Pokemon Go (15)

Mi se pare corespunzător ca zilele astea să vorbim un pic de isteria cauzată de acest joc. Pokemon a apărut ca și desen animat cam în perioada în care am încetat să mă mai uit la desene animate. Deși părea interesant, și anumite anime-uri îmi plac, nu se încadra în standarde. Și totuși iată că dupa aproape 20 de ani, controlat de o companie ce nu a mai avut succes în ultimii zeci de ani, brandul a reușit să se adapteze vremurilor și să creeze o adevărată isterie. Acum universurile virtuale nu mai au un final, vor fi veșnice. Zilele astea a devenit disponibil și în România și am prieteni de ambele tabere, adică cei care îl joacă și cei care îl critică. Cert e că toata lumea vorbește. 

Nu știu dacă am să-l pun, ultimul joc pe care l-am jucat a fost Max Payne I, și oricum ma termină bateria la telefon, problema secolului. Dar trebuie să recunosc meritele creatorilor care au avut viziunea. Da, tehnologia ar trebui să ne apropie dar ne desparte. Și totuși, pentru ăsta, trebuie să ieși afară, în aer liber :D Mai sunt unii care au traversat neregulamentar si a dat mașina peste ei, sau alții care de la volan încercau să-l prindă pe fraier. Sperăm totuși să reglementeze locurile unde apar. 

Individul din Porlock

Samuel Taylor Coleridge a fost un poet, un critic literar si filosof ce a trait in Anglia secolului XIX. Opera sa pentru care este cunoscut este poemul Kubla Khan, scris in momentul desteptarii dupa un vis indus de consumul de opium. Spune ca poemul i-a fost dictat chiar in vis, si de cum s-a trezit a inceput a-l asterne pe hartie, pana cand, a fost intrerup din scris de o vizita neasptata a unui individ pe care-l numeste "o persoana din Porlock" (o localitate din Anglia). Astfel nu a mai reusit sa-si termine poemul. 

Acum stau si ma intreb cati indivizi din Porlock ne viziteaza neasteptat zilnic si ne intrerup din lucrul pe care-l facem (imi place sa cred ca lucram la opere de arta)? De cele mai multe ori sunt persoane apropiate, prieteni buni sau familie, si te simti nasol daca ii refuzi sau nu-i bagi in seama. De cate ori nu m-am pus la calculator sa scriu un articol sau sa citesc ceva sau sa trimit un e-mail important, iar in focul redactarii sa sune telefonul pentru cea mai insignifianta chestie. Iti intrerupe flow-ul si e greu sa revii. Si sunt deranjat cand le suna altora telefonul mobil (intr-o discutie cu mine, sau la scoala unui coleg sau profesor, sau la magazin cand vreau sa cumpar ceva si astept dupa vanzator sa termine convorbirea).

Mi-am pus casuta vocala la telefon, si principalul canal de comunicare  vreau sa fie email-ul. Mi-am luat si un telefon dual-sim in care-mi tin cartelele (recomand, tine bateria mult, sunt rezistente la shock-uri si nu au tot felul de aplicatii care-ti mananca timpul). Avem chestia asta ca nu trebuie sa ratam nici un eveniment, ca trebuie sa fim la dispozitia oricui la orice ora. Ceea ce nu e adevarat. Am telefon din 1999 si nu cred ca a fost odata o situatie de urgenta in care sa folosesc telefonul, "in caz de urgenta", "in caz ca se intampla ceva". 

Kubla Khan a fost publicat la cativa zeci de ani diferenta de cand a fost scris (si la indemnul lordului Byron), cu toate ca nu era in forma sa intreaga. Who is your Person from Porlock? Primul pas e identificarea.

A dat telefonu' rateu

Acum doua seri cum stateam eu si vorbeam la el, la un moment dat nu se mai auzea. Si asta a fost. L-am dus a doua zi la reparat, l-au resoftat -aparent aveam o problema comuna- service ireprosabil. Numai ca a revenit la setarile din fabrica. Aveam pe memory card pozele, muzica si alte rahaturi de le mai are omu'n telefon. Dar aplicatii si agenda telefonica plus alte minuni yok. Prin august am facut un backup preventiv deci nu pot spune ca am pierdut contacte. Dar nici ca ma grabesc sa le pun la loc. Nici numere nici restul de downloaduri. Ma obisnuisem cumva sa ma mai uit pe twitter de pe telefon, dar fara mail si facebook m-am si speriat de cat tine bateria. Cred ca o sa-l las asa o perioada...