Eros Roma Live (DVD)

Un artist care sper ca nu mai are nevoie de nici o prezentare. Il ascult (ascultam) de cand a venit pe piata la noi, prin anii 90, si a avut constant hituri ce au intrat in topurile internationale, cat si la noi. Este unul dintre cei mai difuzati artisti la radio (cel putin la radiourile din Romania, nu exista zi in care sa nu cante de 10 ori vreo piesa de-a lui), un artist al carui nume nu reusesc sa-l nimiresc niciodata din prima (mereu uit ba un z ba un t): Eros Ramazzotti (na ca am reusit). Artist pop-rock italian (conform Wikipedia cel mai de succes din toate timpurile), ce a imbatranit frumos, ce si-a cladit o cariera internationala separat de ceilalti cantareti italieni. Un timbru (nazal) inconfundabil si neimitat.

Ca orice mare artist, a avut si momente dificile inainte sa ajunga unde e acum. Gasesc o sursa de inspiratie si fac o comparatie cu fiecare ocazie pe care o am. A ajuns si in Romania candva prin 2009 (parca) la fix o zi dupa ziua mea. Nu mai stiu de ce nu m-am dus, dar a urcat mult in lista prioritatilor cu artistii pe care vreau sa-i vad in concerte. Si cum am fost cuminte si azi e ziua mea (Sf. Alexandru), am primit cadou un DVD dublu de colectie cu, probabil punctul culminant al carierei sale, concertul de la Roma din 2004 ce a facut parte dintr-un turneu international ce s-a intins pe toate continentele in timp de aproape doi ani. DVD-ul doi e cu imagini din acest turneu. 

Amuzant cum am ajuns sa vreau acest DVD. Am fost intr-un loc unde youtube-ul este restrictionat si pentru a asculta muzica am apelat la primul serviciu care-mi vine in minte care stiu ca nu e restricitionat si are destule  video-uri: DailyMotion. Totusi search-ul lor lasa mult de dorit, de multe ori daca nu scrii exact cu este trecuta melodia sau clipul pe care-l cauti nu ti-l afisaza. Asa am dat de videoclipul de mai sus, cu o piesa din acel concert. Si nu a mai fost nevoie de altceva pentru a-l pune pe Eros in Hall of Fame-ul personal. O interpretare extraordinara a unei piese extraordinare. Una din melodiile perfecte, pentru interpretarea live. Imi place cum tine melodia in priza pe tot parcursul ei, cum schimba chitarele, cum face pauzele, cum le grabeste, cum lumea se angreneaza in cantec devenind un instrument in sine, cum intra toata formatia la sfarsit incheind apoteotic impreuna cu cei 40000 de oameni. Iar restul pieselor se ridica la acelasi standard. Un spectacol cum nu se poate mai bun, si care mi-a amintit de toate melodiile sale, pe care le stiu/stim. Faptul ca inca e difuzat la greu nu poate decat sa ma bucure.

Nu vrei sa fii un erou?

Mi-ar placea sa fiu si eu. Repet laitmotivul dupa care ma coordonez in ultimele 8-9 luni, si anume ca educatia e singura sansa de reusita (in viata, ca natiune, ca popor, ca individ, ca specie). Am scris doua articole (AICI si AICI) unde identific unele probleme elementare (de fapt sunt prea evidente) cu care se confrunta educatia in Romania anului 2012. Am oferit si solutii in care chiar cred, realizabile rapid si ieftin. Recomand lecturarea lor.

Prin Blogal Initiative am aflat de campania PROFI„Fii EROUL scolii tale!” –powered by Vodafone. Se pare ca doua companii puternice investesc in acest domeniu, lucru pe care il salut. Personal am avut noroc, am folosit calculatorul atat in liceu cat si in scoala generala (daca nu ma insel am fost printre primele scoli generale care au facut un laborator de calculatoare, PC-uri, nu doar in scop "informatic"). Din pacate sunt mult prea multe institutii care au nevoie de dotari informatice. De fapt sunt scoli care au nevoie de dotarile de baza ale unei cladiri, cum ar fi grupuri sanitare, apa curenta si caldura, lumina, rechizite etc. Nu stiu care are nevoie mai mare, probabil exista date undeva despre situatiile scolilor din Romania. Sper ca asta este doar un inceput al initiativelor private de a intra puternic pe "piata" asta. 

Cumparatorii din magazinele Profi trebuie sa completeze pe o hartie cu scoala pe care vor sa o ajute. Lista cu scolile participante si toate detaliile se gasesc pe http://www.profitepremiaza.ro/ 

Asa ca daca inveti, daca predai, daca stii de un profesor care se zbate, daca ai pe cineva apropiat sau cunosti pe cineva care invata intr-o scoala ce ar avea neaparata nevoie de un ajutor din acest punct de vedere, te rog, scrie pe blog. Sau da-l mai departe. Cu un calculator poti face minuni.

Articolul l-am scris aseara, dar ma blocasem la poza pe care ar trebui sa o aleg. Azi am facut niste cautari si am gasit chiar pe site-ul scolii mele generale o poza cu laboratorul de fizica/informatica. Si ma bucur ca este modernizat. Sper ca in urmatorii ani in fiecare scoala sa existe cel putin o clasa asa.

Despre cum se fac treburile doar pe jumatate (I)

Incerc mult sa ma abtin, nu vreau sa scriu articole despre frustrare pe blog. Incerc sa pastrez o nota pozitiva, iar problemele pe care le abordez au de cele mai multe ori si o rezolvare. Dar cum frustrarea si nervii fac parte din viata noastra (a mea cel putin) cotidiana, mai scap din cand in cand si un post in sensul acesta. 

In general cand intru in posesia unei sume de bani usor mai mari (300+ ron) incerc sa-i cheltuiesc cat mai repede (nu sa-i sparg, sa cumpar lucrurile de care am nevoie cat mai am ceva, pana nu ajung sa-i arunc pe cele mai nesemnificative chestii). Foarte multi bani se duc pe mancare (am lasat-o mai moale cu fast-food-urile) si pe tot felul de "distractii" foarte scumpe. O zi la mall costa cam cat a 10-a parte dintr-un salariu mediu. Ceea ce nu e ok.

Zilele trecute aveam in gand sa-mi cumpar doua lucruri. Unul era un set de corzi pentru chitara clasica (ma mai joc din cand in cand), asa ca m-am dus la un magazin de "specialitate" de pe langa magazinul Muzica. Eu mai am o chitara electrica (exactu cum e cea din poza) cat de cat ok, pe care am desfacut-o si dezasamblat-o complet la un moment dat, iar acum mi-e greu sa o pun la loc. Motivul de la care a plecat deconstructia au fost dozele (dar si ca aveam la indemana o autoinfiletanta Bosch care te impinge sa desfaci tot ce are suruburi in jurul tau), care erau cam vechi si care paraiau, cu alte cuvinte erau duse. M-am dus la magazinul de specialitate, mi-am luat corzile pentru chiatara clasica si am intrebat si de problema cu cea electrica. Le-am spus ca as vrea sa vin cu piesele (de lego) si sa incercam sa o asanblam acolo, de asemenea sa-i schimbam si dozele. Contra-cost, binenteles. Mi-au spus ca la magazinul lor nu au decat nu stiu ce doze italienesti (care costau undeva pe la 400 de ron, adica aproape doua sute de euro pentru doua doze, un pic mai mult decat costa chitara mea noua), ca sunt singurele pe care le au (magazinul are per total peste 100 de mp) si ca pentru service-ul chitarei se poate vorbi cu cineva de la magazinul alaturat. Dar cu juma' de gura. Aici iar nu e ceva ok (nu e ok deloc). Cand un om iti intra in pravalie cu o problema si e dispus sa plateasca pentru rezolvarea sa, nu il trimiti in alta parte. Nu ca m-a trimis in alta parte a fost problema, ci felul cum a facut-o, suficient de ambiguu sa-mi dau seama ca nu-i intereseaza problema mea. Si de asemenea in ditamai magazinul sa nu ai (sau sa-mi prezinti, crezand ca voi cumpara din moment ce e singura oferta) decat dozele cam scumpe (eu nu sunt chitarist), e iarasi e o problema. Mare. Si totusi cum functioneaza magazinul? De unde se plateste chiria? Normal mi s-ar parea intr-un magazin de genul acesta sa ai parte macar de toate informatiile necesare, sa ti se ofere atentia necesara si sa devii un "fidel" al lor. Probabil ca sunt magazine de genul acesta, dar nu am avut eu drum pe acolo. Insa, daca ar fi sa-mi deschid un magazin de chitare, as incerca sa abordez toate problemele cu care s-ar confrunta omul. As fi spus (in situatia in care eram eu): "Poti sa vii cu chitara? Daca nu avem noi o solutie vom merge la cineva care sa ne ajute sa rezolvam problema. Moemntan nu avem decat aceste doze dar uite o carte de vizita, sau poti lasa tu o adresa de email sau un numar de telefon si te vom anunta cand vom aduce pe stoc". Mi-as construi un site cu un blog, in care sa prezint in articole cum se intretine o chitara, ce fel de corzi sa folosesc, ce fel de doze am nevoie, cum trebuie sa repet (sunt site-uri de specialitate dar daca esti novice nu intelegi mare lucru). Fiind un domeniu de nisa, trebuie sa te specializezi si sa-ti creezi "fanii", oamenii care sunt loiali si vor cumpara de la tine. Pentru ca, un pusti de 16 ani se duce in magazin si cumpara o chitara. De acolo e indrumat catre un profesor care sa-l invete (daca nu cumva as tine cursuri chiar in incinta magazinului). Pustiul isi va lua corzi numai de acolo. Isi va lua procesor de efecte numai de acolo. Poate pustiul o sa fie faimos, o sa aiba o cariera de succes si va recomanda magazinul. Sau pustiul o sa devina la un moment dat un director de companie, cu un salariu mare, iar in semn de nostalgie isi va cumpara (pentru ca isi va permite) o chitara cu un cub foarte scump. Si cum tu lucrezi in magazinul asta (sau il detii) e putin probabil sa nu te intereseze aceste aspecte, fiind putin probabil ca pe viitor sa-ti schimbi domeniul de activitate.

M-am lungit cu articolul asa ca cealalta situatie o voi explica intr-unul urmator. Sper ca totusi cineva va lua aminte despre asta si nu vor fi doar niste frustrari scrise de un individ pe un blog. E greu sa muncesti in domeniul privat dar aceste mici "artificii" de marketing pot face diferenta. Esti aici (in domeniu) pe termen lung si pe cont propriu. Cel putin asa vad lucrurile.

Calculatorul in educatie

Post-ul a pornit de la un articol (la care nu mai stiu de unde am ajuns). M-am decis sa scriu pe blog decat sa-l impartasesc pe facebook sau pe celalalte retele sociale. Cu toate ca nu vreau sa mai am asa mult de a face cu el, calculatorul (sau computerul, cu toate ca nu am mai auzit pe cineva care sa foloseasca termenul asta de foarte mult timp) este un element aproape indispensabil din viata mea cotidiana. Mai nou, fara internet nici nu prea ai ce face pe el (decat in cazul in care te joci -eu nu m-am mai jucat de la Max Payne 1- sau editezi foto/video sau muzica). 

Vedem peste tot cum in toate universitatile din afara fiecare student din amfiteatru e cu laptopul deschis. Ba chiar unele universitati includ un laptop in pretul de scolarizare. In continuare functiile unui laptop cu greu vor fi inlocuite de o tableta sau un smart-phone, si lucrurile vor sta asa pentru (cel putin) urmatorii cinci ani. Si cu toate astea, in Romania e o lipsa destul de mare a acestor instrumente in sistemul educational. Si pentru viitor, cu greu vad o reusita fara ele. Totul tine de determinare, de vointa si de placerea (lucruri care le lipsesc profesorilor din Romania). Daca politicul (respectiv ministerul si legile) nu te ajuta, poti incerca sa gasesti solutii de unul singur. In 2012 exista solutii care au costuri foarte mici, aproape zero - vezi articolul pentru mai multe detalii. In liceu am facut parte dintr-o clasa "experiment" care folosea calculatorul la fiecare materie. Schimbare totala de forma. 

E usor sa te pierzi in imensitatea informatiilor pe care le ofera. Dar un pedagog bun gaseste drumul ideal pe care un elev trebuie sa-l parcurga in utilizarea instrumentului. Sa nu ne raportam la capitala, sunt atatea sate si orase unde exista o singura scoala, unde intr-o singura clasa se fac toate clasele primare, unde nu exista manuale  si alte surse de informatie. Acolo exista genii, sa fie clar. Doar ca unele genii nu au forta, puterea si norocul de a-si depasi conditia. Asa ca vor ramane mediocrii, nesemnificativi. Cred si sper ca in Romania sa existe un serviciu (neaparat privat, ce e de stat ma lasa rece) care sa ofere suport logistic pentru pedagogii care vor sa schimbe ceva. Costurile sunt mici, posibilitatile infinite. Sunt convins ca si oamenii ar contribui pentru ceva de genul asta. Eu mi-as dona calculatorul in momentul in care-mi voi cumpara altul. Stie cineva ceva despre vreo fundatie sau o activitate in sensul acesta?

Melodia de dimineata

Exista un canon catolic care spune ceva de genul "Pamantul Soarele se vor topi / Dar numai Muzica, dar numai Muzica, va dainui!". Muzica e ceea ce ne uneste (dar ne si desparte in anumite cazuri, nu-mi dau seama de ce), e cea care ne poate ridica atunci cand suntem doborati :D Pe langa cliseele din filme, exista un adevar puternic in anumite melodii care pot aduna energia dintr-un om. Cateodata dau muzica tare cu melodiile mele preferate (o sa vina un articol la un moment dat). E ca o terapie, de multe ori uit de bucuria de a asculta muzica. Ma bucur ca pot asculta pe monitoarele de studio dar am de gand sa-mi cumpar si un sitem audio "de casa" ca lumea. Pe monitoare, sunetul e prea real. Am nevoie si de compresiile si volumele date de boxele de auditie.

Puterea unei melodii iti poate face ziua. Am cateva track-uri pe care-mi place sa le ascult dimineata. Poate candva imi voi permite un sistem automatizat (cum era in filmul Vanilla Sky), iar ca alarma  sa sune tare in boxe playlist-ul de dimineata, sa se deschida automat geamurile, sa porneasca dusul, sa curga cafeluta in cana, toate cele. Pana atunci, primul exemplu ar fi: 

O melodie rap, frumoasa, explicit pentru dimineata. Foarte melodioasa. Are o forta anume pe care o da refrenul.
Al II-lea exemplu ar fi melodia unei formatii ce nu cred ca a fost destul de apreciata aici in Romania. La fel de explicita pentru dimineata, e si o piesa de dragoste pe care o poti dedica oricand persoanei de langa tine. Pacat ca nu e structurata altfel, eu as fi avut alta viziune. Cum articolul a pornit de la o campanie pe care Magic FM o deruleaza impreuna cu Blogal Initiative, unde bloggerii sunt invitati sa faca playlistul de dimineata alegand din catalogul lor de piese (usor limitat, sunt piese ok dar nu pe toate le-as alege) includ o melodie care reuseste sa ma trimita intr-un loc placut de fiecare data cand o aud. Cu toate ca mesajul nu e chiar pozitiv, transmite un sentiment pe care-l intalnesc destul de des. Nu se intampla des ca o melodie de genul asta sa aiba succesul pe care l-a avut. Poezie si muzica, in adevaratul sens al cuvantului. Billy Joel e un maestru si cred ca mai are cel putin o surpriza pana se va incheia cu adevarat cariera sa.

Lista probabil nu s-ar termina decat daca a-s trai 1000 de ani. Sunt multi artisti si multe piese pe care vreau sa le ascult dimineata. Sunt unele care-mi dau forta fizica, forta psihica, forta spirituala.

Google Drive

Sunt un utilizator al internetului. Sunt prezent pe mai toate retelele sociale. Testez fiecare aplicatie care apare. Nu scriu despre ele (sau n-am scris pana acum), pentru ca, pot fi usor superficial, plus ca sunt oameni de specialitate care fac asta "for a living", vorba aia.

M-am decis sa ma opresc totusi asupra noului serviciu de la Google, simply "Drive". Adica fostul Google Docs (inca nu  a devenit oficial, dar stim cum "in curand" se transforma in obligatoriu si e mai bine sa te obisnuiesti din timp cu noua interfata si toate functiile). Folosesc Google Docs de ceva timp. Si recomand tuturor sa-l foloseasca. Ai word, exel, power-point si mai tot ce face Microsoft Office (chiar daca ai nevoie de nu stiu ce formula in Excel si nu o gasesti in basic sunt add-on-uri si se rezolva totul). Diferenta e ca asta e gratis (adica te loghezi cu adresa de gmail/contul de google) iar Microsoft Office costa n sute euro. Chiar daca lumea foloseste versiuni crack-uite, vine o vreme (si anumite locuri) unde si cand nu ti-e permisa treaba. Open Office e ok si el dar avantajul aici este Google si toate elementele care alcatuiesc asta. De mult a incetat sa fie doar un motor de cautare dar inca foarte multa lume nu cunoaste toate aspectele acestui brand, pierzand bani si awareness. Plus ca poti face fise si chestionare pe care sa le monitorizezi in timp real. Scurt pe doi, google Docs s-a transfomat in google Drive, un serviciu ce ofera 5 gb spatiu gratuit pentru a-ti stoca datele. Un fel de cloud, care are si docs-ul incorporat, dar care se sincronizeaza si cu un folder virtual in calculator pentru a avea acces instant. Cam ceea ce face Dropbox, serviciu pe care in folosesc (e util cand ai fisiere mari de transferat, desi nu are viteza dorita). Cu alte cuvinte, hard-ul sau stick-ul tau virtual. 

Folosesc Google Drive-ul despre care tocmai vorbeam, Google Plus -reteaua sociala care imi place sincer mai mult decat Facebook dar care nu are inca popularitatea dorita (o sa vina si vremea sa, el nu merge decat in sus, si lumea incepe sa se prinda de importanta plus one-urilor -likeurile in varianta gplus). Youtube, gmail (care a fost si primul si cel mai bun serviciu de email, cu toate ca nu primesc anumite mailuri), Picassa (pentru poze, poti face editari rapid si ... gratuit). Analytics, un instrument pentru a analiza traficul de pe site, foarte precis si de asemenea gratuit. Intentionez sa dau si examen pentru o diploma in google analytics, cred ca o parte a viitorului sta aici. Feedburner, Google maps, Google Earth, Google Translate (nu e zi sa nu-l accesez), browser-ul Google Chrome, blogger - unde imi scriu blog-ul si cate alte servicii nu a adus compania asta. Poate nu realizam acum, dar istoria va da cred dreptate, cand vei spune ca datorita Google omenirea a facut cateva salturi semnificative in viitor. 

Chiar daca au mai avut si rateuri (sunt singurul care a folosit Buzz?), au reusit sa le integreze in alte servicii si in timp lucrurile se omogenizeaza. Practic, cu pretul unui cont Google poti face cam tot ce ai nevoie pe internet, gratuit. 

Film: The Dark Knight Rises

M-am gandit un pic daca sa pun in titlu (sau nu) si subiectul articolului, film. Pentru ca, legenda cavalerului negru se incheie apoteotic. Ultima parte a trilogiei semnate de Christophor Nolan (nici pe departe de a se incheia -mark my words-), inchide un cerc al epopeii a ceea ce inseamna Batman. 

Readus in prim plan acum aproape 10 ani, super-eroul preferat al tuturor a spart bariere impuse doar de faptul ca pana la Begins nimeni nu s-a gandit sa trateze un asemenea film cu seriozitate (si daca cineva imi spune de Tim Burton, drop it, pls). Rezultatele sunt bine-stiute. Nu o sa raman prea mult asupra sa. Recomand cu cea mai mare incredere vizionarea acestui film. De spus s-a cam spus tot ce era. As ramane un pic asupra aspectului de "bunatate" a oamenilor in care crede si incearca sa transmita acest mesaj regizorul filmului. Aplicabil si in viata noastra de zi cu zi, mai ales la vremurile acestea. Daca ar fi sa apar vreodata pe TCM la "scena mea memorabila dintr-un film" probabil ca m-as opri la The Dark Knight, atunci cand pe cele doua vapoate, unul de oameni obisnuiti, altul de detinuti, puterea de a supravietui cu pretul vietii celor de pe celalalt vapor statea in mainile fiecarei parti.

 Sunt fan de mic si nu aveam de gand sa las nemarcat pe blog aparitia. Asa ca, go to cinema!

Iar ca o paranteza, pe primul l-am vazut pe DVD. Singura sala de cinema decenta in care te puteai duce la vremea respectiva era la Mall Vitan (singurul de altfel). Pe al II-lea l-am vazut la Cinema Pro. Aparusera intre timp n sali de cinema in noi complexe comerciale construite. Iar pe al III-lea (subiectul articolului) l-am vazut la iMax. Anumite aspecte din viata noastra s-au schimbat semnificativ iar noi le-am luat ca "de bune". Sa meditam un pic asupra acestui subiect.