Ted Talk:Daniel Kahneman: The riddle of experience vs. memory

Memorie vs. Experienta. Un subiect extrem de interesant cu o prezentare ce poate parea plictisitoare dar o recomand pana la capat. Nu am auzit de respectivul pana la un curs ce recent l-am absolvit dar e un subiect extrem de important si trece dincolo de intelegerea stiintifica si ajunge pana la experientele personale.
Dupa cum stim, lumea care ne inconjuoara reprezinta cam 12%  din trairile noastre, restul fiind doar memorie. De aprofundat subiectul.

Poate de final, "Viitoru si trecutul/Sunt a filei doua fete,/Vede-ncapat inceputul/Cine stie sa invete"

Ted Talk: Harald Haas: Forget Wi-Fi. Meet the new Li-Fi Internet

Remember The Matrix? But we do know it was us that scorched the sky. Pana atunci, sa ne bucuram de soarele care ne hraneste cu energie atat pe noi ca oameni cat si ca energie pentru instrumentele care ne fac viata mai buna. Mi-ar placea ca noi, ca romani, sa implementam inainte asemenea tehnologii, si sa le si imbunatatim. 

In alta ordine de idei, vorbeam zilele trecute cu cineva  si a fost nevoie sa-mi reaminteasca de faptul ca succesul vine in timp, in urma rutinei si a exercitiului. Am pierdut anumite rutine, cel putin cu blogul. Si-mi pare rau, am de gand sa ma corijez.

Ce muzica mai ascultam (august 2015)

A fost o vara minunata pentru mine, atat la nivel personal cat si la nivel muzical (din punctul de vedere al ascultatorului). Au iesit cateva materiale pe care le asteptam de ceva timp si am zis ca ar fi bine sa las cateva idei despre ele.

The Weeknd - Beauty behind the madness

No-hit-wonder pana la "Earned it" de anul asta, canadianul cu origini etiopiene (cred ca cele copte, nu cele musulmane sau evreiesti) se afla totusi la al III-lea material oficial. Eu il ascult cam de un an, de cand l-am descoperit intamplator (cu toate ca feed-ul de la facebook era plin de share-uri cu piesele sale) si de atunci am devenit instant un fan desavarsit. Si ce succes are cu ea; la o luna de la clipul ei a mai lansat o piesa cu un clip pe care nu o sa-l vezi la tv sau sa-l auzi la radio, dar la numarul de vizualizari sunt aproape. Intre timp a ajuns si pe primele locuri in Billboard cu ea (The Hills); de asemenea fiecare piesa de pe album e prezenta in acel top.

Muzica sa e ceva diferit si demonstreaza inca odata ca atunci cand mergi pe drumul tau si te prezinti oamenilor asa cum esti , sincer, depresiv, cu probleme, talentat pana la sange, atingi succesul. 

Albumul e mai mult in stilul muzical al lui "Earned it" decat in stilul "Often", piesa din urma apropiandu-se mai mult de ceea ce a facut Abel (pe numele sau real) pana acum. Rezistenta o reprezinta dupa parerea mea "Dark Times", colaborare de exceptie cu Ed Sheeran, alt artist talentat al momentului (si dupa cum zice mama, timbre apropiate, cum ar veni Brian Adams cu Sting in zilele noastre). 

Dupa cateva ascultari deja, pot spune ca este albumul pe care l-am asteptat cu cel mai mare interes si-mi place, dar parca lipseste ceva. Succesul te schimba, chiar daca vrei, chiar daca nu vrei. Si cred ca din punct de vedere emotional si psihic, The Weeknd sta mai bine. Ceea ce nu e neaparat un lucru bun pentru piese sale :)

Pana de curand il consideram pe Bruno Mars ca un descendent direct al lui Michael Jackson. Asta pana am auzit piesa lui Weeknd D.D. si "Can't feal my face", o piesa dedicata cocaine pana la urma. Ce vremuri traim. Dar nu, nu este urmasul lui Michael; si nici nu trebuie sa fie. E pata de culoare, de atitudine, de depresie de care avea nevoie industria muzicala internationala.

E clar ca e artistul momentului, si o sa mai fie ceva vreme. Dar mare atentie cu melodiile de pe youtube. Pentru a nu fi date jos, multe dntre ele nu au aceeasi viteza de pe album. Sunt mai rapide sau mai lente; am vazut multe share-uri cu ele. Sunt puse asa pentru a nu fi date jos pe motiv de copyright. 

MethodMan - The MethLab Mult anticipatul album, dupa mai multe probleme personale pe care le-a avut, nu dezamageste. Si cam atat, putine piese ies in evidenta asa cum te asteptai sa o faca. Are invitati pe aproape fiecare piesa (cam aceeasi) si ne anunta ca urmeaza altul cat de curand. Par a fi multe piese trase in perioada de glorie care nu au fost lansate atunci.

Dr. Dre - Compton (prefer sa nu spun decat ca merita ascultat, ar fi meritat un articol de unul singur dar e deja tarziu si sunt o sumedenie de lecturi in privinta asta). Vine la pachet cu un film.

Mentiuni:
Ca tot e beef-ul Drake/Meek Mill, are si cel din urma un album. Din pacate nu am avut dispozitia necesara sa ascult mai mult de 3-4 piese. Poate totusi e ceva acolo si nu-mi dau eu acum seama.

Lil Wayne are un material pe care nu am vazut ca l-a promovat nimeni. Si prima si a doua piesa, care sunt superbe (dement-tiale, in sensul de dement) care au intrat instant in playlistul meu. 

MadChild membru Swollen Members revine de asemenea cu un material personal si sincer, debordant de sincer. Hardcore, e ceea ce trebuie si cu siguranta o sa intre la reascultari. 

O mana sus pentru Hopsin, omul care alaturi de Kendrick Lamar (la un nivel mai mic, totusi independent) a mai schimbat un pic din regulile jocului. Asculta albumu, are niste trackuri jmechere rau. 

Undisputed Truth: Mike Tyson (documentar)

Sau nu neaparat documentar, este vorba chiar de personaj, pe o scena de pe Broadway, in care, cu ajutorul imaginilor si sunetelor proiectate (regizat de Spike Lee), isi spune povestea, adevarul adevarat, cel din ochii Campionului. 

Cand eram mic nu-mi placea de el, atitudinea, imaginea. Si, dupa cum am aflat, nici lui nu-i placea de el. Documentarul asta tot il prindeam pe HBO dar niciodata cap coada. Totusi am ramas surprins de sinceritatea si intelepciunea cu care Mike Iron Tyson reuseste sa ne transmita un mic fragment din ceea ce el numeste... viata sa. Nu, nu as vrea as fiu in locul sau. A trait tot ce poate fi mai urat pentru un om (parintii nu au fost prezenti in viata sa -morti sau neinteresati), a ingropat un copil (impotriva legilor naturii), a fost Zeu, a fost inchis pe nedrept (sunt convins ca nu a violat-o pe respectiva), a fost dependent de droguri, a fost sarac, dupa bogat, dupa iar sarac, acum si-a mai revenit, dar nicicum la averea pe care a avut-o cand a fost campion. 

Haituit si jupuit din toate partile, Campionul are multa intelepciune pe care ne-o impartaseste. Recomand cu caldura vizionarea acestui film. Eu am fost profund impresionat. Si sa nu uiti niciodata ca "Toata lumea are un plan pana in momentul in care primeste un pumn in fata". 

Virtutea nesperata a ignorantei (Birdman) - film 2014

Intamplator (sau nu -dam noi o alta conotatie cuvantului) cand m-am pus eu la filmul asta pe Prima TV era difuzat Batman Returns, productia din 1992 ce il are in rolul principal pe Michael Keaton, serie Batman la care face referire personajul eroului din Birdman. Am fost (sunt) un fan al serie Batman, am crescut cu primul film (cred ca il stiu pe de rost, in traducerea Irinei Nistor) si pentru mine Michael Keaton a ramas un actor de referinta. M-am bucurat teribil cand i-am vazut vigurozitatea in Robocop si ma bucura teribil succesul si tot buzz-ul creat in jurul sau datorita acestui film (Birdman that is). 

Sunt convins ca am mai scris despre un alt film al lui Inarritu dar nu gasesc linkul aici pe blog (na reclama ce-mi fac). Daca nu ai vazut alte filme ti le recomand cu caldura. Sper doar sa prinzi momentul oportun cand le vizionezi pentru ca nu sunt chiar filmele de vazut seara cu prietena/prietenii la o bere sau alte nebunii de genul asta. Trebuiesc aprofundate pentru a surprinde cat mai mult din mesaj. Filmul asta se invarte in jurul personajului tip "Keaton" si parca si eclipseaza prezenta lui Edward Norton (tot mai fad in ultimul timp), Galifianakis (am dat copy-paste la nume) care se descurca excelent, frumoasa Naomi Watts (care nu mi s-a parut asa frumoasa in filmul asta) si un Daniel Craig la sfarsit (trebuie sa te uiti ca sa nu-l stric eu). Sunt unele voci care-l fac pe Keaton urmatorul James Bond. 

Despre viitorul educatiei

Si uite cum fac eu ca in seara alegerilor prezindentiale sa fiu pe un total alt subiect (binenteles ca are legatura dar vom vedea ca nu mai e asa importanta). Pana la urma nu se invarte Pamantul in jurul Romaniei si zapand pe posturile de stiri am ajuns pe CNN unde era un reportaj, urmat de un interviu cu doi profesori universitari, despre MOOC-uri.

Pe scurt, MOOC-urile sunt cursurile video-online predate celor ce se inroleaza (se inscriu). Unele cu un backup puternic in spate, de profesori chair de la universitati de prestigiu, altele mai putin avizate. Unele (majoritatea) gratuite; pentru diploma se plateste o taxa (pret corect avand in vedere care e costul real al unui curs). Diploma probabil ca o sa inceapa sa cantareasca din ce in ce mai mult in ochii viitorilog angajatori.

Treaba cu MOOC-ul e una interesanta, si eu fiind inscris la un asemenea curs. Am gasit un site decent dar sunt nenumarate, o simpla cautare va da mai multe rezeultate. Si pot spune ca e eficient. E ceva ce ma pasioneaza (in cazul meu filosofie politica si m-am mai inscris din ianuarie la unul de analiza financiara si de public speaking), am deja un voucher cu reducere si ramane sa vedem care ar fi pretul final, dar balanta inclina sa achit 90 de euro pentru el. Este tinut in limba engleza de un profesor italian. Asta e doar cazul meu.

Pe de-o parte e si normal, dupa cum spunea si unul dintre invitatii emisiunii mai sus amintite, ca un model de business (universitatile, care si la noi, dar mai ales in SUA, au luat-o razna cu taxele scolare si cum se platesc ele -peste un trilion de dolari in credit pentru studentii din America de Nord) care functioneaza la fel de peste 2000 de ani sa aiba un declin (din urma caruia posibil sa nu se mai intoarca), si dupa cum si criza economica ne-a demonstrat (si sper sa nu mai fie nevoie de inca o criza ca sa fim cu picioarele pe pamant) diferenta dintre ceea ce cere piata muncii si pentru ce ne pregatim noi. Avanataje mai multe decat dejavantaje, clar paradigma se schimba si vine si la noi. Partea buna a mondializarii.

Cateva cuvinte despre fotbalul romanesc al anului 2014

Sunt un microbist, si binenteles un fan al jocului de "futbol". Sunt dinamovist de mic, obisnuiam sa merg la meciuri si as mai merge si acum, dar tot la alea de acum cativa ani :). 

Evit sa vorbesc despre subiecte precum teoria conspiratie si alte minuni, dar clar se intampla ceva daca si la unele dintre cele mai "sfinte" lucruri pe care le aveam, sportul si implicit echipa favorita, suntem loviti. Vedem ce se intampla cu echipele de traditie, si cum va fi din ce in ce mai greu. 

Radeam in 2006 de faptul ca meciurile erau transmise de Kanal D; post nou pe piata ce era greu sa se impuna; post tv totusi la care aveam acces. Si dupa, a venit; am scos UPC pentru a-mi pune Digi care transmitea meciurile pe GSP TV (post desfintat intre timp; defapt transformat in ZuTv). Surpriza, ca Digi nu avea echipament la mine in zona asa ca am trecut pe Boom. Scump si destul de prost. Intre timp am pus si Dolce (nu am trecut automat de la Boom) si am si Digi; multe "telecomande" si iarasi fara futbol pentru ca, UPC-ul a preluat acum pachetul din Liga I. Ciudat cum vad in direct campionatul Italiei, Frantei, Germaniei, Spaniei si al Angliei dar pe cel din tara noastra... 

Dolce sunt in negocieri pentru transmiterea campionatului care deja a inceput (numai la noi a inceput, si binenteles in alte tari cu fotbal puternic precum Rusia, Azerbaijan, Kazahstan etc). 

Cum mie-mi place sa vin si cu solutii, as avea si pentru asta ceva. Ideal ar fi fost ca Liga Profesionista sa-si fi facut propria televiziune (LPF TV) iar fiecare abonat indiferent de provider sa-si plateasca meciul sau pachetul cu meciuri. Tin minte ca in anii '90, dupa revolutie, au venit niste italieni in Romania sa faca afaceri iar la biroul pe care-l amenajasera, prima investitie a fost un satelit pentru care plateau 2000 de dolari pe luna ca sa vada meciurile din serie A in direct (oamenii erau infocati fani ai lui Lazio). 2000 de dolari atunci insemnau mai mult de 2000 de dolari acum; true story. 

Sau orice alta chestiunie care sa faciliteze mult mai usor accesul "cetatenilor". Cat despre Liga I, si ea decimata de falimente si condamnari, insolvente si altele, solutia ideala ar fi fost cu 20 de echipe printre care si cateva echipe din Republica Moldova (tot vrem unitate, macar prin UE, nu? cum ar putea sa inceapa altfel daca nu sportiv?). Ultimele patru retrogradeaza, primele doua din cele doua divizii promoveaza direct iar cele de pe locul doi joaca baraj, eventual play-off sau alt sistem dinasta dubios inventat peste noapte. Dinamo - Steaua are farmec de doua ori pe an, trei eventual in cupa. Dar daca joci de patru - sase ori numai in campionat, se pierde. Just saying, nu suntem Belgia cu 20 de km patrati; avem 20 de milioane de suflete.

Ce muzica mai ascultam? Romeo Santos - Formula vol.2 (album)

Imi pare rau ca muzica latino nu e chiar atat de populara la noi in tara. Exista comunitati numeroase (in special de salsa) dar nu depasesc anumite bariere. Ramane o nisa ce greu penetreaza piata comerciala.  Regele muzicii latino in acest moment (si a subgenului bachatta) e Romeo Santos, fost vocalist la trupa Aventura, trupa a carei piesa Obsesion a facut furori chiar si la noi in tara acum 10 ani (ce a mai trecut timpul). Citind un pic despre istoria lor, se pare ca ei cantau de la o varsta mult prea frageda si au atins succesul destul de tarziu, cu mai multe variante ale piesei. Aflat la al II-lea album, se pare ca Romeo Santos sparge toate barierele si ridica standardul mult prea sus pentru comunitatea latino din intreaga lume. Nu mai stiu prin ce context am aflat despre piesa de mai jos acum cateva luni (probabil la sugestiile de pe youtube) si am avut aceeasi senzatie pe care am avut-o cand am descoperit Danza Kuduro (cam cu 6 luni inainte sa intre ca single la noi). Clipul avea deja 300 de milioane de vizualizari iar cand i-am aratat-o si unui prieten spunandu-i de urmatorul hit care va veni si la noi in tara, a ras. Ce-i drept, inca nu am auzit vorbindu-se despre el (inca).  Revin asupra ideii de album. Acum cativa ani circula un zvon pe internet cum ca albumul ar fi murit, ca single-urile sunt viitorul si asa mai departe. Artisti care se bazeaza doar pe un single au fost si vor fi intodeauna, dar nu am fost niciodata adeptul acestui curent. Consider ca toate emotiile si sentimentele formeaza un album ca intreg si ca va ramane sub formatul acesta mult timp de acum incolo. Iar Formula Vol 2 nu face exceptie de la aceasta regula; e genul ala de album pe care-l asculti, te opresti la 1/2/3 piese pe care le asculti obsesiv catva timp, dupa care treci la alte 2/3/4 piese. Este si un material generos, ce pastreaza aceeasi linie sentimentala abordand cam aceeasi tema (dragostea, evident) dar atingand si subiecte "sensibile" (no tienes la culpa). Ba chiar revine cu reinterpretari ale unor piese Aventura. Recomand cu caldura (cam cum e acum afara) celor cu fire romantica acest material. Invitati de "valoare" (Santana, Marc Anthony, Tego Calderon, Nicky Minaj, Drake) se adapteaza genului muzica al carui rege este Romeo. Sper sa fie cat mai bine primit si la noi si cat de curand sa-l auzim si pe radio (unde a fost odata). 

TED: Dilema expertului - Andy Szekely

De cand scriu pe blog (acum se fac 5 ani) nu cred ca am pus vreodata un TEDx (conferinte organizate independent) si nici nu ma gandeam vreaodata ca voi pune ceva romanesc. Nu ca nu ar fi chestiuni interesante pe care romanii le-ar putea impartasii, dar pana si filmuletul de azi, ne arata cam unde ne pozitionam. De la publicul din sala (in special numarul sau) pana la decor, proiector, etc. Hai sa nu mai fiu asa negativist si sa nu incerc sa scot in evidenta ca TEDx de la Piatra-Neamt arata chiar ca un var de-al lui TED, var chiar de la Piatra-Neamt (nu ai cum sa te superi pe mine, chiar daca esti din Piatra-Neamt -am multi prieteni de acolo, si mi-e unul dintre cele mai dragi locuri; drumul de la Targu-Neamt la Piatra mi se pare cel mai frumos drum pe care-l poti face cu masina, mai ales vara; iar Manastirea Bistrita de langa oras este manastirea mea de suflet).

Pe langa chestiunea legata de TEDx, mai e si chestiunea speaker-ilor. Motivationisti, experti, coach-i, traineri de succes sunt cam multi. 90% nu au nici o treaba cu viata si nu dureaza mai mult de cinci minute ca un om un pic mai infipt sa-i demonteze toate teoriile. Lumea o sa se prinda usor usor, pana atunci e o paine de mancat. Internetul e plin de traducatori dinastia care fac mai mult rau decat bine; ghideaza oamenii catre idei gresit interpretate (nu ca nu ar fi romanii deja gresit ghidati). Andy Szekely nu pot spune ca face parte din aceasta categorie. Sunt cativa si la noi care au experienta si capacitatea de a transmite un mesaj la acelasi nivel ca "profesionistii" din afara pe care cei de care vorbeam mai sus incearca sa-i imite. L-am studiat un pic si are trecere din partea mea.

Motivul este binenteles si subiectul conferinte, tema abordata fiind una dintre "dilemele" asupra carei reflectam in ultima vreme. Pentru ca inevitabil e legata si de sistemul politic unde expertii sunt dati la o parte pentru ca mediocrii sa aiba functiile respective (proiectat si in sistemul privat al zilelor noastre). Nu ducem lipsa lor, dar sunt degeaba daca ei nu sunt lasati sa se "exprime" pentru ca, expertiza lor inseamna arta. Valabil in orice domeniu. 
Cred ca vom fi fericiti cu adevarat cand vom fi experti in ceea ce facem. Drumul e lung si nu toti vor ajunge la final. Pe mine unul ma sperie in fiecare zi gandul asta, dar cu determinare si vointa gasesti modalitati prin care sa reusesti. Cateva sugestii gasim si in prezentarea de azi. Enjoy. 

Social Media for parents - 8 iulie 2014 Bucuresti (conferinta)

Sa fie cam 2 ani de cand nu am mai calcat pe la o conferinta/meeting/adunare de vre-un fel. Prilej numai bun de a fi prezent marti 8 iulie la Howard Johnson la conferinta Social Media for parents. Prilej bun de a revedea si re-auzi plus de a cunoaste intelepciunea oamenilor care vor vorbi.

Nu sunt parinte dar in viata asta mi-am propus sa fiu. Toate se vor intampla atunci cand vor trebui iar anul 2014 ne pune in fata unor provocari pe care parintii de acum nici 5 ani nu le aveau. Fiecare generatie cu provocarile ei, gasim noi solutiile. Iar o solutie sunt comunitatile si canalele de comunicare intre comunitati; impartasirea experientelor si posibilitatea de a contacta aproape instant poate sa ne salveze de un drum la spital cu bebe-ul pentru ca am citit pe blogul altui parinte despre aceeasi reactie a pruncului intr-un anumit context (just saying, ca exemplu).

Am aruncat o privire peste proiectele din spatiul virtual romanesc pe acest domeniu (nu l-as numi nisa) si din punctul acesta de vedere stam excelent. 

Marti 8 iulie incepand cu orele 13 la Howard Johnson. Check the website pentru toate informatiile necesare. Sper sa ajunga mesajul la cat mai multa lume; sa fie constienta de vremurile pe care le traim si sa ne adaptam pentru a putea progresa si a oferi celor ce vin dupa noi o viata mai usoara si mai placuta.