Ce muzica mai ascultam (august 2015)

A fost o vara minunata pentru mine, atat la nivel personal cat si la nivel muzical (din punctul de vedere al ascultatorului). Au iesit cateva materiale pe care le asteptam de ceva timp si am zis ca ar fi bine sa las cateva idei despre ele.

The Weeknd - Beauty behind the madness

No-hit-wonder pana la "Earned it" de anul asta, canadianul cu origini etiopiene (cred ca cele copte, nu cele musulmane sau evreiesti) se afla totusi la al III-lea material oficial. Eu il ascult cam de un an, de cand l-am descoperit intamplator (cu toate ca feed-ul de la facebook era plin de share-uri cu piesele sale) si de atunci am devenit instant un fan desavarsit. Si ce succes are cu ea; la o luna de la clipul ei a mai lansat o piesa cu un clip pe care nu o sa-l vezi la tv sau sa-l auzi la radio, dar la numarul de vizualizari sunt aproape. Intre timp a ajuns si pe primele locuri in Billboard cu ea (The Hills); de asemenea fiecare piesa de pe album e prezenta in acel top.

Muzica sa e ceva diferit si demonstreaza inca odata ca atunci cand mergi pe drumul tau si te prezinti oamenilor asa cum esti , sincer, depresiv, cu probleme, talentat pana la sange, atingi succesul. 

Albumul e mai mult in stilul muzical al lui "Earned it" decat in stilul "Often", piesa din urma apropiandu-se mai mult de ceea ce a facut Abel (pe numele sau real) pana acum. Rezistenta o reprezinta dupa parerea mea "Dark Times", colaborare de exceptie cu Ed Sheeran, alt artist talentat al momentului (si dupa cum zice mama, timbre apropiate, cum ar veni Brian Adams cu Sting in zilele noastre). 

Dupa cateva ascultari deja, pot spune ca este albumul pe care l-am asteptat cu cel mai mare interes si-mi place, dar parca lipseste ceva. Succesul te schimba, chiar daca vrei, chiar daca nu vrei. Si cred ca din punct de vedere emotional si psihic, The Weeknd sta mai bine. Ceea ce nu e neaparat un lucru bun pentru piese sale :)

Pana de curand il consideram pe Bruno Mars ca un descendent direct al lui Michael Jackson. Asta pana am auzit piesa lui Weeknd D.D. si "Can't feal my face", o piesa dedicata cocaine pana la urma. Ce vremuri traim. Dar nu, nu este urmasul lui Michael; si nici nu trebuie sa fie. E pata de culoare, de atitudine, de depresie de care avea nevoie industria muzicala internationala.

E clar ca e artistul momentului, si o sa mai fie ceva vreme. Dar mare atentie cu melodiile de pe youtube. Pentru a nu fi date jos, multe dntre ele nu au aceeasi viteza de pe album. Sunt mai rapide sau mai lente; am vazut multe share-uri cu ele. Sunt puse asa pentru a nu fi date jos pe motiv de copyright. 

MethodMan - The MethLab Mult anticipatul album, dupa mai multe probleme personale pe care le-a avut, nu dezamageste. Si cam atat, putine piese ies in evidenta asa cum te asteptai sa o faca. Are invitati pe aproape fiecare piesa (cam aceeasi) si ne anunta ca urmeaza altul cat de curand. Par a fi multe piese trase in perioada de glorie care nu au fost lansate atunci.

Dr. Dre - Compton (prefer sa nu spun decat ca merita ascultat, ar fi meritat un articol de unul singur dar e deja tarziu si sunt o sumedenie de lecturi in privinta asta). Vine la pachet cu un film.

Mentiuni:
Ca tot e beef-ul Drake/Meek Mill, are si cel din urma un album. Din pacate nu am avut dispozitia necesara sa ascult mai mult de 3-4 piese. Poate totusi e ceva acolo si nu-mi dau eu acum seama.

Lil Wayne are un material pe care nu am vazut ca l-a promovat nimeni. Si prima si a doua piesa, care sunt superbe (dement-tiale, in sensul de dement) care au intrat instant in playlistul meu. 

MadChild membru Swollen Members revine de asemenea cu un material personal si sincer, debordant de sincer. Hardcore, e ceea ce trebuie si cu siguranta o sa intre la reascultari. 

O mana sus pentru Hopsin, omul care alaturi de Kendrick Lamar (la un nivel mai mic, totusi independent) a mai schimbat un pic din regulile jocului. Asculta albumu, are niste trackuri jmechere rau.