Mi-ar placea ca lucrurile sa fi fost mai simple

Candva saptamana trecuta, inainte sa ma culc, ma uitam si eu ca omul la televizor. Am nimerit pe ProTv unde era Hancock si am zis ca e un film excelent pe care sa adormi. Numai ca, la 12 noaptea fix (fix si ceva, trei minute mai exact) a intrat pe statie un anunt cum ca abonatii de la Dolce nu mai au acces la posturile MediaPro. Citisem despre situatia asta dar nu am realizat ca se facuse deja 3 ianuarie (iti vine sa crezi ca s-a dus deja o saptamana din anul asta?). Si daca tot mi-a scos Pro-ul si mi-a bagat HBO unde oricum eram abonat, nu am o reducere?

Asa ca am mai butonat pret de cateva minute dupa care, am cautat cealalta telecomanda si am inchis televizorul. De aici si rostul articolului de azi. Nu stiu cum se face ca in loc ca lucrurile sa fie mai simple, sunt cat se poate de complicate. Daca-mi spuneai acum 15 ani ca o sa am doua telecomenzi cred ca m-ar fi bufnit rasul. Ceva nu e normal aici si singurii care se bucura sunt, cred, aia care tin telecomanda in punga legata cu un elastic de bani (nu prea am mai vazut dar cred ca mai sunt nostalgici). De unde si subtila trimitere din reclama cu "cumpatatii" unde individul inventeaza ca ambele "telecomande" sa functioneze cu aceleasi baterii :)

Pe langa faptul ca ai doua telecomenzi, nici macar posturile nu sunt in ordine, si oricum se schimba la un interval de timp, cand isi schimba grila de programe. In loc sa apesi "1" pe telcomanda, trebuie sa faci o combinatie de "141". Nu stiu exact cum sunt numerotate si nici prea multa tragere de inima sa le invat nu am. Toate detalii in plus nu-si au rostul. E ok cand poti sa vezi ce film ruleaza pe banda albastra, dar de foarte multe ori nu corespunde. Plus ca nu am folosit niciodata functiile care sunt in meniul satelitului. Sunt oare multi utilizatori care o fac?

Si pe langa asta, mai e o chestie. Ca nu e doar un serviciu, ci sunt doua. Digi si Dolce (eu le am pe amandoua). Si de ce? La un moment dat era pentru meciuri. Nu stiu cum, dar au resit sa distruga si aceasta mica placere a omului obisnuit, de a pune botu' la meciurile din campionatul intern. In 2007 eram consternat de faptul ca a reusit Kanal D sa ia drepturile de difuzare a meciurilor. Dar nu-mi dadeam seama ca eu prindeam Kanal D si ca era un post national. Un an mai tarziu a fost si mai nasoala treaba, de cand cu meciurile pe GSPTV, post pe care nu-l prindeam iar RCS-ul nu era prezent prin zona in care locuiam. Si uite asa mergeam prin Colentina, Berceni, Titan, doar ca sa vad meciurile care se desfasurau la stadion, la o distanta mai mica de mine :). 

Cam de atunci mi-am pierdut interesul pentru meciurile televizate (si cred eu ca nu sunt singurul). De asemenea si faptul ca majoritatea filmelor sunt editate (in special scenele de violenta) si mult rahat pe care multe televiziuni il mananca, au facut din televizor un simplu obiect de mobila pe care-l mai pun in functiune ca sa-mi tina de urat. Nici prin gand nu-mi trece sa dau cateva zeci de milioane vechi pe unul LED sau ceva modern. E frumos, se vede bine, e elegant, plus toate functiile alea sunt coplesitoare. Dar pentru ce?

Ceva nu e in regula cu ce se intampla si mi-ar place sa fie mai simplu.

PS: de diseara revine pro-ul! Na belea :)

Scena mea memorabila dintr-un film

Canalul de filme TCM avea la un moment dat un filler numit "Scena mea memorabila dintr-un film" unde erau invitatate diferite personalitati din lumea filmului (regizori, actori, producatori, scenaristi, cantareti) ca sa povesteasca o scena dintr-un film care i-a impresionat. Majoritatea alegeau filme clasice si in general filme pe care le-au vazut atunci cand erau mici.

Acest lucru m-a facut si pe mine sa ma gandesc la ce scena as alege daca ar fi sa-mi fie pusa aceasta intrebare. Binenteles ca sunt multe dar m-am oprit asupra uneia relativ recente, care mi se pare foarte explicita si vreau mai amintesc si de natura omului cu aceasta ocazie (in caz ca nu te-ai prins pana acum, articolul acesta reprezinta urarea de sarbatori :) ). 

Daca nu ai vazut pana acum filmele lui Christopher Nolan, iti recomand sa o faci cat mai repede. Nu sunt asa multe (pana in 10) si probabil ca le vei gasi la indemana. Este unul dintre adevaratii artisti ai secolului, ce a avut si norocul sa devina "comercial" pentru ca mesajul sau sa ajunga la foarte multa lume. 

Prin 2004 acest individ a preluat "franciza" Batman si a facut cu ea ce nimeni nu se astepta. I-a dat o fata umana si explicabila personajului si l-a tratat cu cea mai mare seriozitate, lucru care nu a fost facut de nimeni pana in acel moment. Au fost pana acum trei filme (despre ultimul am scris aici) si desi a anuntat ca nu mai are de gand sa mai lucreze ca regizor la altele, sunt convins ca vom avea parte de surprize mai mult decat placute. Scena la care m-am oprit este din partea a II-a a trilogiei Batman a lui Nolan, The Dark Knight, cea in care eroul (pe Batman nu prea il poti numi super-erou) se lupta contra lui Joker, maestral interpretat de Heat Ledger, actor ce s-a stins din viata la putin timp dupa aparitia filmului. Jokerul lui Nolan difera de Jokerul pe care-l stim din celalalte filme sau din benzile desenate. Este un sociopat autentic, pur, anarhist si dezaxat, un agent al haosului, al carui rol pe lume e doar sa o perturbe, sa o distruga daca ii va fi permis. Cum bine se descrie chiar in film intr-un dialog, "Sunt ca un caine care latra si alearga dupa rotile unei masini. Nu as stii ce sa fac daca as prinde una." In film, la un moment dat Joker face un "experiment social". Pe doua barci se afla doua grupuri de oameni, una de condamnati ce erau transportati la inchisoare si gardienii aferenti iar pe cealalta barca cetateni obisnuiti. Ambele vase erau umplute cu explozibil si urmau a fi aruncate in aer de Joker la o anumita ora, asta in cazul in care una dintre barci nu o arunca pe cealalta inainte, fiecare primind dispozitivul de detonare de la cealalta. 

Primul impuls te impinge catre o solutie la o adica evidenta. Si totusi ambele comunitati de oameni sunt puse in aceeasi ipostaza, cu aceeasi putere de decizie. Cand au aflat despre ce e vorba, oamenii prezenti acolo au reactionat imediat si i-au indemnat pe cei care aveau telecomeandele :) in mana sa apese pe buton. Si totusi nu au facut-o (iti stric un pic filmul, dar tot merita sa-l vezi). Aici reuseste Nolan sa scoata in referinta trasaturile omului pus sub presiune, cerebral si, cel mai important, bun la suflet. La un moment dat unul dintre detinuti ia telecomanda din mainile gardianului si-i spune ceva de genul "lasa-ma pe mine sa fac ceea ce tu trebuiai sa faci de acum 10 minute. Daca intreaba cineva poti sa spui ca ti-am luat-o cu forta!" dupa care ia telecomanda si o arunca pe geam. Cei de pe vasul cu cetateni fac chiar si o sesiune de vot dar cand vine vorba de apasat butonul nimeni nu se incumeta sa o faca. Cineva de asemenea remarca "Noi inca suntem aici, nici ei nu au facut-o."
Si in dialogul ce urmeaza dintre Batman si Joker, primul ii spune ca oamenii tocmai i-au mai dat o lectie.

Si asta e si urarea mea, cu ocazia Craciunului si a anului ce bate la usa. Sa nu uitam ca suntem de constructie oameni buni dar ca reusim cumva pe parcurs sa ne corupem unii pe altii. Sa incercam sa rupem cumva acest "blestem" si sa fim din ce in ce mai mult, "noi". Iar impreuna sa construim o lume mai buna, o lume, cum imi place mie sa zic, din Star Trek. 

Am scris mai putin pe blogul asta, dar am construit un site de care sunt foarte mandru, www.home-recording.ro si pe care o sa-l transform intr-o comunitate din ce in ce mai numeroasa. De asemenea, mai scriu si pe Lupul Crestin, un blog pe care l-am dezvoltat in parteneriat cu o persoana deosebita, domnul Dorel Lacatus, blog ce vreau de asemenea sa-l urc pe culmi mai inalte. Este legat de business si dezvoltare personala (eu sunt Crestin Ortodox, pentru cei pe care numele ii pot trimite la alte idei). 

Craciuni Fericit si Numai bine!

Introducere in home-recording.ro

Ma gandeam initial sa scriu un articol despre alegeri. Mai bine nu. 

Cu ganduri mai bune, tin sa anunt ca am dat drumul la un site nou, www.home-recording.ro . Lucrez la el cam de doi ani, cu intreruperi. Au fost multe variante, multe teste. Am vrut sa iasa asa cum doream eu. Am scris si un e-book, "Introducere in home-recording" pe care-l poti descarca gratuit odata ce te-ai abonat la newsletter. Avem si pagina de facebook, google plus, toate cele :) Vreau sa fac din el o comunitate puternica, o comunitate a celor pasionati de inregistrari. Imi doresc sa fie si un blog de referinta care sa clarifice multe din necunoscutele celor care sunt mai putin initiati in "tainele" recordingului, in special de acasa. Am scris si un e-book ce se poate descarca odata ce te-ai abonat la newsletter (reteta clasica de blog, nu?), "introducere in home-recording",  ce vine de asemenea in intampinarea celor care sunt acum la inceput de drum. Ceea ce mi-as fi dorit eu sa fi avut in momentul in care m-am apucat de treaba.

Nu ma consider vre-o somitate in domeniu; ba inca mai am foarte multe de invatat. Si totusi am studioul meu de cinci ani de zile si de mai bine de 10 ma perind prin altele. Cred ca am acumulat si am deprins o experienta care ma face in masura sa lansez eu acest blog. Asa ca, fara alte cuvinte de prisos, lectura placuta!

Despre cateva filme romanesti

Nu stiu cum s-a nimerit ca in decursul catorva zile sa ma opresc fix la  filme romanesti (cred ca de la Batman n-am mai vazut un film cap coada). Primul, Website Story in regia lui Dan Chisu. Acum, cu Dan Chisu asta nu-ti poti face o parere. E si nu prea. De toate. Am auzit de el prima oara in anii '90 fiind initiatorul festivalului Da'Kino. De asemenea, mai apare pe la televizor din cand in cand, ba mai prezinta o emisiune, ba te miri ce (ultima e aia cu Tomy Lee Jones - nu aprob pozitia sa). Poate lucrul pentru care este cel mai cunoscut e faptul ca mai toate damele din showbiz, inainte sa ajunga cunoscute, au trecut pe la el. Un fel de talisman, un test, u name it.

Bine bine, dar pana la urma Dan Chisu se recomanda regizor. Recunosc, nu vedeam cu ochi buni toata treaba. Si se pare, conform cinemagia, ca asta ar fi primul sau film artistic. A mai facut unul anul trecut, si, total intamplator, m-a amuzat faptul ca in aceeasi zi in care am terminat de vazut filmul a fost anuntat si urmatorul sau proiect ce urmeaza sa apara chiar anul asta. Revenind la film, am ramas placut surprins, sunt de parere ca nu exista subiecte neinteresante. Doar transpunerea lor il face interesant sau nu. Si asta e un film mai mult decat interesant, cu un subiect pe cat de actual si real, pe atat de serios tratat. Nu am regasit (decat un pic) superficialitatea care se regaseste in majoritatea filmelor romanesti din ultimul deceniu. Un mare plus. Sper ca si urmatoarele filme sa atinga calitatea acestuia.

(Intre timp am vazut si "Ursul", filmul aceluiasi autor din 2011. O comedie excelenta, plasata in eternul si idealul timp de dupa revolutie, cu toate bunele si relele momentului respectiv. De asemenea, in Cinema ruleaza si ultimul sau film, "Si caii sunt verzi pe pereti" iar anul acesta mai sunt programate doua proiecte de-ale sale; productiv individul)

Al doilea film "cald" e Principii de viata. Cu Vlad Ivanov in rolul unui om obisnuit din agitatia zilnica a unui Bucuresti dintr-o zi de vara. Subiect oarecum plicticos, dar tratat cu o dinamica ce m-a facut sa-l vad pana la sfarsit fara sa stramb din nas. Cu adevarat ca cinematografia romaneasca a intrat pe o tenta ascendenta. Incepem sa avem filme bune, cu adevarat. 

Ca tot trebuia sa fie si una rece, am nimerit pe HBO (mi-am pus TV) chiar in aceeasi zi Francesca, in regia lui Bobby Paunescu. Un film rece, deloc dinamic, fantezist si interesant doar pentru cei care se cam plictisesc. Nu e un film prost, gasim in el cateva subiecte interesante. Dar ansamblul nu mi s-a parut ca a concluzionat (in felul cum imi place mie sa concluzioneze filmele).

In aceeasi categorie as incadra si Viata mea sexuala, un fel de drama cu accente comice scrisa si regizata de Cornel George Popa, un renumit autor; cu toate ca firul povestii e destul de bine intemeiat, dialogurile, replicile si situatiile cred ca sunt mult mai savuroase in scris. Cu toate astea, dupa acest film ramanem mai mult cu promisiunea de o cariera a tinere actrite, Cristina Florea. 

Si ca tot vorbeam de una fierbinte rau de tot, Dupa dealuri e cu siguranta filmul romanesc al anului, si unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultima vreme. Sunt fan Cristi Mungiu inca de la Occident si cred  in continuare in el, sperand ca va fi primul roman care va sparge gheata, regizand candva in viitorul apropiat (urmatorii 10 ani?) un film la Hollywood.

Si ca tot vorbim un pic de cinematografia romaneasca, recent Puiu Hasotti (actualul ministru al culturii) a dat asigurari angajatilor cinema-urilor din Bucuresti (care erau de cinci zile in greva foamei) ca toate cinematografele vor ramane sub administrarea Ministerului Culturii si nu a consiliilor locale si ale primariilor, cum circula zvonul, asta fiind si motivul pentru care au intrat angajatii in greva foamei. Treaba era destul de simpla: mai mult ca sigur odata intrate sub administrarea primariilor, cinematografele ar fi fost vandute si transformate in (in ce mai exact poti sa transformi un cinema? club nu merge, au mai incercat dar e rateu, plus ca majoritatea sunt la parterul blocurilor) tot felul de afaceri mai mult sau mai putin dubioase. Nenumarate cinema-uri din capitala si din tara au avut aceasta soarta.
Atentie, cinematografele inca aduc un usor profit, adica aduc bani la buget, in conditiile in care majoritatea nu au vazut o investitie noua de mai bine de 10 ani. Asigurarile pe care le-a dat domnul ministru sper sa ramana si  peste cateva saptamani, cand mandatul dansului se va termina si va fi numit un nou ministru (poate fi tot el). 

Stop stealing dreams

Ar fi putut foarte bine sa fie "opreste-te din a fura vise", dar consider ca titlul original din limba engleza exprima cel mai bine mesajul. Acesta este un manifest scris de Seth Godin (o persoana foarte influenta a secolului nostru, sugerez sa urmaresti activitatea individului) legat de sistemul de invatamant si scopul acestuia. Manifestul complet poate fi citit aici.

A fost tradus in multe limbi (chiar, stie cineva daca exista si varianta in romana?) si reprezinta un punct de plecare in cultura mondiala. Vremurile se schimba iar educatia trebuie sa se schimbe pentru a trai intr-o lume mai buna.

Pentru ce e scoala? Pentru multi e un loc unde te duci sa te pregatesti pentru serviciu. In campul muncii, de la sase ani, cu ghiozdanel, pachetel, eventual si bani de buzunar. Pentru altii, e un loc unde ar trebui sa-ti creezi o disciplina si sa inveti sa te comporti cat mai bine in societate, sa te ajute sa relationezi cu oamenii si sa-ti dezvolti aptitudinile (unice) pe care le ai. Citeam recent un articol despre liderii noii generatii, pusti majoritatea, ce au dezvoltat afaceri de milioane de dolari. Majoritatea au renuntat la scoala. Asta spune multe.

Mi-aduc aminte cu cata placere am citit Morometii si alte romane din literatura obligatorie. Asta dupa ce au trecut examenele pe care trebuia sa le sustin din ele. Nu stiu cum scoala a reusit sa transforme toate lucrurile minunate pe care le poti invata acolo in niste lucruri odioase; iar in loc sa-ti dezvolte aptitudinile si sa te aproprie de lucrurile frumoase. Asa era pe vremea mea, si sunt sigur ca acum se intampla lucruri si mai rele. Asta nu inseamna ca nu exista exceptii si ca unii dintre profesori si-au luat in serios rolul de dascal. Pentru ca de la profesori incepe totul. Asa ca, fa cumva si arata-le tuturor acest filmulet si imparte cu cat mai multe persoane manifestul. Un pas spre viitor este sa intelegem ca avem nevoie de o schimbare majora. 

Despre cum se fac treburile doar pe jumatate (II)

Am asteptat un pic pentru partea a II-a pentru ca am vrut sa rezolv si problema din primul articol. Si am reusit. Sunt bucuros ca i-am dat de cap intr-un final. Se pare ca si dozele se aud bine, trebuiau doar curatate un pic (mai mult) si tunate corespunzator. I-am pus si corzi, si am legat-o si la cubul meu care se pare ca e mult mai complex decat mi-l aduceam aminte. Are efecte -delay, reverbde- cat si distors si cu toate ca e mic (cantareste  pana in 3kg si merge si pe baterii) se aude destul de tare. Are doua intrari (daca mai e o chitara sau sa leg un player pe care sa tin un ritm, ma pot duce la orice statie de metrou sa cant :P ) dar baraie si el un pic, din cauza vremii. Nimic din ce un pic de spray de contacte nu poate rezolva. E Yamaha pana la urma, nu e vreun stift. Pana la urma chitara si cubul au cam 12 ani de cand sunt cumparate si vreo 5 de cand sunt in posesia mea. 

Tot la magazinul Muzica am gasit o persoana care sa ma ajute (contra-cost bineinteles, dar rezonabil, in banii aia am rezolvat si o mica problema cu cea clasica, cheita nu stragea coarda de jos -mi parca ii zice :). Muzica, cel din spatele fostului magazin Muzica, ce urmeaza pentru a III-a oara sa se mute de la 1 octombrie, unde, nici ei nu stiu. Au reusit cumva sa sparga gasca; daca acum 3-4 ani erau toti intr-un loc, te duceai si gaseai tot ce trebuie, vremurile si anumite persoane au facut sa se disperseze acea Mecca a instrumentelor muzicale. Pana sa ajung acolo am tot studiat alte chitare, m-am uitat lung la ele, vanzatorii se cam mirau de comportamentul meu, dar cand le spuneam problema nu puteau gasi un raspuns (ramasesem cu 6 arcuri, care ulterior am aflat ca erau de la doze) si sub pretextul "nu am voie sa fac asa ceva" nimeni nu a fost de acord sa aduc acolo chitara si sa ne uitam sa vedem ce putem rezolva. De asemenea, am mai fost la un magazin de specialitate, care ofera si service, dar numai joia, ca doar atunci vine individul care repara chitare de la Pitesti. Nu ar fi o problema daca nu as trai in capitala. Din atatea milioane de suflete chiar nu e unu care sa locuiasca in Bucuresti? Ma rog, treaba a trecut si eu sunt multumit. O sa incerc sa petrec cat mai mult timp cu ea de gat. Am mai observat si articolul asta, in cautarile mele pe internet. Cum supuneam, treburile pe jumatate. E bine ca e si jumatatea asta deocamdata.

Un update cam lung, dar necesar. Partea a II-a a frustrarii mele se refera la produsele pe care le gasesti in magazine. Si aici ma refer la toata gama de produse. In aceeasi zi am fost si eu ca tot omul sa-si cumpere un spray, deodorant, gel de dus si alte minuni de genul asta. Cand am intrat in market (era un hypermarket) mai toti paletii erau goi. De asemenea am vrut sa iau si un sistem de odorizare a camerei, ceva anti-tabac (inca fumez in camera) si de asemenea alte chestii adiacente care sa ofere un miros placut (ca si asa vedem tot felul de reclame cu toate animalele posibile care au dispozitive ce emana parfum de camera). Dar gasesti cu adevarat? Sau gasesti o combinatie buna? De ce au spray cu iasomnie si esenta pentru aparat cu miros de cirese? Si toate combinatiile posibile, numai cel care ar trebui sa fie nu. Nu poti amesteca lucrurile astea, am facut-o odata si nu e ceea ce trebuie. Unele arome pur si simplu nu se completeaza. Ai palteti intregi de produse dar degeaba. La fel si cu hainele. Au venit (in sfarsit) si la noi in Romania marile lanturi de distributie de boarfe (ca nu le poti numi altfel pana la urma) vezi-Doamne mai accesibile la pret si mai de bun gust. Si totusi gasesti ceva ce-ti place si trebuie? Ba nu au masura ta, ba nu au culoarea aia, ba mai stiu eu ce. Cu toate ca ele sunt ok ca aspect (acum chiar ca nu mai ai o scuza sa nu arati cat de cat bine imbracat -si tot degeaba) calitatea lor lasa de dorit. Deja dupa prima spalare se deterioreaza (si nu e nici de la detergent, nici de la inalbitor, nici de la calcarul care se depune in masina de spalat) si aspectul de multe ori te trimite la gandul ca il ai de ani de zile. Degeaba pana la urma. Berea e tot calda, si putin probabil sa aiba marca pe care o doresti.

Nu stiu acum care ar fi solutia, avand in vedere ca la noi in tara mai totul se duce de rapa (sau ma rog, ideile pentru care am luptat in ultimi 8 ani, deja traim ca-n 2000). E un cerc vicios, iar ca sa reusesti trebuie sa rupi o veriga din acest lant. Online-ul e o solutie care functioneaza pentru multe persoane, mai putin pentru mine si pentru majoritate. Oricat de mult ai incerca si ai promova, ai incerca sa-mi spui, si chiar daca intr-o mica masura ai dreptate, comertul, mai ales cu produse de imbracaminte, mancare si foarte multe electro-tehnice, ca sa se desfasoare cum trebuie si sa ai o vanzare buna, trebuie facut offline. Imi aduc aminte iarasi de o poveste interesanta, cand am vrut sa ma uit la o consola de dj iar vanzatorul mi-a spus ca nu pot atinge exponatul. Pe bune frate? Tu vinzi o consola de 2000 de euro si eu nu am voie sa pun mana pe ea? Adica sa o testez efectiv pentru ceea ce e facuta? Daca as vinde scule sti ce as face in locul tau? As  lua lumea din magazin si de pe strada si i-as spune: "Haide, pune mana! Incearca, vezi ce face butonul asta, da-i play etc". Cred ca ti-ar dubla vanzarile (romanii au darul de a cumpara lucruri scumpe de care nu au nevoie, si sunt multi batuti in cap care ar da banii pe ele, vezi numai ce oferte sunt pe okazii, la jumatate de pret dupa nici doua saptamani de cand si-au achizitionat aparatul). Trimisesem si un mail la producatori spunandu-le politica de vanzare a distribuitorilor din Romania...

Concluzionand aceste doua articole, pe langa frustrarea pe care trebuia sa o exprim cumva, reamintesc cheia succesului in afaceri. Si pot spune lucrul asta, nu ca as fi (deocamdata) un om de afaceri de succes, ci pentru ca sunt un consumator (si consum mult, din domenii variate) sofisticat, disciplinat, care doreste maximum de performanta. Iar tu (vanzatorule) nu-mi oferi decat produsul, care poate reprezenta 50% sau mai putin din experienta pe care ar trebui sa o ai folosind acel produs. Cea mai scumpa si mai buna chitara din lume nu are nici o valoare in mainile mele (deocamdata  :P). Eu o sa fiu mai atent in privinta asta. Am niste proiecte (online) pe care urmeaza sa le lansez, si le tot aman tocmai din aceasta cauza, ca stiu ca nu pot oferi serviciul la cea mai inalta calitate. Din acelasi motiv am luat o pauza si cu studioul. Reorganizez treaba si revin, ca la carte de data aceasta.

Blogal Initiative si Campionatul National de Blogging

Nu intamplator am asteptat atat pana sa scriu articolul asta. Erau in draft cateva notite dar intamplarea face sa fie si o campanie zilele astea, deci uite un prilej excelent. 

Blogal Initiative este, dupa cum spune si pe site, o initiativa 2.0 care vrea sa puna umarul la dezvoltarea blogosferei. In special pentru bloggeri noi sau mai mici, la inceput de drum, care nu au legaturi sau acces la agentii si campanii. Initiativa a pornit de la Chinezu, si tin sa-l felicit pentru toata treaba.

Am participat la mai multe campanii, nu am castigat niciodata premiul I, dau au fost mici atentii pe ici pe colo. Iar expunerea si legaturile de care am avut parte nu stiu daca le-as fi avut cu alta ocazie. Daca ai un blog, si esti convins ca va fi ceva constant, asta e instrumentul care trebuie sa te intereseze. Cred ca toate organizatiile, mici si mari, vor colabora cu aceasta "initiativa", iar in urmatorul an se va face un salt impresionant. Deja campaniile sunt din ce in ce mai multe, cu premii din ce in ce mai atractive. 

Campionatul National de Blogging este ultima isprava de la Blogal Initiative. Toate articolele bloggerilor inscris sunt contorizate si puse intr-un clasament. Probabil formula ideala pentru a crea acel mic avant de care avem cateodata nevoie pentru a scrie, a fi mai atenti si mai eficienti pe blog. O competitie de care e nevoie. Acum este in perioada de beta-testing, de unde si campania asta. De la 1 noiembrie va incepe "oficial" campionatul, cand toate punctele vor fi resetate (si de cand, sper, campionatul va avea si un logo si widget-uri si alte minuni).

O idee buna. Toate articolele vor fi contorizate cu cate 1 punct, iar cele care participa la campanii (si sunt validate, adica sunt citite, adica esti sigur ca le citeste cineva) cate 5 puncte, respectiv 2 pentru articolele uterioare din acceeasi campanie. Nu stiu daca va fi determinant, dar e sigur un element de care voi tine cont cand voi primi pe mail fiecare campanie. 

Inca odata, salut aceasta initiaitva. Tin sa le multumesc pentru oportunitatile de care am parte. 

Harap-Alb continua

Sau lectia de marketing, 100% romaneasca. Pentru ca asta este exemplul si lucrul de care aveam nevoie noi (romanii) in momentul de fata. Nu traim chiar cele mai fericite momente ale societatii. Am dat in ultimii ani inapoi pe undeva prin '98 si se pare ca nu ne oprim aici. Pun stop ca sa nu discutam despre politica. Ideea e ca aveam nevoie de un super-erou autohton. Si cum avem un folclor foarte bogat, iata ca niste indivizi de prin Cluj (tot din Ardeal vine schimbarea) a decis sa continue o poveste bine-cunoscuta sub forma unei benzi-desenate. I-a dat un aer american, cu tot cu imagine. Au pregatit teasere care sa ne introduca in lumea creata. Comunica excelent cu publicul (PR parca nu merge spus aici) prin pagina de facebook. Acolo gasim cam tot ce avem nevoie, cadrul pe care se va desfasura actiunea. Wallpaper-uri cu toate personajele. Cred ca a facut pentru Harap-Alb ceea ce Nolan a facut pentru Batman.

Si urmeaza sa apara primul numar al revistei, care se pare ca va costa 5 ron. Cred ca toate detaliile si data aparitie se gasesc pe harapalbcontinua.ro

Sunt sigur ca e un demers independent, privat, si probabil sustinut de alte persoane/organizatii (a se intelege firme) asemanatoare. M-as interesa de chestiunile de genul acesta daca as fi cineva pe la vreun trust dinasta de presa, care inchide publicatie dupa publicatie, incercand sa gaseasca intre timp solutii pentru a mai salva din "print". Apar si lucruri interesante, dar foarte multe mizerii impreuna cu "nu stiu ce ziar". 

Salut aceasta initiativa si o voi sustine prin toate mijloacele posibile. Sunt un fan al benzilor desenate. Am cateva reviste de prin strainatate luate (multe din Franta, traduceri dupa cele din SUA). Cateva numere sunt  (cred) si de colectie, de prin anii '70, primte cadou de la prieteni care au calatorit prin Statele Unite si stiau ca sunt pasionat. N-am avut talent la desen, dar la un moment dat scrisesem un fel de "scenarii" pentru cateva actiuni, ca nu le pot numi episoade sau numere, si am lucrat cred ca fix trei pagini cu un "desenator". Nu s-a ales nimic, desi cred ca mai am schitele intr-o mapa pe undeva prin casa. 

Am visat intodeauna la o cultura a comics-urilor cum e in America si in Europa. Avem cateva conventii, romanii fiind de mult prezenti pe "piata" benzilor desenate, cu desenatori recunoscuti international. Tin minte alt demers, care a esuat din pacate, cam prin '95 daca nu ma insel, constand in revista "Quadrat". Am doua numere (nu cred ca a mai aparut al III-lea) dar si acum sunt fascinat de calitatea continutului. Pe langa desenele si povestile excelente, care erau toate creatii originale, foarte multe informatii si lumea benzilor desenate, relatiile cu Hollywood-ul (acolo scria de filmele cu X-Men, Iron Man si Spider-Man, care au aparut 10 ani mai tarziu).

Astept cu nerabdare primul numar!

Wishlist (IV - bonus)

Ei uite cum nu ma tin eu de cuvant si mai adaug un bonus seriei celor trei articole din campania cu evoMAG de la Blogal Initiative Asorteaza produsul cu personalitatea ta. Vreau sa mai atac un subiect pe care l-am neglijat in ultimii ani, si anume calculatorul desktop si beneficiile pe care le ai lucrand pe el. Dupa cum am zis si aici, de mai bine de 10 ani desfasor activitatea pe laptop. La un moment dat foarte multa lume a renuntat la clasicul calculator in favoarea celui portabil. Este ideal pentru cei din provincie care vin la facultate si stau la camin, este obligatoriu pentru un DJ si pentru persoanele care trebuie sa prezinte proiecte, oameni de vanzari etc. 

Asta nu inseamna ca n-am avut un desktop tot acest timp. Dar l-am folosit strict pentru muzica, ca si workstation pentru studio. De un an nu am mai investit in el, dar nu vad nevoia unui upgrade pentru moment. Cu toate astea, nu de putine ori tanjec dupa lucrul la un calculator normal, pe un birou. E minunat cateodata sa te duci cu laptopul, sa stai sa-ti verifici toate cele de verificat acolo unde esti (parc, plecat in provincie, la o conferinta etc). Dar poate deveni frustrant momentul in care stai pe canapea (cum stau acum) zi de zi. Nu e chiar asa relaxant pe cat pare. 

Asa ca pe lista de dorinte se afla un calculator desktop. De asemenea cu procesor puternic si cat mai multa memorie ram.  As merge pe Intel, desi am lucrat multi ani pe AMD si din ce am mai citit lumea are destule cuvinte de lauda pentru ele. Aici pretul face diferenta primordiala. Ar mai fii iarasi acel moment la care inevitabil ajungi, cand ai deschise toate programele cu toate pluginurile posibile, cand ai toate browserele cu zeci de mii de instante cu alte zeci de mii de taburi care ruleaza flash pe undeva deschise, acolo Intel s-ar putea sa faca diferenta. 

Nu sunt un tip tehnic, tarziu  am invatat sa deschid calculatorul si sa scot un hard, sa schimb o placuta de ram, sa curat un cooler etc. Nevoie te invata. Dar fiind un domeniu destul de schimbator (cel al componentelor de calculatoare) nu sunt in pas cu timpul, nu stiu ce placa de baza sau video a mai iesit si e indicat sa aleg. Am cateva repere dupa care ma ghidez, citesc comentarii si recenzii, dar tot apelez la parerea unui cunoscator (am eu cativa, toti avem tovarasu' care se pricepe la calculatoare) inainte sa achizitionez ceva de genul asta. Teoretic ar trebui sa primesti aceste sfaturi de la magazinul de la care cumperi. Dar de multe ori si oamenii de acolo nu sunt asa de bine pregatiti, comertul s-a mutat destul de mult in online si ei sunt ghidati de alte standarde atunci cand incearca sa-ti recomande un produs (nu o sa-ti faca nimeni un sistem excelent cu 2000 de ron, desi se poate foarte usor). 

De asemenea un monitor cat mai bun este indicat. Pana la urma uitandu-te la el o sa-ti petreci cea mai mare parte din timp. Si m-as opri la monitoarele Samsung. Am lucrat pe ele si clar raportul calitate/pret este cel castigator. Modelul si diagonala tine de gustul si bugetul fiecaruia. De asemenea de luat in considerarea si all-in-one PC urile, un fel de laptopuri fara baterie :P. M-am jucat de cateva ori pe asa ceva si nu am simtit vreo diferenta. Nici n-am realizat ca nu are unitate. 

Capacitatea de stocare am lasat-o ultima, aici este o problema pentru multi. Probabil cea mai importanta componenta dintr-un calculator, care poate afecta toata munca. In primul rand recomand un hard extern. Am avut o experienta proasta cu unul acum vreo cinci ani, dar este necesar atunci cand activitatea pe care o desfasori necesita lucrul la calculator. Backup este cuvantul de ordine aici. Si ai nevoie de asa ceva. Nu am tinut niciodata un hard mai mult de 3 ani si nu am avut mari probleme cu ele. Dar trebuie sa fii constient ca ele se strica. Fluctuatiile de curent de la noi din tara (trebuia sa ai si o sursa buna) ataca in primul rand aceasta componenta. Nu sunt putini cei care si-au pierdut toate datele. Asa ca, inca o data, fa backup. Pe un hard extern cel mai indicat, pe care nu-l folosesti in permanenta. 

Nu cred ca e nevoie de mai mult de 1GB ca hard intern, mai ales daca folosesti si unul extern. Iar de ceva timp au aparut si hardurile SSD, mult mai rapide, cu o capacitate mai mica, dar pe care e indicat sa instalezi doar sistemul de operare si programele cu care lucrezi. 

Ca o concluzie, calculatorul nu face altceva decat sa usureze munca pe care o intreprinzi. Este o unealta excelenta de care am devenit dependenti (si mai nou cu internetul, fara de care calculatorul nu mai are niciun farmec). Exista viata si fara calculator si internet, dar omul trebuie sa gaseasca echilibrul aici. E clar ca lumea se indreapta catre tehnologie, si e absurd sa nu ai cunostinte minime in acest domeniu. Aceasta serie de articole prezinta modul ideal de work-flow care m-ar ajuta pe mine. Sunt foarte multe de spus aici si de multe ori te pierzi in informatiile existente. Trebuie sa fi constient ca maine apare ceva nou iar ceea ce ai cumparat azi e posibil sa fie maine la jumatate de pret. Iarasi, e vorba de echilibru. Si, din nou, de backup. 

Wishlist (III)

A fost nevoie de o serie de trei articole (pe primele doua le gasesti aici si aici) pentru a acoperi intregul segment de gadgeturi pe care le-as dori in viata mea. Vremurile au facut in asa fel incat m-au depasit. In urma cu nu foarte mult timp, eram in pas, in ton cu moda la acest capitol. Acum sunt undeva in urma, dar vreau sa cred ca pot sa recuperez rapid. 

Articolul trei pune accent pe partea video. Anume aparate cu care poti filma. Cum am in plan cateva proiecte interesante cu niste site-uri (2012 acum), am de gand sa fac si niste filmulete, si in principiu sa creez continut propriu. Si poze, si filmulete, ceva mai complexe. Candva am avut un aparat compact care a facut cateva mii de poze pe care le-am folosit si pe la afise, si pe la evenimente. Si-a facut treaba excelent pana in ziua in care a facut buf si de atunci nu mi-am mai luat altul. Si chestia asta cu fotografiile e ca in orice altceva. Cu cat e mai performant cu atat iti faciliteaza niste chestii, dar nu face pozele in locul tau. Cadrul, lumina si personajul (obiectul) raman elementele principale dintr-o fotografie, si pentru a iesi bine, trebuie sa-ti si placa. 

Discutand cu mai multe persoane de "specialitate", mi-a fost recomandat pentru ceea ce vreau sa fac o camera video mai degraba decat un aparat foto DSLR cum e moda acum. Are avantajele ei: e mai mica, baterie mai buna, are capacitate mai mare de stocare (exista camere care au hard incorporat de sute de giga). Ii poti atasa de asemenea obiective, poti face poze foarte bune si e mai practica atunci cand o tii in mana. Daca ar fi sa aleg, m-as duce tot spre firmele cunoscute ca producatori de camere. De la JVC m-as opri aici. Pret super-mic si functionalitate maxima. De asemenea nici Sony nu e de neglijat, mai ales ca la bani destul de putini au doua modele pe care le-am vazut in actiune si s-au descurcat super. Acum cativa ani am filmat un clip cu o camera din asta mica de mana (clip care-mi place si acum). Nu aveam cine stie ce experienta pe atunci dar am fost multumit de rezultat. 

Cred totusi ca m-as opri la un aparat DSLR pana la urma (sunt un fashion-victim :P). Si la o marca anume, Canon. Si aici sunt doi mai competitori, primul mai sus amintit si Nikon. Diferente dintre cele doua nu este atat de semnificativa, amandoua produc echipamente excelente, cam cu aceleasi functii. Cunoscatorii si fanii unei marci (in special cei care investesc mii de euro anual in accesorii si-si schimba camerele la cifra in plus de la modelul de aparat pe care-l au in prezent) o sa demoneteze cu usurinta celalalt brand. Aici, ca in orice altceva, e o chestiune de preferinte. Iar daca decizi sa arunci cateva zeci de milioane vechi pe un aparat ai face bine sa-l testezi personal (sunt magazine in tara unde poti face asta). Am lucrat cu ceva modele si pot spune ca am o mica experienta, cat sa stiu ce sa-mi aleg. Si produsul ar fi acesta. E si in promotie, ai un card de 8GB cadou (oricum e indicat sa ai mai multe, plus cel putin inca un acumulator (baterie) de rezerva, se descarca suficient de repede). Are si husa in care sa-l tii (sunt destul de pretentioase la acest capitol, trebuie tratate cu o grija mai mare decat o camera, se strica mai usor si sunt mai grele). Ii pot atasa diferite obiective in functie de necesitati (in timp mai inveti una alta, vrei mai mult). Are si loc de montura pentru blitz-uri si lumini continue. Si un mare plus este si ecranul pe care-l poti pune in mai multe pozitii (e foarte tare daca vrei sa faci o filmare de unul singur cu tine sau un interviu fara operator, il poti aseja pe trepied si poti viziona filmarea). Are si mufa de intrare de microfon, de asemenea indicat pentru interviuri (ca sa se auda cum trebuie; nu putine au fost interviurile cu o imagine excelenta si sunetul praf). Cu un astfel de aparat te poti duce si in cluburi pentru a lua interviuri. Si se incadreaza si in bugetul meu fixat undeva pe la 3000 de ron. Oricum, cred ca toata lumea e constienta ca asta e doar o investitie initiala, in timp o sa adaugi inca odata pretul aparatului pe alte chesetii cum ar fi blitz, obiectiv, trepied, monturi, baterii, carduri etc. 

N-as vrea sa-i neglijez in acest domeniu nici pe cei de la Fuji, care de-a lungul vremii au facut oferte foarte bune pentru anumite produse. Au o optica buna si un pret sub cei doi amintiti mai sus, ceea ce poate face diferenta pentru cineva atunci cand vrea calitate ok dar sa plateasca un pret mai mic. De asemenea, cred ca si Samsung va avea un cuvant greu de spus in urmatorii 10 ani. Piata foto/video e o piata de sine statatoare, care e putin probabil sa dispara. Ea se schimba, chiar radical (vezi Kodak care a dat faliment pentru ca nu s-a adaptat) dar ea exista, si e in crestere. Putini au fost cei care au vazut un potential in tara noastra, si totusi cei care activeaza aici sunt destul de multumiti de vanzarile pe care le-au avut.