achizitionezi si-ti raman 3 ron. Din cei 3ron decizi sa-i dai mamei 1 leu iar tatului 1 leu. Asta inseamna ca ramane sa le dai 49 unuia si 49 celuilalt. Care inseamna 98 de ron. Plus un leu pe care il mai ai tu, inseamna 99. Deci, unde e un leu?

E o problema existentiala, care are o rezolvare destul de simpla pana la urma, tine doar de modul din care privesti lucrurile. M-a luat din somn si a durat un pic pana sa ma prind! Acum, iti dai seama bancile si celelalte institutii financiare, cum pot sa te suceasca pe toate partile printr-o aritmetica dinasta simpla?