Via un mass de pe messenger am aflat de acest documentar, in regia Manuelei Morar. Dar ar fi putut fi numit la fel de bine si "o viata de lacrimi". Pentru ca, nu cred ca este vre-o clipa in care acei oamenii sa nu-si aminteasca cele intamplate. Traume. Fara interventii psihologice, fara terapie. Au supravietuit si sunt oameni care vad viata altfel decat o vedem noi. O vad mai bine, pun pret pe ce trebuie.
Nu vreau sa condamn o natie anume. Ar fi absurd. Ca o natie sa urasca alta atat de mult incat sa faca ceea ce a facut. E vorba de oameni, de manipulare si de rautate.
In memoria lor... sa nu uitam ce s-a intamplat.
*ca fapt divers am vazut ca unul dintre cameramani era maghiar. Nu stiu daca din cei de acum sau din filmarile vechi.
