Ted Talk:Daniel Kahneman: The riddle of experience vs. memory

Memorie vs. Experienta. Un subiect extrem de interesant cu o prezentare ce poate parea plictisitoare dar o recomand pana la capat. Nu am auzit de respectivul pana la un curs ce recent l-am absolvit dar e un subiect extrem de important si trece dincolo de intelegerea stiintifica si ajunge pana la experientele personale.
Dupa cum stim, lumea care ne inconjuoara reprezinta cam 12%  din trairile noastre, restul fiind doar memorie. De aprofundat subiectul.

Poate de final, "Viitoru si trecutul/Sunt a filei doua fete,/Vede-ncapat inceputul/Cine stie sa invete"

Ted Talk: Harald Haas: Forget Wi-Fi. Meet the new Li-Fi Internet

Remember The Matrix? But we do know it was us that scorched the sky. Pana atunci, sa ne bucuram de soarele care ne hraneste cu energie atat pe noi ca oameni cat si ca energie pentru instrumentele care ne fac viata mai buna. Mi-ar placea ca noi, ca romani, sa implementam inainte asemenea tehnologii, si sa le si imbunatatim. 

In alta ordine de idei, vorbeam zilele trecute cu cineva  si a fost nevoie sa-mi reaminteasca de faptul ca succesul vine in timp, in urma rutinei si a exercitiului. Am pierdut anumite rutine, cel putin cu blogul. Si-mi pare rau, am de gand sa ma corijez.

Ce muzica mai ascultam (august 2015)

A fost o vara minunata pentru mine, atat la nivel personal cat si la nivel muzical (din punctul de vedere al ascultatorului). Au iesit cateva materiale pe care le asteptam de ceva timp si am zis ca ar fi bine sa las cateva idei despre ele.

The Weeknd - Beauty behind the madness

No-hit-wonder pana la "Earned it" de anul asta, canadianul cu origini etiopiene (cred ca cele copte, nu cele musulmane sau evreiesti) se afla totusi la al III-lea material oficial. Eu il ascult cam de un an, de cand l-am descoperit intamplator (cu toate ca feed-ul de la facebook era plin de share-uri cu piesele sale) si de atunci am devenit instant un fan desavarsit. Si ce succes are cu ea; la o luna de la clipul ei a mai lansat o piesa cu un clip pe care nu o sa-l vezi la tv sau sa-l auzi la radio, dar la numarul de vizualizari sunt aproape. Intre timp a ajuns si pe primele locuri in Billboard cu ea (The Hills); de asemenea fiecare piesa de pe album e prezenta in acel top.

Muzica sa e ceva diferit si demonstreaza inca odata ca atunci cand mergi pe drumul tau si te prezinti oamenilor asa cum esti , sincer, depresiv, cu probleme, talentat pana la sange, atingi succesul. 

Albumul e mai mult in stilul muzical al lui "Earned it" decat in stilul "Often", piesa din urma apropiandu-se mai mult de ceea ce a facut Abel (pe numele sau real) pana acum. Rezistenta o reprezinta dupa parerea mea "Dark Times", colaborare de exceptie cu Ed Sheeran, alt artist talentat al momentului (si dupa cum zice mama, timbre apropiate, cum ar veni Brian Adams cu Sting in zilele noastre). 

Dupa cateva ascultari deja, pot spune ca este albumul pe care l-am asteptat cu cel mai mare interes si-mi place, dar parca lipseste ceva. Succesul te schimba, chiar daca vrei, chiar daca nu vrei. Si cred ca din punct de vedere emotional si psihic, The Weeknd sta mai bine. Ceea ce nu e neaparat un lucru bun pentru piese sale :)

Pana de curand il consideram pe Bruno Mars ca un descendent direct al lui Michael Jackson. Asta pana am auzit piesa lui Weeknd D.D. si "Can't feal my face", o piesa dedicata cocaine pana la urma. Ce vremuri traim. Dar nu, nu este urmasul lui Michael; si nici nu trebuie sa fie. E pata de culoare, de atitudine, de depresie de care avea nevoie industria muzicala internationala.

E clar ca e artistul momentului, si o sa mai fie ceva vreme. Dar mare atentie cu melodiile de pe youtube. Pentru a nu fi date jos, multe dntre ele nu au aceeasi viteza de pe album. Sunt mai rapide sau mai lente; am vazut multe share-uri cu ele. Sunt puse asa pentru a nu fi date jos pe motiv de copyright. 

MethodMan - The MethLab Mult anticipatul album, dupa mai multe probleme personale pe care le-a avut, nu dezamageste. Si cam atat, putine piese ies in evidenta asa cum te asteptai sa o faca. Are invitati pe aproape fiecare piesa (cam aceeasi) si ne anunta ca urmeaza altul cat de curand. Par a fi multe piese trase in perioada de glorie care nu au fost lansate atunci.

Dr. Dre - Compton (prefer sa nu spun decat ca merita ascultat, ar fi meritat un articol de unul singur dar e deja tarziu si sunt o sumedenie de lecturi in privinta asta). Vine la pachet cu un film.

Mentiuni:
Ca tot e beef-ul Drake/Meek Mill, are si cel din urma un album. Din pacate nu am avut dispozitia necesara sa ascult mai mult de 3-4 piese. Poate totusi e ceva acolo si nu-mi dau eu acum seama.

Lil Wayne are un material pe care nu am vazut ca l-a promovat nimeni. Si prima si a doua piesa, care sunt superbe (dement-tiale, in sensul de dement) care au intrat instant in playlistul meu. 

MadChild membru Swollen Members revine de asemenea cu un material personal si sincer, debordant de sincer. Hardcore, e ceea ce trebuie si cu siguranta o sa intre la reascultari. 

O mana sus pentru Hopsin, omul care alaturi de Kendrick Lamar (la un nivel mai mic, totusi independent) a mai schimbat un pic din regulile jocului. Asculta albumu, are niste trackuri jmechere rau. 

Undisputed Truth: Mike Tyson (documentar)

Sau nu neaparat documentar, este vorba chiar de personaj, pe o scena de pe Broadway, in care, cu ajutorul imaginilor si sunetelor proiectate (regizat de Spike Lee), isi spune povestea, adevarul adevarat, cel din ochii Campionului. 

Cand eram mic nu-mi placea de el, atitudinea, imaginea. Si, dupa cum am aflat, nici lui nu-i placea de el. Documentarul asta tot il prindeam pe HBO dar niciodata cap coada. Totusi am ramas surprins de sinceritatea si intelepciunea cu care Mike Iron Tyson reuseste sa ne transmita un mic fragment din ceea ce el numeste... viata sa. Nu, nu as vrea as fiu in locul sau. A trait tot ce poate fi mai urat pentru un om (parintii nu au fost prezenti in viata sa -morti sau neinteresati), a ingropat un copil (impotriva legilor naturii), a fost Zeu, a fost inchis pe nedrept (sunt convins ca nu a violat-o pe respectiva), a fost dependent de droguri, a fost sarac, dupa bogat, dupa iar sarac, acum si-a mai revenit, dar nicicum la averea pe care a avut-o cand a fost campion. 

Haituit si jupuit din toate partile, Campionul are multa intelepciune pe care ne-o impartaseste. Recomand cu caldura vizionarea acestui film. Eu am fost profund impresionat. Si sa nu uiti niciodata ca "Toata lumea are un plan pana in momentul in care primeste un pumn in fata". 

Virtutea nesperata a ignorantei (Birdman) - film 2014

Intamplator (sau nu -dam noi o alta conotatie cuvantului) cand m-am pus eu la filmul asta pe Prima TV era difuzat Batman Returns, productia din 1992 ce il are in rolul principal pe Michael Keaton, serie Batman la care face referire personajul eroului din Birdman. Am fost (sunt) un fan al serie Batman, am crescut cu primul film (cred ca il stiu pe de rost, in traducerea Irinei Nistor) si pentru mine Michael Keaton a ramas un actor de referinta. M-am bucurat teribil cand i-am vazut vigurozitatea in Robocop si ma bucura teribil succesul si tot buzz-ul creat in jurul sau datorita acestui film (Birdman that is). 

Sunt convins ca am mai scris despre un alt film al lui Inarritu dar nu gasesc linkul aici pe blog (na reclama ce-mi fac). Daca nu ai vazut alte filme ti le recomand cu caldura. Sper doar sa prinzi momentul oportun cand le vizionezi pentru ca nu sunt chiar filmele de vazut seara cu prietena/prietenii la o bere sau alte nebunii de genul asta. Trebuiesc aprofundate pentru a surprinde cat mai mult din mesaj. Filmul asta se invarte in jurul personajului tip "Keaton" si parca si eclipseaza prezenta lui Edward Norton (tot mai fad in ultimul timp), Galifianakis (am dat copy-paste la nume) care se descurca excelent, frumoasa Naomi Watts (care nu mi s-a parut asa frumoasa in filmul asta) si un Daniel Craig la sfarsit (trebuie sa te uiti ca sa nu-l stric eu). Sunt unele voci care-l fac pe Keaton urmatorul James Bond.