Meciul secolului: viața vs. Bruce Lee (25)

Poza

Printre puținele lucruri interesante de la televizor se numără seria reportajelor-documentar realizate de Carmen Avram la Antena 3 (da, cunosc bine postul) În premieră. Sunt din alt registru și pot spune că fiecare episod a fost interesant. De curând am dat pe facebook de documentarul acesta a cărui titlu de youtube a fost destul de sugestiv încât să-l traduc. Personajul probabil îl cunoașteți din documentarul scurt difuzat de BBC acum în jur de doi ani când era în floare propaganda anti-emigranți din România (și Bulgarie, fie). Personajul era prezentat cam ca românul majoritar, și trebuia să-i facă pe englezi să rămână cu impresia că ăștia suntem noi toți și că ăștia (aurolacii din canale) suntem cei care vom veni la ei să le luăm locurile de muncă (de parcă ei nu ar știi cine suntem, parcă noi nu avem treabă cu informatica sau cu orice alte servicii pe care englezii le externalizează la noi în țară și sunt extrem de mulțumiți). Nu vreau să mă iau de ei, au destul probleme. 

Revenind la personajul nostru, Bruce Lee, regele canalelor de la Gara de Nord și șeful aurolacilor de pe acolo (pentru cei mai tineri, aurolacul este un lac de vopsea folosit pe post de drog de cei mai necăjiți, fiind foarte ieftin și accesibil; se pune într-o pungă și se inhalează, dând o stare de letargie unde nu simți mai nimic -adică viața tristă pe care o duci; cam ca atunci când intrii într-o cameră proaspăt vopsită sau lăcuită și te ia amețeala; drog foarte popular la începutul anilor 90, înainte de heroină și legale). În documentar până și el folosește termenul de boschetar și dacă el ar avea o autoritate în acest sens, mi se pare ca realizatorul exagerează și că ar fi putut găsi un sinonim. 

Acum, știu că zona e nasoală de când eram eu mic. A fost chiar o perioadă când toată lumea, inclusiv poliția, o evita. După anul 2000, ușor ușor s-a mai liniștit și cu toate că mai sunt și acum, cel puțin pe timpul zieli, în principiu e safe să treci prin parcul ăla de la Ministerul Transportului. Și cu toate că legenda spune altceva, ei, necăjiții, nu interacționeză cu cetățenii decât atunci când sunt în nevoie.

De Bruce Lee nu am auzit decât din documentar (mai e un Bruce Lee, era în Amzei căra fructe). Uitându-mă la documentar n-am putut să nu spun câteva cuvinte, pentru că e trist, rău. Boschetarii, aurolacii, sunt cei care înainte de a fi respinsi de societate pentru ceea ce sunt, au fost respinși de ai lor doar pentru ca sunt. Majoritatea au familii, care pur și simplu i-au respins. Iar pe cei mai norocoși, i-au dus la orfelinate, orfelinate de unde nu au știut cum să scape mai repede. Oare ce poate ieși dintr-un om care a trăit așa? Conform societății, un infractor.

Cel mai mult m-a impresionat credința (cunoașterea) în Dumnezeu, Dumnezeu care nu judecă, sau oricum nu ca noi, și care iubește fără condiție. Normal, cred că si Bruce Lee e conștient că nu face bine ce face, dar trebuie să ne raportăm la dimensiunea si universul în care a trăit, de unde și pentinența pe care o face purtând toate lanțurile si lacătele alea în jurul corpului. Oricât ar vrea el nu se va putea rupe vreodată așa că a făcut ce a crezut mai bine: să țină cât de cât sub un control totul (asta cu arestarea sa e ca și cu Saddam sau Gaddafi, cum spun unii, că dacă ar fi rămas îi ținea sub control și nu mai făceau atâtea atentate și nu mai veneau în Europa - asta o spun politicienii lumii). Bruce Lee a ajuns la un nivel destul de înalt de iluminare spirituală, și ne dăm seama de asta doar prin ce face (cum are grijă de câini, pisici și restul oamenilor care sunt în responsabilitatea lui) cât și de cum vorbește, în special despre femei. Sunt mulți alți boschetari (a se înțelege oameni din societate) care sunt departe de o asemenea gândire. Până la urma suntem ceea ce suntem fiecare, dar măcar data viitoare când mai vezi pe unul pe stradă, dacă nu-ți faci milă cu el, măcar nu-i mai trimite ură.